Daniel Zamfir, în ALDE: Acesta a fost „trocul” cu Tăriceanu

Din capul locului, se presupune că o teză de doctorat e o lucrare științifică extrem de complexă, menită să aducă noutăți în domeniul tratat, scrisă într-un limbaj relativ pretențios și nu tocmai accesibil profanilor. Un doctorand în drept, bunăoară, nu va înțelege mare lucru dintr-o teză din domeniul medicinii ori al matematicii. În România, însă, lucrurile par să stea cu totul altfel: s-a ajuns ca unii ziariști să stăpînească atît de bine toate domeniile științifice încît funcționează ca o veritabilă mașinărie de depistat plagiatul, acolo unde e cazul. Ori poate o exista, pe undeva, un SRA, Serviciul Român Anti-plagiat.

Ofensiva declanșată de liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, împotriva PNL este un succes garantat. Această mișcare vizează electoratul vulnerabil al Partidului Național Liberal. Scopul urmărit este acela de a trece cât ai mulți votanți ai fostei Drepte liberale în tabăra noii Drepte. În tabăra ALDE. Care sunt pârghiile pe care Tăriceanu le pune în mișcare? De ce este sigur succesul acestei operațiuni?

Săptămîna care incepe miine este iar una fierbinte si nu doar meteo. Calendarul nostru se face de la o vreme in fcț de agenda lui Liviu Dragnea. Țara asta fierbe cind are el interes si se calmează cind își pierde interesul. Pe 21 iunie ar urma să avem o sentinta definitivă în dosarul Bombonica. Condamnarea lui Dragnea ar insemna o schimbare radicala a peisajului politic. Dispariția din spatiul public, de la manșe, a celui care a întors țara up side down din 2016 incoace. Cărțile sunt făcute pentru a fi achitat. Caz in care povestea asta urita va continua in aceiași parametri, cu aceiași protagoniști și figuranti, cu aceleași mize.

Refuzul Președintelui Iohannis de a se conforma Deciziilor CCR, refuz care, pentru orice om de bun simț, a depășit limita întârzierii rezonabile, nu mai ține de confruntarea dintre republica parlamentară (prevăzută de Constituție) și republica semiprezidențială (dorită de Președinții care nu vor să fie mediatori, ci jucători). El substituie democrația pluralistă cu democrația populară. Ceea ce este mai mult decât o schimbare de regim. Este o schimbare de sistem.

Se întrec comentatorii politici cu laudele la adresa consilierei pe probleme juridice a președintelui Klaus Iohannis. O anume doamnă Simina Tănăsescu. Aceasta i-a dat un sfat măreț. Să decreteze anularea deciziei CCR. Pe motiv că unul dintre judecători ieșise din termenul legal. O nebunie! Lui Klaus Iohannis i-a plăcut. Și trece la fapte. După cuvenitele declarații.

Traian Băsescu iese azi din conducerea PMP, cu ocazia congresului partidului, urmînd să devină simplu membru. De ce face asta fostul președinte? Răspunsul cel mai la îndemînă e că nu vrea ca dispariția de facto a formațiunii să se producă, în curînd, cu el la cîrmă. Retragerea lui Băsescu vine, însă, la pachet cu o serie de dezvăluiri interesante dinspre un fost camarad de drum, ex-deputatul Gelu Vișan.

România a pierdut în ultimii ani câţiva dintre puţinii ei istorici majori. Mai întâi l-am pierdut pe Florin Constantiniu, considerat de confraţi cel mai pur, cel mai dotat talent moral şi ştiinţific al generaţiei sale. Foarte recent i-am pierdut, unul după altul, la scurt timp, aşa cum se şi născuseră, pe Dinu C. Giurescu şi pe Mircea Maliţa.

Profitând de vizita delegației Comisiei de la Veneția, Președintele Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă ad hoc prin care, în formă, a dat răspunsuri, fie ele și incomplete, privind poziția sa față de aplicarea Deciziei CCR referitoare la revocarea procurorului șef al DNA, iar în fond, a transmis urbi et orbi (orașului și lumii) un mesaj politic oarecum cifrat.

În toiul războiului legat de decizia CCR, Klaus Iohannis a scos asul din mânecă. Acesta as se numește Gabriel Vlase și este cea mai dură provocare de dată recentă la adresa majorității PSD plus ALDE. Cum se va apăra Coaliția? Din nou, președintele dovedește că este rău intenționat. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, el nu ar fi așteptat doi ani pentru a face o nominalizare la șefia spionajului românesc. Și, în al doilea rând, ar fi procedat ca la carte. S-ar fi consultat și pus de acord în prealabil cu liderii majorității. Procedând cum a procedat, le-a înfipt un cuțit în spate.

Ieri mai multe filiale PSD s-au trezit de dimineață cu paginile de net invadate cu materiale care voiau sa probeze un neadevăr- că nu Gabriela Vrânceanu Firea a fost huiduită ci Simona Halep. Ce au văzut pesedistii la televizor ar fi fost propagandă sorosistă, expresia statului paralel și a acțiunii șobolanilor. Materialul au fost – cf presă – trimis de la sediul central al PSD, din Șoseaua Kiseleff, cu indicația să fie răspîndit în filiale ca membrii PSD să ia la cunoștință că Gabriela Vrânceanu Firea este populară, susținută de bucureșteni, și că ingratii de ei au fluierat-o minute in sir ca niște huligani pe Simona Halep, nimeni alta decît ciștigătoarea Roland Garros-ului. Cît cinism!

E probabil că în istoria recentă a României au mai existat doar de două ori cazuri atît de complicate politic, precum cel în derulare, încît s-a recurs la măsuri excepționale, chiar dictatoriale. Primul a fost debarcarea lui Petre Roman cu ajutorul minerilor, după ce premierul ajunsese în poziția de hăis, iar președintele de cea; al doilea a fost debarcarea lui Radu Vasile tot după un conflict cu președintele. în cadrul căruia s-a descoperit că legislația nu ajuta la rezolvarea simplă a scandalului și s-a impus modificarea Constituției. Acum, avem un al treilea caz, cel puțin la fel de complicat: meciul președintelui cu CCR.