Alianța pentru Unirea Românilor a provocat recent un scandal imens, soldat cu autosesizarea Parchetului, după ce a cerut, într-un comunicat, renunțarea la împovărarea programei școlare cu tot felul de ”teme minore ridicate la rang de materii”, care ar putea fi studiate în cadrul materiilor deja existente. A spune că AUR a minimalizat Holocaustul – faptă sancționată penal – e de-a dreptul o mistificare grosolană; dincolo de asta, însă, partidul lui Simion pune degetul pe o rană care în loc să se vindece, se lărgește de la an la an. Pentru că în România a devenit sport național al politicienilor inventarea de noi și noi materii școlare, toate extrem de importante, nu-i așa?

Cunoscutul expert economic Constantin Boștină, fost consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu pentru acest domeniu și coordonator al unei ample proiecții, publicate recent sub auspiciile Academiei Române, asupra dezvoltării României în următoarele decenii, susține că autoritățile statului trebuie să declanșeze starea de necesitate în domeniul energetic. Dată fiind urgența și complexitatea provocării, adică crizei la care sunt expuse atât populația acestei țări, cât și mediul de afaceri. Are sau nu are dreptate? Răspunsul la această întrebare nu poate să-l dea decât ansambul realităților cu care suntem confruntați.

„It’s impossible to ignore the politics at play here” decretau ieri cei de la BBC în cazul Djokovic. Și aveau dreptate: scandalul planetar provocat de Australian Open a devenit rapid unul eminamente politic, cu o miză uriașă pentru guvernele a două state din capete diferite ale lumii, Serbia și Australia. Pentru președintele și guvernul sîrb, a se plasa în apărarea lui Djukovic e crucial înaintea alegerilor din aprilie. Pentru premierul australian Scott Morrison și al său guvern e la fel de crucial să dea satisfacție poporului înaintea alegerilor din mai. Iar poporul australian e furios. Pentru că de prea multă vreme Australia se simte violată; a venit momentul marii răbufniri. Și are dreptate, după cum vom povesti mai jos.

Un studiu publicat la cumpana anilor 2021-2022, dar si la o cumpana a istoriei Romaniei, de doamna avocat Silvia Uscov, readuce in atentie nu doar problema asa numitului Mecanism de Cooperare si Verificare (MCV), prin care UE discrimineaza Romania si o priveaza de drepturile sale in cadrul ordinii comunitare europene, ci mai ales faptul ca acest instrument juridic a expirat, deci a ramas fara justificare legala, inca de la 1 ianuarie 2010. Solida sub aspectul fundamentarii juridice, practic imposibil de contestat din perspectiva stiintei dreptului, lucrarea la care ne referim pune pe langa problema raporturilor dintre Romania si UE, pe aceea a raportului dintre statul roman si conducatorii sai. Cum poate fi explicat faptul ca timp de doisprezece ani – repetam, doisprezece ani – guvernul roman a refuzat sa apere tara impotriva incalcarii tratatului de aderare la UE si a permis sa ni se aplice un regim ilegal? Mirosul tradarii pluteste in aer si chipul lui Iuda ranjeste din palatul Victoria, ca si din palatul Cotroceni.

În România promisă de președintele Klaus Iohannis încă de acum opt ani, în așa-numita „Românie educată”, stânga nu știe ce face dreapta. Și invers. Capul statului nu a fost în stare nici măcar să stabilească un contact normal între Academia Română și cetățenii acestei țări. Limba română vorbită și scrisă se modifică pe criterii științifice, în timp ce cetățenii habar nu au. Și astfel se creează două limbi paralele, scrise și vorbite.

Ecuația Djokovic – Australian Open ar putea fi ceva mai complicată decît pare, cu mari încrengături politice, dar mai ales de afaceri. Foarte mari afaceri. Prigoana contra jucătorului sîrb blocat în Australia ca ultimul terorist poate fi doar ce pare, o chestiune de orgolii ori de birocrație. La fel de bine, însă, ea ar putea să fie mult mai mult de atît și, oricum, e sigur că scandalul va avea consecințe de business imense, de miliarde de dolari, în strînsă legătură cu evenimente foarte recente din Serbia. Și consecințe politice majore, de asemenea.

Cunoașterea lumii presupune orizonturi deschise sau, măcar, deschiderea lor. Este, de altfel, veche constatarea că altfel se favorizează erori. Să ne amintim, de pildă, că dezastrul anilor treizeci a început, între altele, cu conflictul viziunilor eronate. Una era aceea că, în esență, lucrurile în societăți pot continua așa cum sunt. Alta, că totul ar fi demn să i se dea foc. Nu insist asupra radicalismului distrugerii, din Mein Kampful lui Hitler, care a fost culminația.

Zilele trecute, Silviu Predoiu, fost adjunct al Serviciului de Informații Externe, i-a făcut o radiografie extrem de dură lui Victor Ponta, fost ofițer acoperit al aceluiași serviciu. Și asta după ce, în prealabil, fusese consilierul acestuia la Pro România. Cazul nu este deloc singular. Și mi-a inspirat titlul de mai sus. În definitiv, ce caută acești foști șefi ai serviciilor secrete în politica la vârf? Nu sunt ei rădăcini ale statului subteran?