Poate ca presedintele Johannis nu realizeaza dar „referendumul pe justitie” a avut loc. Sigur, mitingul de sambata a aratat forta vitala a PSD, capacitatea sa de mobilizare – e adevarat intr-o formula mai curand specifica partidelor de dreapta si societatii civile – dar, in acelasi timp, el a exprimat, intr-un mod explicit, refuzul de a mai accepta sistemul de „justitie” construit de Basescu si camarila sa, continuat de regimul Johannis. Nu intamplator, opiniile separate la recenta decizie a CCR au fost exprimate de exponentii acestui sistem – Livia Stanciu si Daniel Morar, trimisi acolo, in sinecuri de noua ani pentru rolul avut in distrugerea adversarilor politici.

În aceste zile de mare mobilizare și mare emoție populară, i-am auzit pe unii spunând că nu pot fi alături de Liviu Dragnea și PSD în lupta împotriva “statului paralel”, adică a statului ocult ilegitim, și a abuzurilor justiției selective prin care acesta distruge națiunea română, începând cu identitatea și terminând cu elitele ei, întrucât Dragnea este la fel de detestabil ca Iohannis, singurul său interes fiind acela de a scăpa nepedepsit pentru actele sale de corupție, în timp ce PSD și-a trădat alegătorii printr-o guvernare slabă și mânată de dorința de a acorda imunitate hoților din rândurile sale. Iată un raționament care pornind de la descrierea corectă a copacilor te face să nu mai vezi pădurea.

Iată un dramatic paradox. În timp ce relațiile României cu Statele Unite și în special cu Casa Albă au ajuns la un nivel fără pecedent, nu același lucru se poate afirma referitor la raporturile dintre București și reprezentanții diplomatici ai partenerului nostru strategic, aflați aici în misiune. Și, evident, nu a făcut excepție nici Hans Klemm. Acesta pleacă din România, lăsându-ne un gust amar. Cum se explică această dramatică contradicție? Și în ce măsură ne putem pune speranțe într-o colaborare mai bună cu viitorul ambasador?

Nu știm cu maximă precizie ce anume a sperat PSD să obțină grație mitingului de sâmbătă, ori ce anume a obținut la modul concret. Un lucru e sigur: manifestația ne-a ajutat mult să înțelegem un lucru tare trist. Acela că anul centenarului Marii Uniri găsește o Românie într-atît de divizată încît ne apropiem periculos de conceptele naziste de arieni și untermenschi, fluturate ieri și azi, într-o formă sau alta, în presă ori pe rețelele sociale.

Sâmbătă 9 iunie 2018, după consacrarea, în sfârşit, a Simonei Halep la Paris, la Roland Garros, am avut spre seară marele spectacol tragicomic oferit de Partid (PSD+ALDE) contra Securităţii „monstruoase” (Klaus Iohannis, Binomul SRI-DNA, Traian Băsescu, Laura Codruţa Kövesi, Florian Coldea, protocoalele SRI-Parchete, SRI-Curţi de justiţie etc.). Urmaşii direcţi ai PCR şi autointitulaţii discutabili urmaşi ai dinastiei Brătienilor au ţinut discursuri de tip Europa liberă de dinainte de 1989 împotriva Securităţii criminale într-o regie care părea asigurată în întregime de Antena 3, de Mircea Badea, Mihai Gâdea şi producătorii lor. Peste 100 000 de activişti veniţi din toată ţara cu triburile lor au ocupat Piaţa Victoriei, dându-ne impresia că nimic nu s-a schimbat după 1989 şi că Partidul Comunist e veşnic. După ani de spaimă provocată de DNA, de Laura Codruţa Kövesi, de SRI-Maior-Coldea, pesediştii s-au răcorit pentru o seară.

Iohannis a citit. A citit până când a înțeles. La fel au procedat și faimoșii lui consilieri. Dintre care doi au vrut să demisioneze. Pentru că președintele nu le ascultă sfatul. Sau nu înțelege. Decizia Curții Constituționale va fi pusă în operă în aceste zile. Cred că este total exclus să se întâmple altfel. Dar Klaus Iohannis iese extrem de mototolit din această afacere. Consecințele sunt grave. În plan politic.

Impresia cea mai puternica pe care mi-a transmis-o mitingul lui Dragnea de aseară a fost aceea de IREALITATE. Intii de toate prin discursuri – absolut paralele cu realitatea. Nesincere, cu o limba de lemn asa cum o descrie Orwell, in „1984” – folosind cuvintele cu sens răsturnat.

Constat că Decizia CCR privind soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Președinte și Guvern / Ministrul Justiției având ca obiect revocarea procurorului șef al DNA, trezește dezbateri și dispute în principal pe trei teme fără legătură cu fondul și anume:

Președintele Statelor Unite i-a lăsat literalmente cu gura căscată pe cei mai puternici aliați. Faimosul grup G7 a fost făcut praf și pulbere. Iar introducerea taxelor vamale pentru oțel și aluminiu este doar un simpu preludiu. Sub ochii noștri, se schimbă polii de putere ai lumii. Și urmează să vedem dacă asta se întâmplă într-un sens pozitiv sau negativ.