Cozmin Gușă explică marea victorie a lui Vladimir Putin

La sfârșitul secolului 19, Gustave Le Bon în, în cartea lui, „Psihologia mulțimilor”, considera că violența este motorul acțiunii politice deoarece masele oarbe nu respectă nimic altceva.

Mulți români e posibil să fi visat azi-noapte purcoiul de bani însemnați de către DNA, 1.25 milioane RON, pe care baronul ''Buzatu de Vaslui'' ar fi trebuit să-i bage-n buzunar, iar după ce au visat banii, s-or fi trezit azi înjurând politicienii hoți sau blestemând soarta nedreaptă. A început de fapt sezonul nou din serialul ''debaronizării'', ce este montat de vreo 20 de ani și rulează cu precădere în anii preelectorali.

Ca de fiecare dată, Direcția Națională Anticorupție marchează apropierea alegerilor. Și extrage cu penseta nume din ce în ce mai sonore din interiorul puterii. Și al opoziției. Urmând un traseu, nu se știe de cine, desenat. Dar în niciun caz întâmplător. Ieri a venit rândul lui Dumitru Buzatu, președintele cu mare vechime al Consiliului Județean Vaslui. Buzatu a călcat pe bec. Extrem de grav. DNA nu a inventat acest dosar. Nici nu avea de ce. Într-un fel, era la vedere.

„Omul Negru al Zilei” este geamănul Andrei Muraru, ambasadorul baron. Criticile mele la adresa celor doi frați gemeni Muraru nu au șanse să se oprească, pentru că nici ei nu dau semne că se vor opri, cel puțin cât este Iohannis la Cotroceni, din acest șir de prostii, umilințe, acțiuni anti-naționale și atitudine de baroni. Ăsta din țară, Alexandru Muraru, care e la PNL, e un baron de Iași, iar ăstălalt, pe care l-am declarat eu „Omul Negru al Zilei”, ăsta este un ambasador-baron din Washington. E baron în primul rând pentru că și-a permis să închirieze pe banii statului român o reședință, unde locuiește cu soția și copilul, de câteva zeci de camere, de care nu aveam nevoie, că n-am auzit să se fi cazat acolo românii, tinerii, studenții care se duc, eventual, în excursie de studii să viziteze Statele Unite.

Asta va deveni în curând România. În prezent, unul din patru români este afectat direct sau indirect de efectele consumului de droguri. Iar numărul victimelor crește exponențial. Nu mai suntem de mult o țară de tranzit. Nici măcar de consum. În România, în sate și orașe se cultivă marijuana, au fost create centre industriale de producție și rețele oficiale, nu numai neoficiale, de distribuție. Dacă mai e ceva de făcut, ce e de făcut?

Guvernul Marcel Ciolacu intră-n ochiul ciclonului. A pus gând rău microintreprinderilor. Le suge bruma de profit. Taxându-i, îi va enerva pe patroni și-i va pune pe rele. Strategii lui – varză de Buzău – cred că lovitura e dată cu boltă liberalilor, susținuți de antreprenorii români. În extremis, PNL a mai salvat ceva. Profesiile liberale nu vor fi dijmuite atât de mult, cât ar fi vrut PSD. Dar PFA-urile sunt compromise total.

În ultimele zile, justiția a dat undă verde unor partide noi, Partidul Geto-Dacilor și ”Uniunea Creștin Democrată Dacia”, după ce aveam deja ”Partidul Noi, Geto-Dacii”(PNGD). Glumițe politice? Ceea ce s-a remarcat mai puțin în spațiul mediatic autohton e explozia de partide cu tentă naționalist suveranistă în ultimii doi ani, adică exact din perioada cînd pandemia și alți factori au zguduit puternic soclul globalist-progresist. Marea întrebare e ce consecințe ar putea avea această avalanșă de partide pentru anul electoral 2024?

Iată o întrebare pe cât de dramatică, cred eu, pe atât de oportună. Dacă îi dăm o șansă lui Marcel Ciolacu de a supraviețui cu Guvernul său, îi dăm în același timp și o șansă României? Da sau nu? Dacă Executivul cade, acum sau mai târziu, care este motorul de rezervă de care dispune România? Există o posibilitate cât de mică de a pune această țară din nou pe șine? Stă această posibilitate în mâna Guvernului Ciolacu?

Partidele pro-europene din arcul guvernamental sunt mai preocupate de anul electoral 2024, decât de succesul lui 2023. Sunt cuprinse de febra galbenă, nu doar metaforic, numită AUR. Liderilor le e teamă că partidul lui George Simion va lua mai multe voturi decât ambele la un loc. O greșeală imensă.