Candidatul Nicușor Dan se îndreaptă furtunos spre a treia înfrîngere consecutivă la primăria generală, cu o zestre de doar 2,5% procente în fața Gabrielei Firea în ultima săptămînă și supus, totodată, unor atacuri sistematice din mai toate direcțiile. O înfrîngere care va pune capăt definitiv, în mod normal, ambițiilor sale administrative. Dar, chiar așa, o fi avut vreodată Nicușor o ambiție reală? Sau vorbim aici de ambițiile unor grei din servicii care constată, de la o vreme, că le mergea mult mai bine politica pe cînd erau activi decît acum, cînd sunt doar rezerviști?

Ceea ce în mod obișnuit era un eveniment de suflet pentru milioane de copii și familii - începerea școlii - s-a transformat într-un spectacol grotesc, cu părinți îngrijorați sau speriațiși și cu copii incapabili să înțeleagă ce și de ce li se întâmplă. Cu toate bâlbâielile din preajma deschiderii, cu derobarea autorităților centrale de responsabilități aruncate în spinarea celor locale, fără dotările și instrumentarul necesar, școala a început pentru a se închide din nou în mai puțin de zece zile, ca să lase liber locul altor bulibășeli organizatorice: alegerile locale.

Aștept cu sufletul la gură să văd cum se va desfășura un nou conflict pe cale să explodeze între Ludovic Orban și Rareș Bogdan. De această dată, tema se pare că va fi „asasinul politic”. Respectiv Mario de Mezzo, un notoriu traseist politic. Și nu numai. Scurta istorie a acestuia, așa cum este ea relatată de presa locală din Olt, dar și de presa centrală, este absolut tulburătoare. Și demonstrează câtă dreptate are Rareș Bogdan, atunci când se pune de-a curmezișul liberalismului vopsit.

Sper că acest titlu nu va soca si nu va fi eliminat de pe internet pe motiv de discriminare…

In campania asta electorală, ceea ce mă dezgustă cel mai mult este ipocrizia. Cei care vor să schimbe lumea, eventual doar România, anuntand reforme, justitie, luptă crancenă cu coruptia, ne arată, tot mai des că „regele e gol” (si nu mă refer la regele Spaniei). Un astfel de exemplu este Nicusor Dan. Dezvăluirile recente in legătură cu actiunile sale, conexiunile sale, interventiile sale sunt cu atat mai socante cu cât ele vin puternic in contradictie cu imaginea pe care si-o proiectase – prieten al copacilor, al parcurilor, etc…

O discuţie de acum două săptămâni despre alegeri, cu cineva care lucrează într-un restaurant din Bucureşti.
Vezi că vin alegerile, să te duci la vot! Dar de ce trebuie să merg la vot? Am pe cine să votez? Toţi sunt la fel! Nu mai bine îmi iau familia, copilul, şi mă duc să mă dau cu barca în Herăstrău?

Marian Moroșanu, cunoscut sub porecla de Ceaușescu, unul dintre cei mai virulenți protestatari din ultimii ani, a lansat o provocare de nerefuzat. Candidații de primari și candidații parlamentari să demonstreze cu certificat fiscal că nu au datorii la stat. Această propunere se suprapune perfect peste un caz asupra căruia sunt silit să revin, cred că a patra oară. Cazul Alexandru Constantin Fulgeanu, extrem de ilustrativ. Candidat de primar în comuna Cătina, județul Buzău. De ce fac acestă afirmație?

Contextul global în care se votează local în România e mai puţin băgat în seamă de conaţionalii noştri : epidemia de Covid-19 e planetară, o pandemie deci, o criză economică de o amploare nemaivăzută e în plină desfăşurare, e deja prezentă ameninţarea mai multor focare de război, reale sau imaginare, în primul rând între marile puteri prin proxies. Alegerile locale ar trebui să aibă un conţinut democratic mai consistent decât alegerile prezidenţiale (cel mai uşor de manipulat) sau decât cele parlamentare (influenţate de cele prezidenţiale). Motiv pentru care populaţia ar trebui să se deplaseze în masă ca să-şi voteze reprezentanţii de proximitate. Lucru care, din păcate, e evident că nu se va întâmpla.

Ieri s-a mai întâmplat în România o nevăzută. Au fost inițiate, la mică distanță una de alta, două manifestații de protest. Ambele îndreptate împotriva Guvernului. Și, în general, împotriva clasei politice. Cea din Piața Universității a fost inițiată de o organizație civică numită „Starea de veghe”. Cea din Piața Victoriei, de un partid politic unionist. La ambele au participat oameni veniți din întreaga țară. De ce nu au fuzionat?

Nu m-aș fi referit la dezgustătorul atac al lui Rareș Bogdan împotriva doamnei Renate Weber dacă zicerile sale, în mod normal ireproductibile, nu ar fi fost puse în circulație largă, cuvânt cu cuvânt, chiar de către criticii săi, și dacă, în condițiile acestei nefericite publicități, nu m-ar fi revoltat absența oricărui protest sau oricărei deziceri din partea societății civile și a așa ziselor noastre elite politice, în fruntea cărora strălucesc trist PSD și intelectualii săi. Altminteri, cea mai bună terapie împotriva unor asemenea personaje și gesturi este ignorarea lor absolută.