SUA, Japonia și Coreea de Sud își flexează mușchii: exercițiu comun, pe fondul tensiunilor din Asia

Cercetările de piață demonstrează că, în prezent, Joe Biden este în cădere liberă. Probabil că este la cel mai scăzut nivel la care a ajuns vreodată un președinte al Statelor Unite. Sociologii și analiștii politici consideră că declicul electoratului american s-a produs imediat după retragerea din Afganistan. Este fix momentul în care statul subteran acționează. Într-o schemă de natură penală.

Așa-numitul Pilon II de pensii e la pământ. Acolo s-au pierdut bani, nu glumă. O sumă colosală. Întâmplător sau nu, egală cu deficitul anual al Casei de Pensii. Adică exact cu suma pe care statul român trebuie să o transfere de la buget pentru a le duce pensionarilor bani acasă sau în conturi. Ce s-a întâmplat? Și de ce autoritățile sunt inerte într-un caz atât de grav?

Problema pensiilor speciale trebuie rezolvată până la sfârșitul anului, sau acestea ne vor costa în plus 30 de miliarde de euro. Adică, pe lângă bani plătiți lună de lună pensionarilor speciali, pierdem cele 30 de miliarde din PNRR, fiindcă depășim jalonul 215 din lista de angajamente luate de statul român.

Mai frecventabil. Mai bine adaptat vremurilor pe care le trăim. Un adevărat cetățean al Uniunii Europene. În primul și în primul rând, trebuie să îmi însușesc setul de valori al neomarxiștilor. Să particip în nume propriu la „marea resetare”. Și, firește, să mă supun unei transformări profunde. Cum vine asta?

Răspunzând întrebărilor insistente și, desigur, bine intenționate ale unui jurnalist, Marcel Ciolacu aruncă o nouă bombă. În spațiul public și în spațiul politic. Eventualele încălcări ale moralei și ale legii de către liderii UDMR, deținători de fundații finanțate din Ungaria. Și cere intervenția autorităților statului.

O coincidență tulburătoare: săptămîna aceasta, la Viena, UE a dezbătut și propus oficial resuscitarea acordului nuclear cu Iranul, care ar trebui să ducă la slăbirea presiunilor puse atît de Europa cît și de SUA asupra regimului de la Teheran. Imediat după asta, SUA a anunțat că nu e de acord cu îndulcirea sancțiunilor, mai ales cînd vine vorba de organizația teroristă Corpul Gărzii Revoluționare Islamice (CGRI). Și exact cînd presa lumii comenta pe larg consecințele disputelor respective, ieri, la New York, marele scriitor indo-britanic Salman Rushdie e înjunghiat de un alt indo-britanic, musulman susținător al CGRI și care păstra în telefon poze cu liderul militar iranian Qassem Solemani, asasinat în 2020. Simple coincidențe? Mai are vreo șansă propunerea UE în noile condiții?

În ultimele luni, lumea pare că nu mai urmează înțelegerile Est-Vest din 1972 (Shanghai), 1975 (Helsinki), 1985 (Geneva), 1986 (Reykjavik), 1988 (Moscova), 1991 (Soci), ci se îndreaptă spre scindare. „Propaganda de război” a colonizat deja o bună parte dintre conștiințe.