Klaus Iohannis vrea să demonstreze că Guvernul este violent cu populaţia

Romania traversează o criză severă. Punctual, ea a început odată cu instalarea PSD la guvern după ultimele alegeri parlamentare. La mai putin de o lună un val de proteste s-a produs în mai multe mari orașe – Bucuresti, Cluj, Sibiu, Timișoara, Iași etc. Ce forțe se confruntă, care este baza socială a acestei crize? Ce trebuie tranșat, de fapt? Să luăm seara de 10 august, vinerea neagră, exemplul cel mai apropiat.

Situația dă semne că e tot mai încordată: cel mai prestigios și mai influent ziar american, The Washington Post, scrie că a venit vremea ca Turcia să fie aruncată din NATO și să apuce pe propriul drum, chiar dacă asta va avea consecințe majore asupra alianței nord-atlantice. Un articol care vine în urma recentelor tensiuni ținînd de baza aeriană americană de la Incirlick care, fără doar și poate, va fi relocată în perioada care urmează. Foarte probabil în România.

O întâlnire de o importanță crucială are loc între cancelarul Germaniei și țarul Rusiei. Agenda politică este încărcată. Explozivă chiar. Se discută despre poziția celor două state legat de Siria. De Iran. Dar, mai ales, despre faimoasa conductă de gaz Nord Stream 2. Încă nu s-a ajuns la niciun acord. Dar dacă se ajunge?

Azi este o saptămînă de la vinerea neagră, 10 august. Nimeni nu și-a prezentat demisia, nimeni nu asumă nenorocirea. Nu există nicio declarație din partea autorităților care să exprime regrete și compasiune pentru victime. Nu am primit nicio explicatie încă – suntem tratați cu dispret de Dragne&Co. Ei cred că dacă se ascund vor scăpa de răspunderi.

De o săptămînă încoace nu mai prididesc discuțiile despre mitingul violent al diasporei, din 10 august. De la chestiuni principiale, de ansamblu, s-a ajuns la compoziția gazelor lacrimogene ori la motivele prezenței unui procuror militar în piață. Un singur lucru pare să nu se observe, deși ar putea fi, de departe, cel mai important dintre cele care au legătură cu evenimentele sus-menționate: absența unei reacții din partea opoziției la apelul aproape disperat al președintelui.

Nu numai războiul în sine, ci și războiul politic poate fi hibrid. Asimetric. În piesa de teatru a cărei principală scenă este Bucureștiul, avem de-a face cu un război hibrid cu mize multiple, al cărui principală caracteristică este viteza contracronometru în care evoluează lucrurile. E valabil pentru Dragnea, e valabil pentru PSD, e valabil pentru opoziția internă din partid, pentru opoziția politică exernă, e valabil pentru Cotroceni, dar și pentru principalele puteri interesate să obțină poziții cheie în plan geopolitic tocmai prin intermediul României.

Istoria se repetă destul de penibil. În 2003-2004, Adrian Năstase, atotputernicul prim-ministru PSD, l-a „avut în mână” pe Traian Băsescu. Lăsând doar curs liber dosarului Flota, fără să se amestece în treburile justiţiei, Adrian Năstase l-ar fi scos definitiv din viaţa publică pe marinarul zurbagiu şi infractor (dosarul Flota, dar şi multe alte dosare de la Ministerul Transporturilor şi de la Primăria Bucureştiului), ajuns deja mult prea sus pentru capacităţile şi pregătirea sa. Dar Năstase era perceput ca fiind la fel de corupt, la acel moment chiar mai corupt decât Băsescu, îngâmfat, cu destinul politic consumat, preocupat aproape exclusiv de creşterea averii proprii.

În timp ce o parte a presei de la noi bate cîmpii cu grație despre cum au venit cogresmeni americani să o tragă pe Dăncilă de urechi, după mitingul de vineri, presa internațională se dă de ceasul morții să afle ce se ascunde cu adevărat în spatele misteriosului turneu american întreprins de reprezentanții congresului SUA în Asia și Europa de Est.

Este o lună de foc. În care nici măcar nu se poate pune problema unui armistițiu. Nici măcar pentru o zi. E luna în care Klaus Iohannis ori își nimicește adversarii, ori își semnează ieșirea de pe scena politică. Și tocmai acum în teatrul de război apare un adversar cu totul și cu totul neașteptat pentru Dragnea. Adversarul intern. O buturugă mică, ce poate răsturna carul mare.