Într-un an tenebros care a consfințit dispariția funcției de președinte al țării și a adus cu sine o criză politică de durată și de anvergură, creată artificial în numele unor interese meschine, cîteva instituții ale statului s-au încăpățînat să funcționeze onorabil, în pofida presiunilor politice ori riscînd totul în fața lor. Și să mențină pîlpîindă speranța că statul de drept încă mai are o șansă în România.

Din ce în ce mai insistent, circulă informația conform căreia Guvernul a regândit întreaga strategie de luptă împotriva pandemiei. În valul 5, când se presupune că vom avea câte 80.000 de infectați pe zi. Foarte pe scurt, komandantul acțiunii, împreună cu ministrul Sănătății și cu ministrul Învățământului, ar fi optat pentru contaminarea în masă a românilor. Care ar putea avea drept efect imunizarea tot în masă. Această nouă strategie va fi aplicată fie deliberat, fie inconștient. Cum așa?

Relaţiile politice şi diplomatice ale Rusiei cu SUA şi NATO au ajuns, dacă nu neapărat într-un punct mort, fără întoarcere, atunci cu siguranţă într-unul foarte complicat, foarte periculos. Anunţatele negocieri de la Geneva din 10 ianuarie 2022 n-au cum să ducă la un rezultat pozitiv, mulţumitor pentru toată lumea, într-atât sunt de maximaliste cererile ruşilor.

Când își va da obștescul sfârșit coaliția aflată la guvernare? Când se stinge ea în mod natural? Când se schimbă configurația acestui Guvern care, aparent cel puțin, are în spate cea mai puternică majoritate din istoria recentă a României? Poate vi se pare straniu, dar răspunsul la această întrebare mi l-a oferit o recentă cercetare de piață, efectuată de Sociopol, institut condus de Mirel Palada.

În timp sărăntocii, au dus în ultimii ani o viață mizerabilă monotonă și deprimantă în casele lor, o grămadă de ”nimeni în drum” ai politicii și ai căpușelor economice la banii statului, via politicieni își fac vacanțele departe de ochii publicului. Au inceput, mai nou, sa-și schimbe obiceiurile. Pe langa clasicele destinații europene, aceștia au început să fie atrași de vacanțele pline de aventură, care, spun ei, ”le testează limitele”. Un fel de ”urcare a scroafei în copac”. Apelează, pentru asta, la firme specializate și scumpe: Remote Lands, care organizează călătorii de lux în Asia, Bruvion din LA; și companiei de lux Palm Beach Travel – firme care nu dezvăluie în ruptul capului numele scroafelor cățărate în copaci. Lumea care se întreabă cum au ajuns bogații să aibă, în pandemie, și mai mulți bani, când economia mondială, dar mai ales a României e în criză, așteaptă în zadar răspunsuri de la instituțiile statului. Vor mai avea de așteptat. Atâta timp cât partidele și-au pulverizat propriile ideologii, transformându-se în găști infracționale organizate, după reguli quasi-mafiote, începând cu lipitorii de afișe și terminând cu conducerea partidului, românului neînregimentat politic nu i-a rămas decât speranța că apartenența la Uniunea Europeană ne va salva.

Călin Popescu Tăriceanu ne atrage atenția că se împlinesc 15 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană. Un proces dificil de aderare, accelerat de el și finalizat de Adrian Năstase și cu sprijinul Casei Regale. Și ne mai spune Tăriceanu un lucru, cred eu, important. Că, pentru a fi egali cu celelalte state, trebuie să avem comportamentul unor egali.

Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord (1754-1838, născut şi mort la Paris), pe scurt, Talleyrand a fost unul dintre cei mai mari (şi longevivi) politicieni ai Franţei din toată istoria sa bogată în mari oameni de stat: Ludovic al XIV-lea, Richelieu, Napoleon I, Charles de Gaulle etc.