La o întâlnire organizată în chiar aceste zile de Ministrul de externe în funcție, Teodor Meleșcanu, cu un număr important de foști șefi ai diplomației române din ultimii treizeci de ani, toți cei prezenți au fost de opinie că majoritatea reproșurilor aduse României de către interlocutorii săi externi nu reprezintă decât alibiuri pentru o politică având cu totul alte cauze reale. Identificarea acestora este esențială pentru găsirea antidotului eficient. Altminteri ne pierdem vremea într-o defensivă tactică eternă fără vreo perspectivă de a schimba situația strategică. Or, în asemenea condiții, oricât de multe bătălii s-ar câștiga în apărare, pierderea războiului este inevitabilă.

În urmă cu un an scriam un material despre strania agendă a președintelui Klaus Iohannis, una care se realizează după parametri numai de el cunoscuți, probabil. Iată că recente evenimente întăresc impresia de atunci și ridică semne de întrebare încă și mai serioase legate de ”viziunile” prezidențiale.

Pe biroul de lucru al președintelui Klaus Iohannis se odihnește o nouă propunere de ambasador al României în Israel. Semnată de premierul Viroica Dăncilă. Persoana diplomatului este agreată de cele mai înalte autorități ale statului Israel. Atâta doar că domnul Iohannis se mai gândește. Și-a luat o vacanță. După care va semna. Sau nu va semna. Cum a procedat în cazul unei alte desemnări, prin luna martie a acestui an. Situație în care nici măcar nu a dat vreun răspuns. Cu da sau nu.

Domnul Klaus W. Iohannis este un filosemit prin definiţie, cum am aflat şi de la organizaţii evreieşti, în urma afirmaţiilor mele legate de respingerea în funcţia a domnului Ilan Laufer. Totodată mă bucur să constat că mai există organizaţii evreieşti în această ţară, care dezbat în manieră cabalică dacă un evreu, are dreptul sau nu să se simtă discriminat. Îmi imaginez că subiectul i-a adus într-o situaţie delicată să comenteze acţiunile preşedintelui, mai ales după ce l-au decorat cu medalia "Dr. Wilhelm Filderman - Răsplată pentru merit". Odată decorat nu poate fi antisemit prin de definiţie, precum nici Ilan Laufer nu are nevoie de girul comunităţilor evreieşti ca să se simtă discriminat.

Madame VV Dăncilă – surogat de primministru – a avut ieri plăcerea ciudată să ia un prînz de lucru în Sala tronului din Palatul regal. De ce? A vrut să impresioneze oaspeții străini, care neapărat trebuie să plece de la București cu o impresie pozitiva. A vrut sa ii uimească și i-a dus in Sala tronului – să nu creadă cumva că au de a face cu o proastă și cu niște primitivi ca ministri. Au vrut sa isi imagineze musafirii ca există o viață de Curte la Bucuresti patronată de VV Dăncilă, regina neincoronată. Chestie de statut. A apucat-o boieria. A vrut să le arate că ea si guvernul său au clasă. Și s-a gindit dumneaei să îi adune pe stranieri pentru haleala de la mijlocul zilei acolo. Nu puteau acesti inalți oaspeți să bage la ghiozdan decît fix în Sala tronului. Asta deși VV Dăncilă mai avea la dispozitie multe săli largi, luxoase, si f protocolare – inclusiv în Palatul Victoria unde prezidează guvernul pe post de marionetă a lui Liviu Dragnea.

Din capul locului să o spunem, e firesc ca ideea unui blat între președinte și partidul de guvernămînt în mega-scandalul momentului să pară cel puțin stupidă. Dintr-o anume perspectivă, însă, dacă e să o analizăm la rece, ea nu se mai conturează astfel, ba devine chiar plauzibilă. Pentru că la mijloc e o miză uriașă și cu bătaie lungă.

În uriașul tărăboi stârnit la București de președintele Klaus Iohannis, puțini sunt cei care au remarcat o ieșire în forță a lui Traian Băsescu, care a lansat acuzații grave la adresa Olandei și a intențiilor acestui stat legate de Portul Constanța și construcția faimoaselor corvete. Dar cine a fost interesat, a aflat câte ceva din intențiile reale ale lui Traian Băsescu. Iar eu am aflat ceva mai multe. Băsescu se preface că le arată pisica olandezilor. Dar în realitate încearcă un șantaj asupra autorităților din Statele Unite. Pentru a-și salva pielea.