Klaus Iohannis are parte de o zi extrem de aglomerată

Vineri în emisiunea săptămânală ''Deferiți mass-media!'' am comentat evenimentele săptămânii împreună cu Bogdan Chireac și Val Vâlcu. Printre altele, am discutat despre transferul judecătorului Cristi Danileț în Moldova, prin acordarea cetățeniei ''pe repede înainte'' de către Maia Sandu, fapt pe care eu l-am integrat unei acțiuni mai ample ce are ca scop ''sorosizarea'' și a justiției de la Chișinău, în condițiile în care acolo deja aproape toți liderii puterii au fost aleși/numiți după acest criteriu, selectați fiind chiar de către fundația Soros-Moldova.

Miniștrii de Externe din statele NATO au o importantă reuniune la București. Nu este clar dacă au ales Capitala României ca un semn al importanței pe care o acordă poziției noastre geostrategice sau dacă pur și simplu ne-a venit rândul în urma obișnuitei rotațiii. Dar, cu certitudine, este pentru a doua oară în istoria recentă, când la București ar putea să se ia o decizie istorică. Fie în sensul lărgirii NATO, fie pentru blocarea unei decizii importante în aceste sens. Cheia este Ungaria.

Un impostor cu rang de ministru și cu o indemnizație lunară de 16640 lei. La care se adaugă, desigur, nenumărate alte avantaje. Un apparatcik. Un personaj care s-a plimbat de colo-colo în întreaga sa carieră, care numai viață profesională nu e. De colo-colo, în funcții publice plătite cu bani grei de stat. Și, de fapt, un analfabet.
Să nu își imagineze cineva că aș avea ceva cu personajul în cauză. Nu am avut niciun conflict cu el vreodată. Și nu îmi amintesc să se fi numărat printre membrii acestei instituții, CNA, care să mă fi atacat, în mod special, pentru intervențiile mele pe posturile de televiziune și de radio. Dar, recent, Jucan, care face cenzură pe banii noștri, în loc să apere dreptul la expresie, a lansat două afirmații de-a dreptul scandaloase. Care m-au pus în stare de alertă. Prima se referă la suveranism. Cea de-a doua la liderul unui partid politic.

Am așteptat câteva zile ca să se limpezească apele în privința incidentului cu racheta care a căzut la granița dintre Polonia și Ucraina. În timp, Istoria va scoate la iveală tot mâlul din străfunduri. Toată lumea a răsuflat ușurată după ce Polonia a renunțat să mai invoce articolul 4 din Tratatul alianței nord atlantice și am scăpat de temutul articol 5, care ar fi însemnat intrarea NATO în război. 4 + 5 = 0!

Incidentul cu racheta căzută în Polonia care a răvășit planeta zilele trecute se numără, fără drept de apel, printre cele mai misterioase evenimente produse după invazia rusă, în primul rînd din cauza reacțiilor ciudate și contradictorii ale liderilor occidentali. Ceva nu s-a legat și continuă să nu se lege. Într-atît de tare încît se naște o înrebare legitimă: și dacă, în pofida tuturor dezmințirilor, racheta chiar a fost opera rușilor? Pentru că această ipoteză e singura care ar putea explica bizareriile.

Viktor Orban lovește la rupere. Pe neașteptate. Luând prin surprindere, simultan, atât NATO, cât și UE. A anunțat, nici mai mult nici mai puțin, că la București, la una dintre cele mai importante reuniuni NATO, care pe ordinea de zi are și extinderea, va opune dreptul de veto primirii Suediei și Finlandei. O lovitură în moalele capului pentru cele două state. Dar și o somație indirectă pe adresa UE.

De foarte multe ori în istorie, ceea ce s-a văzut nu a fost realitatea și ceea ce a fost luat de veste bună a fost o veste rea sau invers. Tot mai multe întâmplări petrecute în legătură cu războiul din Ucraina confirmă aceste observații.

Declararea de către Parlamentul Uniunii Europene, printr-o rezoluție, a Federației Ruse ca stat terorist, reprezintă un precedent care are multiple consecințe. În plan internațional. Și care poate influența decisiv și decizia care urmează să se ia în Statele Unite de cele două Camere ale Legislativului, unde sunt introduse proiecte de lege în acest sens, față de care însă sunt numeroși reprezentanți ai democraților și republicanilor care au rezerve.