Nu putea exista unire fără independență. Și nici independență fără unire. Cele două valori supreme ale unei națiuni sunt inseparabile. După ce, timp de 50 de ani, Ziua Națională a României a fost sărbătorită în 9 mai, în baza unui decret a lui Ion Iliescu, data a fost fixată la 1 decembrie. Ar fi bine și așa. Pentru că unirea în independență se cuvine să fie celebrată în oricare zi. Dar pentru a nu ne rezuma la o paradă militară la care, caz unic în lume, Armata a scos toate efectivele de care dispune în stradă, e bine să ne uităm cu atenție la noi înșine și să aflăm cum stăm.

Așa zisele alegeri prezidențiale din 2019, ca și cele europene care le-au precedat, precum și asemenea celor parlamentare care le vor urma în 2020 (alegerile locale sunt adesea admise chiar și în sistemele dictatoriale sau în colonii) au fost un fals monumental. Ele nu au fost nici libere nici corecte. Dar nu este nimic neobișnuit sau ilogic în asta. Un stat lipsit de suveranitate nu are de ce să organizeze astfel de alegeri; și nici nu îi este permis să le organizeze.

Pe vremea cand Ion Iliescu mai cauta inca un "comunism cu fața umană", nu-mi inchipuiam ca o sa apuc ziua sa vad un "liberalism cu față inumană". Si e suficient sa ne uitam la poza lui Cristian Băcanu. De la PNL. Secretar de stat de la Justitie.

„Iohannis este unsul lui Dumnezeu, nu numai al poporului”, Traian Băsescu dixit. A devenit peste noapte fostul tovarăş Băsescu Traian - protejatul Elenei Ceauşescu, al lui Ion Dincă şi Gheorghe Oprea - un mistic regalist ? Foarte puţin probabil, deşi, deşi... Drumul Damascului e bun pentru oricine, chiar şi pentru fostul comandant Băsescu. E adevărat că Băsescu nu ne-a spus ce înţelege prin „Dumnezeu”. Îl cheamă cumva Traian pe respectivul ? A fost marinar şi pescar de oameni sub pseudonimul „Petrov” ?

În timp ce dezbaterea este în toi, reprezentanții Guvernului, lamentându-se pe marginea găurilor negre lăsate de PSD, noua administrație a tăiat în carne vie discret, dar temeinic, printr-o șmecherie clasică, toate veniturile românilor. În frunte cu pensiile și salariile. A făcut-o nu ostentativ, cum arătam mai sus, ci disimulat. Prin scăderea valorii leului. Operațiune care duce la inflație.

Un veritabil paradox politic este acela că după ce a câștigat alegerile parlamentare cu cel mai mare procent din istoria sa (recordul a aparținut totuși FSN-ului) PSD a parcurs ceea ce Iohannis a denumit pe drept o „guvernare eșuată”.

Viitoarea conducere a PSD va fi desemnată, teoretic, de un congres, așa cum e și firesc. Dar șansele maxime la președinție le are chiar interimarul Marcel Ciolacu, pentru că are profilul perfect din punctul de vedere al noilor stăpîni ai scenei politice, tandemul PNL-Iohannis. Și, pentru că nu ar fi prima dată cînd liderul PSD e doar un accesoriu al Cotrocenilor, vezi cazul Geoană, putem spune de pe acum că rebrănduirea PSD, cea atît de clamată, chiar se va face. Cu Ciolacu în frunte. Și nu neapărat în beneficiul partidului.

De ce Orban cel Bun? Pentru că așa s-a decis la Bruxelles. Ludovic Orban, premierul României e făcut dinalt aluat decât Viktor Orban, premierul Ungariei. Din aluatul bun. Nu din aluat rău. Pentru că omul politic de la Budapesta merită pus la stâlpul infamiei. Se luptă mai mult pentru suveranitate și mai puțin pentru comunitate. Al nostru e pe dos.