În timp ce Poliția înhăța câte un moș surprins fără mască în drum spre farmacie și îi dădea amenzi mai mari decât o factură la gaze din zilele noastre, premierul Orban chefuia cu miniștrii în Palatul Victoria.

Președintele Klaus Iohannis, cel mult prea dispărut din spațiul public în ultima jumătate de an, face o mișcare surprinzătoare în scandalul plagiatului lui Nicolae Ciucă, declanșat marți. Mai exact, exprimă o poziție publică la doar cîteva ceasuri după declanșare. Extrem de rară atitudine, pentru el.

Nu insinuez că spun ceva nou și neașteptat afirmând că, în aceste zile, strategia lui Vladimir Putin este ceea ce în poker se numește jocul la cacealma. Se preface că e gata să atace Ucraina cu omuleți verzi, cu trupe regulate, cu arme neconvenționale, cu arme convenționale de pe teritoriul Federației Ruse, din Belarus sau de pe Marea Neagră. Urmând să o ciopârțească și să o izoleze de restul lumii, pentru ca, în final, să o pună în genunchi, făcându-le „sâc!” Statelor Unite, NATO și UE. Dar oare Biden nu știe? Ce carte joacă Statele Unite? Joacă vreo carte? Sau doar așteaptă?

Discursul demonizator practicat de SUA și ventrilocii săi din secretariatul general al NATO la adresa Rusiei, în măsura în care este steril, adică nu este urmat de o acțiune concretă, rămânând să umple doar așteptarea viitoarei mișcări a Kremlinului pe tabla de șah a lumii, poate fi calificat ca alibi al lipsei de viziune politică, al oricărei politici. Dacă este o tactică de negociere, menită a-l intimida pe preopinent, aceasta devine o aventură atunci când dialogul real se amână sine die din lipsa unei concepții clare asupra țintei strategice urmărite. În trecut, Germania nazistă dezlănțuia o campanie furibundă de demonizare a celor ce urmau să îi fie victime, înainte de a le ataca militar. În timpul crizei rachetelor cubaneze, administrația Kennedy a adoptat poza intransigenței față de URSS pentru a acoperi cedarea față de exigențele acesteia constând în retragerea rachetelor americane din Turcia. (Moscova sugerează că ar putea să adopte aceeași tactică în contextul actualei confruntări cu Washingtonul, deplasând efective și/sau tehnică militară în Cuba și/sau Venezuela, adică în „sfera de influență” americană, cu diferența că acum nu ar mai fi dispusă să se prefacă învinsă pentru a salva imaginea președintelui SUA.) În care din cele două modele ne aflăm acum? Delirul verbal al administrației Biden, cauzat vizibil de blocaj intelectual și autism politic, potențate de ambiția frivolă de a nu fi cumva prima care clipește la jocul privirii ochi în ochi cu oamenii lui Putin, ar putea fi, însă, și rezultatul intoxicărilor, intrigilor și instigărilor practicate de vechii aliați europeni ai SUA, care, prefăcându-se a-i accepta veleitățile de lider, îi agravează efectele sclerozei beliciste doar spre a înteți focul conflictului și a împiedica consensul asupra unei arhitecturi de securitate europeană; arhitectură de natură a-i obliga să își pună în cui propriile lor ambiții geo-politice.

O bombă „telefonată”. Ziua începe cu dezvăluirea plagiatului prim-ministrului Nicolae Ciucă, făcută de ziarista cu specializare în domeniu, Emilia Șercan. Eroul de la Nassyriah e, de fapt, hoț și a furat copios de la alții. Nu lipim noi asemenea etichete, ci exact cel care l-a propus în funcție. „Plagiatul e o formă de hoţie. Dacă e tolerată, concluzia politicienilor e că se poate şi mai mult” declara Iohannis acum trei ani. Estimare: premierul Ciucă nu va rezista loviturii. Poate trage de timp, dar nu îi va fi de folos. Reîncepe circul politic.

Războiul indirect dintre Rusia şi SUA, prin proxies, pare deja inevitabil. E vizată în primul rând Ucraina, dar nici România şi Polonia, vârfurile de atac ale SUA şi ale NATO din Europa de Est, nu sunt la adăpost. Recentele negocieri ruso-americane, deschise anul trecut la Geneva şi încheiate dezastruos la începutul lui ianuarie 2022 tot la Geneva, au statuat un deplin succes diplomatic rus. SUA şi aliaţii săi occidentali, precum şi cei din estul Europei sunt azi în defensivă, ameninţaţi. Iar cu Ucraina, mărul discordiei, se poate întâmpla orice, inclusiv să fie pur şi simplu anexată de ruşi.

Jurnalista de investigații Emilia Șercan, care de-a lungul timpului s-a transformat într-un veritabil vânător de plagiatori, a făcut o dezvăluire bombă. Premierul Nicolae Ciucă, ditamai generalul cu patru stele, se face vinovat de furt intelectual. Lucrarea sa de doctorat, susținută la cea mai înaltă instituție de învățământ a Armatei, reprezintă în bună măsură un copy-paste după alte lucrări. El trebuie să-și prezinte demisia sau să fie demis. Altă soluție nu există. Atâta doar că momentul este cu totul și cu totul nepotrivit.