Aparent, lucrurile stau minunat pentru șeful statului și al său partid, PNL. Primul e creditat cu șansa cea mai mare la prezidențiale, conduce detașat în sondaje, al doilea cam la fel. Doar aparent. Privind lucrurile mai la rece, devine tot mai limpede că Iohannis și PNL sunt prinși într-un veritabil clește, de colosul PSD dintr-o parte, de gruparea USR-Cioloș, din cealaltă. Totul asezonat cu o mare parte din media momentului, social-democrații controlînd televiziunile de știri, iar useriștii – prin sforarii lor – parte din presa on-line. Acea presă din care, cea mai mare parte, cînta pe vremuri în corul iohannist.

La 7 aprilie 1990 s-a ținut prima Conferință Națională a FSN. Tot atunci Ion Iliescu a fost desemnat candidat la președinție. Era de fapt o mascaradă, simularea unui proces democratic. După 21/22 decembrie și executarea soților Ceaușescu, de Crăciun, Ion Iliescu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu, Petre Roman au dat asigurări populației că FSN nu se va transforma în partid politic și că nu va participa la alegeri. In felul acesta s-ar fi pornit cu șanse reale pe calea unei competiții electorale corecte, spre un regim democratic. Dar Iliescu&Co erau cu ochii pe Moscova, intenționau să facă glasnost și perestoika la București, nu democratie de tip occidental. Gorbaciov era adversarul pluri-partidismului. Moscova a transmis semnale clare.

Efectul pervers al mega-scandalului care îl vizează pe procurorul general Augustin Lazăr este faptul că asistăm practic la o redistribuire a unei părți poate chiar semnificative a electoratului frontului anti-PSD. Și asta se întâmplă în condițiile în care eroul negativ al istoriilor macabre împărtășite în ultimele zile opiniei publice nu are nici profilul, nici vocația și nici ambiția unui politician. Ceea ce eu voi măsura astăzi va fi cu certitduine resimțit în prognozele de mâine ale instititutelor de cercetare de piață și va fi parte a rezultatelor a două scrutinuri electorale importante: europarlamentarele și prezidențialele.

La 5 aprilie 1955, după 50 de ani, Winston Churchill anunță că se retrage din viața politică. El nu are o imagine prea buna in lumea romanesca. Sa ne amintim de ce.

Cum era de așteptat, cazul disidentului Iulius Filip nu este singular. În mod constant, actualul procuror general Augustin Lazăr a acționat în anii ’80 în calitate de colaborator al torționarilor, el însuși dovedindu-se un torționar. Ieri a ieșit la iveală cazul altui deținut politic, Ioan Muntean, condamnat la opt ani de închisoare pentru „propagandă dușmănoasă” și încarcerat la Aiud. În custodia lui Augustin Lazăr, care, în calitate de procuror, răspundea de Penitenciar.

Să recapitulăm, pe scurt: procurorul general Augustin Lazăr a activat, în anii dictaturii, ca șef al unei comisii de eliberare a deținuților, refuzînd de două ori să redea libertatea unui om care îndrăznise să critice regimul comunist. Lazăr recunoaște faptele, dezvăluite de siteul luju.ro, dar le minimalizează, pretinzînd că erau doar tehnicalități. Poziția sa e susținută de voci autoritare ale presei pro-Justiție. De aici încolo, încep, însă, cu adevărat, marile întrebări.

Președintele Parlamentului European Antonio Tajani a declarat că va trimite o scrisoare autorităților române prin care le va cere să nu pună obstacole în calea participării candidatei Kovesi la toate fazele procedurii de selecție pentru postul de procuror sef european.

Alături de Laura Codruța Kovesi, Augustin Lazăr pozează într-un arhanghel al statului de drept. Al luptei împotriva corupției și crimei organizate. Doar de aceea e procuror general, nu-i așa? Iar „noua generație din politică”, în frunte cu Dacian Cioloș, împreună cu noul Partid Național Liberal, dar și cu organizațiile #Rezist, pledând pentru așa-zisul stat de drept, îi susțin și pe arhangheli. Aplaudându-i pe toți și lăsându-se el însuși aplaudat de aceștia, în fruntea mesei s-a așezat Klaus Iohannis. Și toți sunt, vezi Doamne, anti-comuniști, anti-securiști, dușmani neînduplecați ai „ciumei roșii”.