Henry Kissinger, George Soros și George Friedman sunt cu toții susținători ai ideii că omenirea are nevoie de o ordine globală care, pe deasupra frontierelor culturale, să stabilească și impună persoanelor fizice și vechilor entități politice create de ele, reguli de comportament apte a duce la evitarea războiului, într-un univers în care interdependențele obiective generează solidaritatea intereselor, lăsând în urmă independența și competiția între națiuni. Această viziune, considerată a fi specifică secolului al XXI-lea, este pusă astăzi în discuție de războiul superputerilor decadente ale secolului al XX-lea, Rusia și SUA, de fapt războiul dintre Occidentul euro-atlantic și Orientul euro-asiatic, purtat pe frontul ucrainean, acolo unde intervenția militară rusă este acuzată ca fiind inspirată de mentalitățile secolului al XIX-lea. De fapt, pe zi ce trece, realizăm că ciocnirea este nu între globalism și naționalism, ci, pe lângă lupta pentru putere (și sfere de influență), una între culturi diferite (anticipată de Samuel Huntington), circumscriind diferite globalisme. („Globalismul” fiind o ideologie referitoare la administrarea globalizării ca fenomen obiectiv de neoprit; poate doar Inchiziția a încercat, cu un succes limitat, să îi frâneze marșul.) Criza ucraineană nu pune în discuție globalizarea și nici măcar globalismul, ci confruntă diferitele concepții globaliste privind ordonarea sa. Aceste diferențe de concepție (prezente chiar în tabăra americană / occidentală) apar în diferitele propuneri ale principalilor geo-politologi americani cu privire la soluționarea respectivei crize.

Atât de repede, încât institutele de cercetare de piață nu au reușit încă să măsoare nimic. Dar semnalele sunt evidente. Iar seismografele reacționează. Românii au devenit extrem de sensibili și bănuitori legat de vizita lui Macron în România. S-au săturat până peste cap de război și vor o soluție. Sunt din ce în ce mai atinși la buzunar și stau să explodeze. Și simt instinctiv că îi paște economia de război. Să le luăm pe rând.

Henry Kissinger, George Soros și George Friedman sunt cu toții susținători ai ideii că omenirea are nevoie de o ordine globală care, pe deasupra frontierelor culturale, să stabilească și impună persoanelor fizice și vechilor entități politice create de ele, reguli de comportament apte a duce la evitarea războiului, într-un univers în care interdependențele obiective generează solidaritatea intereselor, lăsând în urmă independența și competiția între națiuni. Această viziune, considerată a fi specifică secolului al XXI-lea, este pusă astăzi în discuție de războiul superputerilor decadente ale secolului al XX-lea, Rusia și SUA, de fapt războiul dintre Occidentul euro-atlantic și Orientul euro-asiatic, purtat pe frontul ucrainean, acolo unde intervenția militară rusă este acuzată ca fiind inspirată de mentalitățile secolului al XIX-lea. De fapt, pe zi ce trece, realizăm că ciocnirea este nu între globalism și naționalism, ci, pe lângă lupta pentru putere (și sfere de influență), una între culturi diferite (anticipată de Samuel Huntington), circumscriind diferite globalisme. („Globalismul” fiind o ideologie referitoare la administrarea globalizării ca fenomen obiectiv de neoprit; poate doar Inchiziția a încercat, cu un succes limitat, să îi frâneze marșul.) Criza ucraineană nu pune în discuție globalizarea și nici măcar globalismul, ci confruntă diferitele concepții globaliste privind ordonarea sa. Aceste diferențe de concepție (prezente chiar în tabăra americană / occidentală) apar în diferitele propuneri ale principalilor geo-politologi americani cu privire la soluționarea respectivei crize.

Primul-ministru al României, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, a decis ca podul prăbușit zilele trecute să fie refăcut de armată. O soluție surprinzătoare. Poate că doar în aparență. Poate că avem de-a face cu primul semnal al trecerii economiei României pe picior de război. Un balon de încercare pentru a vedea cum ar reacționa cetățenii la o asemenea mișcare.

O știre devastatoare pentru imaginea Ucrainei explodează în presa română a zilei și ajunge prompt de la noi și în cea de peste Prut: armata lui Zelenski a dat ordin de încorporare a femeilor de pînă la 60 de ani. Nu poate exista lovitură mai grea decît asemenea informație, pentru că transmite lumii că armata Ucrainei e, practic, KO. Cînd ajungi să îți trimiți femeile la luptă e grav de tot. Există două mici probleme: știrea e fake, iar sursa invocată este legendara Pravda rusească, care nici măcar nu e, de fapt, sursă. De cînd a devenit Pravda o sursă de informații pentru aproape întreaga presă română? Și cum de nu s-a verificat marele fake?

Henry Kissinger, George Soros și George Friedman sunt cu toții susținători ai ideii că omenirea are nevoie de o ordine globală care, pe deasupra frontierelor culturale, să stabilească și impună persoanelor fizice și vechilor entități politice create de ele, reguli de comportament apte a duce la evitarea războiului, într-un univers în care interdependențele obiective generează solidaritatea intereselor, lăsând în urmă independența și competiția între națiuni.

Rămâne pentru mine o enigmă, dacă nu care cumva statul subteran ne oferă în aceste zile o probă legată de modul său de operare. În sensul că încearcă să acopere o sentință penală, dată în condiții ilegale, printr-o altă sentință penală, ce se vrea legală. Dacă e așa, ar trebui să ne înfiorăm. Fapt e că Elena Udrea este extrădată și urmează să ajungă după gratii la Târgșor. Dar sentința de extrădare, precum și sentința de condamnare vor face parte din cuprinsul cărții negre a justiției.