Nicuşor Dan e o fiinţă cumsecade a cărei lacună stă în neputinţa de a fi matur

Câteva zile ne mai despart de cea în care, dintr-o suflare, nația română va uita de Covid și de crizele pe care le aduce cu el și va da buzna la centrele de votare - respectând, bineînțeles, distanțarea legală - pentru a alege pe cei mai buni fii gospodari ai Patriei, pe mâinile cărora va da soarta comunităților în următorii patru ani.

Petrov, alias Traian Băsescu a intrat așadar în luptă. Așa cum a amenințat în prealabil. Iar acum se află la final. Și continuă să afirme că are șanse reale de a câștiga un mandat de primar general. Minte de îngheață apele. Cu bună știință. Pentru că știe că, din capul locului, nu s-a agajat decât într-o simplă pantomimă. În acest război electoral, a intrat ca musca în lapte. Iar acum se zbate să iasă. Dând din aripioare.

Presa apropiată dreptei scrie deja, de ieri încoace, ca despre o înfrîngere aproape certă a candidatului PNL-USR/PLUS și chiar a trecut la analiza cauzelor. ”Nicușor Dan, cu 33%, este sub scorul celor două formațiuni care îl susțin, PNL și alianța USR PLUS, în timp ce Firea este peste cele aproximativ 25% ale PSD-ului” scrie, aproape cu resemnare, Andreea Pora în Revista 22. SpotMedia, preluată și de Deutsche Welle, scrie că Gabriela Firea e înaintea lui Dan în ultimele sondaje, Newsweek scrie că 80% din voturile lui Băsescu sunt rupte de la Dan. În tot acest iureș, nimeni nu remarcă o bizarerie: de ce Ludovic Orban nu iese cu pieptul gol în apărarea candidatului său?

Mare trebuie sa fie frustrarea si prostia unora, incat sa poata gandi sa voteze in fruntea Capitalei un specimen ca Nicusor Dan, un notoriu chiulangiu pe bani publici, care se imbraca neglijent si care nu se sfieste sa-si scoata mucii din nas in public. Pe care, cand l-au pus unii sa candideze, mai intai l-au convins sa-si taie latele si sa puna pe el un costum, sa arate si el mai ca lumea. Care are blocaje lingvistice si i se taie ideile in timp ce se produce public, de nu mai intelege nimeni ce a vrut sa spuna. Nicusor Dan, actual parlamentar USR, este un individ extrem de dubios, care a primit in trecut bani de la fundatiile afaceristului George Soros si care s-a consacrat in viata publica operand pe zeci de ONG-uri tot felul de actiuni dubioase de blocare a investitiilor imobiliare si de alta natura a unor antreprenori romani. Salvati Bucurestiul... salvati pe mama... salvati pe tata... Salvati Plicusorul...

I.V. Stalin a șocat întreaga planetă atunci când a rostit un mare adevăr. Și anume că nu este important cine votează, ci este important cine numără. Cu alte cuvinte, voturile pot fi măsluite. Și asta s-a întâmplat de multe ori. Exact pe rețeta lui Stalin, au fost inversate rezultatele la primele alegeri desfășurate după ocuparea României de către sovietici. Și astfel au ajuns comuniștii la putere. Acum, cunoscutul avocat Georghe Piperea ne reamintește de asemenea practici. Pe care le aduce la zi, semnalând pericolul.

Candidatul Nicușor Dan se îndreaptă furtunos spre a treia înfrîngere consecutivă la primăria generală, cu o zestre de doar 2,5% procente în fața Gabrielei Firea în ultima săptămînă și supus, totodată, unor atacuri sistematice din mai toate direcțiile. O înfrîngere care va pune capăt definitiv, în mod normal, ambițiilor sale administrative. Dar, chiar așa, o fi avut vreodată Nicușor o ambiție reală? Sau vorbim aici de ambițiile unor grei din servicii care constată, de la o vreme, că le mergea mult mai bine politica pe cînd erau activi decît acum, cînd sunt doar rezerviști?

Ceea ce în mod obișnuit era un eveniment de suflet pentru milioane de copii și familii - începerea școlii - s-a transformat într-un spectacol grotesc, cu părinți îngrijorați sau speriațiși și cu copii incapabili să înțeleagă ce și de ce li se întâmplă. Cu toate bâlbâielile din preajma deschiderii, cu derobarea autorităților centrale de responsabilități aruncate în spinarea celor locale, fără dotările și instrumentarul necesar, școala a început pentru a se închide din nou în mai puțin de zece zile, ca să lase liber locul altor bulibășeli organizatorice: alegerile locale.

Aștept cu sufletul la gură să văd cum se va desfășura un nou conflict pe cale să explodeze între Ludovic Orban și Rareș Bogdan. De această dată, tema se pare că va fi „asasinul politic”. Respectiv Mario de Mezzo, un notoriu traseist politic. Și nu numai. Scurta istorie a acestuia, așa cum este ea relatată de presa locală din Olt, dar și de presa centrală, este absolut tulburătoare. Și demonstrează câtă dreptate are Rareș Bogdan, atunci când se pune de-a curmezișul liberalismului vopsit.

Sper că acest titlu nu va soca si nu va fi eliminat de pe internet pe motiv de discriminare…

In campania asta electorală, ceea ce mă dezgustă cel mai mult este ipocrizia. Cei care vor să schimbe lumea, eventual doar România, anuntand reforme, justitie, luptă crancenă cu coruptia, ne arată, tot mai des că „regele e gol” (si nu mă refer la regele Spaniei). Un astfel de exemplu este Nicusor Dan. Dezvăluirile recente in legătură cu actiunile sale, conexiunile sale, interventiile sale sunt cu atat mai socante cu cât ele vin puternic in contradictie cu imaginea pe care si-o proiectase – prieten al copacilor, al parcurilor, etc…

O discuţie de acum două săptămâni despre alegeri, cu cineva care lucrează într-un restaurant din Bucureşti.
Vezi că vin alegerile, să te duci la vot! Dar de ce trebuie să merg la vot? Am pe cine să votez? Toţi sunt la fel! Nu mai bine îmi iau familia, copilul, şi mă duc să mă dau cu barca în Herăstrău?