S-a întors roata: liberalii, acuzați de PSD că fentează Parlamentul

Pentru că în România nimic nu e bătut vreodată în cuie, nici nu e de mirare că la cîteva zile după alegeri apar semnele unor repoziționări neașteptate la vîrful politicii. Unele care fac ca relația Orban-Iohannis să nu mai fie așa de bună, iar cea dintre Orban și PSD să nu mai fie așa rea. Unele care fac ca ideea anticipatelor să nu mai fie atît de fantastică, dar și ca lipsa de interes pentru ele să vină din direcția cel mai puțin așteptată. Și semnele vor continua să apară, în opinia noastră, în zilele care urmează. Se anunță vremuri fierbinți.

Orban ce Bun, cum îi spun bruxellezii, ca să îl distingă de Viktor Orban al Ungariei, și-a făcut-o cu mâna lui. La propriu. A mințit în declarațiile de avere. Și s-a încurcat în propriile minciuni. Astfel încât ANI, care lucrează chiar dacă nu are șef, îl poate ancheta. De îndată. Iar procurorii îi pot și ei deschide un dosar penal. Pentru fals. Și uz de fals.

Atrăgeam recent atenția, în cîteva analize, asupra unui fenomen păgubos din politica autohtonă, și anume perpetua despărțire de comunism propagată de dreapta eșichierului la fiecare rînd de alegeri. Ar fi incorect să nu punctăm și un fenomen foarte asemănător, de astă dată pe stînga spectrului politic: perpetua reformă a PSD. Partid care, de un sfert de secol, după marea scindare din 1992 care a născut strămoșul PSD de azi, am numit FDSN, tot anunță public demararea reformei și a modernizării interne. Anii trec, alegerile se cîștigă ori se pierd, dar PSD nu mai reușește să iasă din paradigma reformării continue. Și tot despre asta se discută aprins, la ora redactării acestor rînduri, în ședința CEx de azi.

Ludovic Orban e decis. În calitate de premier al României, va lista totul pe bursă. Tot ce mișcă în economia încă aparținând statului român. Iar întreprinzătorii vor scoate banii de la bancă și vor cumpăra. După care se vor comporta responsabil în noile consilii de administrație. Iar economia statului va lua avânt. Un nou paradis terestru. După cel pierdut. Chiar așa?

Asa va trebuie romani care ati votat cu ura impotriva unei guvernari care facea performanta si care avea un program real pentru dezvoltarea Romaniei. Nu v-a placut pentru ca va zicea Iohannis ca fosta guvernare e “de sorginte comunista”, “de penali”, ca “trebuie sa dispara”.

Fostul șef al SIE, generalul Silviu Predoiu, aruncă în aer, într-un interviu pentru Europa liberă, teza aproape sacră a ultimelor două decenii potrivit căreia cea mai mare vulnerabilitate a României ar fi corupția, el arătînd în cu totul altă direcție: educația. Mai mult, pentru Predoiu, corupția nu intră, ca amenințare, nici măcar între primele patru.

Klaus Iohannis ne anunță ferm că bătălia cu PSD nu s-a încheiat. Dimpotrivă. Războiul este în toi. Și va dura atâta timp cât PSD continuă să ocupe poziții importante în Parlament și în administrația publică locală. România este așadar în mod oficial în război. Într-un război intern. Este din nou o situație unică. În sensul că un stat furnizor de securitate externă este incapabil să administreze securitate în plan intern. Și a venit momentul să ne întrebăm cum ar arăta România fără PSD.

Adeseori mi s-a reprosat o anumită naivitate. E posibil. Poate si pentru că nu imi plac conflictele si nu mă hrănesc din ură sau din răzbunări. Am mers aseară la Cotroceni sperând că Iohannis a incheiat retorica de război impotriva a 3 milioane de români (poate si a altora) care au votat candidatul PSD. Se pare că discursul său a fost, de fapt, un discurs pentru corpul diplomatic aflat acolo. Prezent insă la o intâlnire cu parlamentarii liberali (in ce calitate? presedinte al TUTUROR românilor?), Iohannis a declarat că se va implica pentru a realiza, intr-un an de zile, „o Românie fără PSD”.

Procedura asumării răspunderii prin Parlament se aplică în mod excepțional. Este prevăzută prin Constituție, pentru că părinții Legii Fundamentale au stabilit că s-ar putea ca, în anumite momente, Guvernul să aibă nevoie să legifereze repede și altfel decât pe calea ordonanțelor de urgență. Dar tocmai din acest motiv, asumarea răspunderii se face rar și, în mod normal, doar pentru o singură lege. Orice altă formulă violează cea mai importantă putere în stat, Parlamentul. Iar PNL tocmai se pregătește de un viol.