USR îi sugerează Guvernului Orban tăieri de pensii și salarii

Un veritabil paradox politic este acela că după ce a câștigat alegerile parlamentare cu cel mai mare procent din istoria sa (recordul a aparținut totuși FSN-ului) PSD a parcurs ceea ce Iohannis a denumit pe drept o „guvernare eșuată”. Una care a început cu prelucrarea unui motiv personal al liderului Dragnea, împiedicat de a fi premier de o condamnare teleghidată de aceleași forțe care au determinat succesul actual a lui Iohannis, și care a deturnat atenția generală de la obiectivele majore ale programului, continuată cu nu mai puțin de două moțiuni de cenzură împotriva propriului guvern (situație întâlnită în practica politică doar cu două decenii în urmă, când Convenția Democratică n-a știut nici ea cum să scape de Ciorbea și Vasile).

Constituția spune că o asumare de răspundere se poate solda cu introducerea unei moțiuni de cenzură din partea opoziției. Tot Constituția limitează numărul moțiunilor de cenzură. Doar una într-o singură sesiune parlamentară. Ce te faci însă când un premier trăsnit introduce deodată mai multe asumări de răspundere? Cum mai împaci prevederile Constituției? Și, mai ales, ce te faci când premierul minte de îngheață apele? Prezentând asumarea de răspundere drept una dintre cele mai democratice căi de a legifera?

În vremurile noastre, pretutindeni în lume, nici ţările, nici guvernele, nici firmele, nici gospodăriile populaţiei şi, înainte de toate, nici băncile nu mai pot fi în siguranţă fără o percepere reală a tabloului riscurilor ce le-ar putea lovi la un moment dat. Şi, mai cu seamă, fără să proiecteze şi să construiască sisteme de apărare eficiente. Iar băncile, pretutindeni, motivul fiind acela că sunt instituţii care fac intermedieri financiare cu banii firmelor şi ai populaţiei, sunt supuse celor mai dure şi sofisticate reglementări privind strategiile de apărare împotriva riscurilor de toate felurile.

E oficial. Guvernul își asumă răspunderea pe mai multe pachete de legi. Unul dintre acestea vizează Justiția. O asumare de răspundere pe legi ale Justiției este prima mare eroare a Guvernului Orban. Chiar dacă asumarea trece. Și cu atât mai mult dacă nu trece. Respingerea prin vot în Parlament este cât se poate de posibilă. Mai ales după repetiția generală în care opoziția și-a arătat mușchii, cu ocazia moțiunii simple de cenzură împotriva ministrului Finanțelor.

Este fara indoiala absolut perdanta strategia PSD din ultimii ani, de a sta cuminte in banca si a nu raspunde la atacurile ilegale, impotriva ordinii constitutionale duse continuu de presedintele Klaus Iohannis, care a ajuns pana la manifestari de sorginte nazista prin repetatele indemnuri “PSD trebuie sa dispara!” Iar cine nu ne convine este “pesedist”! Gata, ia de aici eticheta defaimatoare. Esti exclus din societate!

Cum e mai bine? În două tururi de scrutin, cum a fost de la bun început? Sau într-un singur tur de scrutin, cum a decis Parlamentul în 2016? PNL a promis că va face schimbarea schimbării. Iar dacă are majoritate în Legislativ, atunci va avea câștig de cauză. Dar la moțiunea simplă de luni s-a dovedit că nu are această majoritate. Și, oricum, Constituția interzice o schimbare în timpul jocului. Dar tema rămâne valabilă pentru viitoarele alegeri. Până atunci însă, să limpezim o problemă. Cine trișează în această afacere?

Regimul semi-prezidential din România este mai „atenuat” decât cel din Franta, unde presedintele, intre altele, conduce toate sedintele de guvern.

Sunt „oficiali” în Romania de azi care susțin că abia cu ei s-ar ieși din comunism și din prelungirile acestuia. În fața acestei pretenții, dacă ai mintea trează, nu poți să nu tresari. Se pune iarăși de un “nou început”, iluzoriu, desigur, și plin de costuri.