Liderul interimar PSD Marcel Ciolacu zice că nu il mai susține pe Theodor Meleșcanu si că are 4-5 candidati pentru post. Nicio surpriză la liberali.Ei ei vin la potou cu Alina Gorghiu!!! Să fie sănătoși și să le rămînă osu-n gît! zicea aseară un vechi liberal la telefon, cam enervat, comentînd știrea. Povestea e simplă.

Mai sunt cîteva zile pînă cînd actualul guvern ar putea fi demis, ceea ce ar deschide drum, teoretic, mult comentatelor alegeri anticipate. Problema e că metoda de obținere a acestora se anunță extrem de periculoasă pentru cariera lui Ludovic Orban, inclusiv din motive încă nevehiculate pe piață, pe care le vom prezenta mai jos. Ceea ce ridică semne de întrebare, automat, vizavi de posibila strategie a PNL de a vota la secret pentru demiterea propriului guvern.

O regulă de fier a democrației este existența alternativei la putere. Un alt partid capabil să-l înlocuiască pe cel uzat moral și să preia conducerea. Înseamnă logic că trebuie să existe și o alternativă a alternativei. În sensul că jocul democratic poate continua la nesfârșit în baza mecanismului bielă-manivelă. Numai că, iată, în România, cel puțin în acest moment, lucrurile nu funcționează chiar așa. Ci cu totul și cu totul diferit. PSD s-a uzat la guvernare. A fost înlocuit de PNL. Iar PNL se compromite cu o viteză atât de mare, încât PSD este împiedicat să-i ia locul în timp util, aflându-se ca partid încă în stare de disoluție. Nu există o alternativă a alternativei. Și asta este foarte rău.

Se intră în linie dreaptă. În sesiunea parlamentară gata convocată există intenția fermă de a se amputa pensiile speciale. Dar nebunia este totală. Pentru că o pensie e mai specială decât alta. Iar confuzia este în mod abil amplificată. Ce se va tăia și cum se va tăia va fi neconstituțional. Iar statul va pierde procese pe bandă rulantă. La capătul balamucului, se vor crea și mai multe nedreptăți. În această operațiune s-a pornit cu stângul.

Președintele PNL nu trece prin momente prea bune. Euforia obținerii șefiei guvernului a trecut, iar acum Ludovic Orban se află într-un conflict surd, dar nu mai puțin periculos, cu o droaie de persoane: cu o parte însemnată a propriului partid, cu Klaus Iohannis, cu Rareș Bogdam și, foarte neplăcut, se aude din tot mai multe surse că și cu șeful SRI, Eduard Hellvig. Care abia așteaptă să-i ia locul la cîrma PNL și poate chiar a guvernului, vezi și enigmaticele declarații de dată recentă. Ce se va alege de Orban, care are propriile planuri de mărire, dar greu de transpus în practică?

„Tăcerea asupra tratamentului aplicat lui Assange nu este numai o trădare în ceea ce-l priveşte, ci şi o trădare a însăşi libertăţii presei. Vom plăti scump această complicitate” (Chris Hedges). Julian Assange a fost arestat în Ambasada Ecuadorului de la Londra şi târât într-o dubă a poliţiei. Un patriarh cu păr alb şi barbă albă, cu ochi încă vii – are doar 47 de ani –, bruscat de patru sau cinci poliţişti, făcea semne ciudate şi încerca să transmită întregii lumi ceva foarte important. Va fi această imagine „ultimul articol” al editorului Julian Assange ?

Putem face un bilanț. Putem trage linie și observa cu ce s-a ales ALDE în urma mișcărilor politice surpriză de anul trecut. Și a dramaticei traversări din tabăra PSD în tabăra PNL. Și, pe de altă parte, am putea măsura câștigul unui alt partid, Pro România, cu care ALDE o vreme s-a aliat. Ce a avut Ponta de câștigat? Cum arată partidul lui Ponta după o succesiune de șmecherii și de oscilații cu efecte asupra scenei politice?