Prima ciocnire frontală PSD - PNL în Parlament, după instalarea guvernului Orban

Regimul semi-prezidential din România este mai „atenuat” decât cel din Franta, unde presedintele, intre altele, conduce toate sedintele de guvern.

Sunt „oficiali” în Romania de azi care susțin că abia cu ei s-ar ieși din comunism și din prelungirile acestuia. În fața acestei pretenții, dacă ai mintea trează, nu poți să nu tresari. Se pune iarăși de un “nou început”, iluzoriu, desigur, și plin de costuri.

Intenția anunțată de Ludovic Orban de a trece la o privatizare masivă a activelor statului român este extrem de periculoasă. Este echivalentul unei bombe nucleare plasate sub economia și sub suveranitatea României. Și întrucât există și argumente în favoarea unei asemenea opțiuni, susținute de personalități de mare prestigiu, revin acum asupra subiectului cu noi contraargumente. Și îmi permit să afirm cu o demonstrație pe cât de simplă pe atât de tranșantă.

Situaţiunea politică s-a clarificat mult în scumpa şi prea trista noastră ţară. Sistemul băştinaş, sub ochii vigilenţi ai comisarilor şi consultanţilor externi, a executat întocmai şi la timp alegerile europarlamentare în mai şi cele prezidenţiale în noiembrie 2019. La europarlamentare, procentele şi aleşii au ieşit conform planului pregătit în detaliu. S-a văzut de la o poştă lucrătura, mai ales cu voturile pentru UDMR în judeţele din Sud şi din Moldova, nelocuite de maghiari.

A fost generat din nou un scandal uriaș. În urmă cu câteva zile. Când sute de oameni s-au călcat în picoare pentru a se prezenta la așa-numitul proces al Revoluției. Convocați fiind de către judecători într-un spațiu impropriu. Erau răniții evenimentelor din decembrie 1989 și rudele apropiate ale celor uciși. Sunt mai mulți martori în acest proces, nu și mai multe victime decât în faimosul proces de la Nürenberg. Și de câteva ori mai multe dosare. Și s-a ajuns la proces după 30 de ani. Suntem din nou demni de Guinness Book. Dar ce se vrea de la acest dosar numit al Revoluției?

Pentru că în România nimic nu e bătut vreodată în cuie, nici nu e de mirare că la cîteva zile după alegeri apar semnele unor repoziționări neașteptate la vîrful politicii. Unele care fac ca relația Orban-Iohannis să nu mai fie așa de bună, iar cea dintre Orban și PSD să nu mai fie așa rea. Unele care fac ca ideea anticipatelor să nu mai fie atît de fantastică, dar și ca lipsa de interes pentru ele să vină din direcția cel mai puțin așteptată. Și semnele vor continua să apară, în opinia noastră, în zilele care urmează. Se anunță vremuri fierbinți.

Orban ce Bun, cum îi spun bruxellezii, ca să îl distingă de Viktor Orban al Ungariei, și-a făcut-o cu mâna lui. La propriu. A mințit în declarațiile de avere. Și s-a încurcat în propriile minciuni. Astfel încât ANI, care lucrează chiar dacă nu are șef, îl poate ancheta. De îndată. Iar procurorii îi pot și ei deschide un dosar penal. Pentru fals. Și uz de fals.

Atrăgeam recent atenția, în cîteva analize, asupra unui fenomen păgubos din politica autohtonă, și anume perpetua despărțire de comunism propagată de dreapta eșichierului la fiecare rînd de alegeri. Ar fi incorect să nu punctăm și un fenomen foarte asemănător, de astă dată pe stînga spectrului politic: perpetua reformă a PSD. Partid care, de un sfert de secol, după marea scindare din 1992 care a născut strămoșul PSD de azi, am numit FDSN, tot anunță public demararea reformei și a modernizării interne. Anii trec, alegerile se cîștigă ori se pierd, dar PSD nu mai reușește să iasă din paradigma reformării continue. Și tot despre asta se discută aprins, la ora redactării acestor rînduri, în ședința CEx de azi.

Ludovic Orban e decis. În calitate de premier al României, va lista totul pe bursă. Tot ce mișcă în economia încă aparținând statului român. Iar întreprinzătorii vor scoate banii de la bancă și vor cumpăra. După care se vor comporta responsabil în noile consilii de administrație. Iar economia statului va lua avânt. Un nou paradis terestru. După cel pierdut. Chiar așa?