Așteptându-l pe Klaus…

Candidatul Iohannis spunea aseară că respectă cutumele. Una dintre cutume este organizarea de dezbateri intre contra-candidatii la alegerile prezidentiale, in special inaintea turului al doilea. Iohannis nu vrea insă să respecte această cutumă. Propune „suplimente alimentare” – conferintă de presă plus o dezbatere cu el insusi, săptămâna viitoare.

Nici un cercetător al fiinţei noastre naţionale n-a reuşit să afle de unde vine acest masochism pe care-l exersăm cu voluptate din cînd în cînd. Uitaţi-vă cu atenţie, căci viaţa, orice am face noi, este trecătoare!

În timp ce unul dintre noii demnitari ai statului român, un personaj cu o doagă sărită, ne îngrozește anunțând că România este în deficit, adevărata problemă este în altă parte. Și se numește tot deficit. Dar nu deficit financiar. Deficit de democrație. Întreaga echipă Orban scormonește în toate direcțiile în căutare de deficit. Iar obiectivul nu este doar propagandistic. Și în acest timp întreaga Românie se confruntă cu celălalt deficit. De democrație.

Cineva inflamat de spusele mele de aseară – intr-un talkshow televizat – s-a scandalizat de o afirmatie e mea – cum că situatia României din ultimii ani il are ca artizan și pe Iohannis nu doar pe Dragnea. Sigur in proportii și moduri diferite. Să mai spun că fanaticii lui Iohannis nu sunt cu nimic mai prejos decit ai altora. Diferențele presupuse de educație, cultură, atitudine se șterg cînd vine vorba să-și apere zeul adorat. Aceleași maniere, aceleasi reflexe, aceeași intoleranță și prostie. Folosesc chiar si aceleasi injurături. Nu au de ce să le fie rușine. Dar s-o luăm pe rind. Ipochimenul trebuie lămurit. Îmi răcesc gura de pomana, dar zic totuși să-mi fac treaba.

E întrebarea zilei. Se pune de cîteva săptămîni, e drept, dar acum e mai actuală ca oricînd și ea începe să se rostogolească într-un mod de-a dreptul surprinzător. Refuzul președintelui de a da interviuri și de a accepta dezbateri în campanie e pus la zid tot mai mult nu doar de adversari, ci chiar de apropiați. S-ar putea ca răspunsul la această întrebare să fie altul decît ideea vehiculată, aceea de teamă față de Dăncilă șamd. O explicație care s-ar încadra perfect în profilul uman al lui Iohannis, oarecum ieșit din comun, pe alocuri, ca să nu spunem mai mult.

Așa este. Ludovic Orban face febră musculară. Semnând non stop decizii de demitere. Un număr uriaș de posturi vacante urmează să fie puse la dispoziția PNL. Apoi vor fi împărțite în baza unui algoritm politic netransparent partidelor, baronilor locali și parlamentarilor de care liberalii au nevoie pentru a-și vota președintele și, mai târziu, pentru a-și trece prin Legislativ proiectele de acte normative. O adevărată mină de aur. Zeci de mii de poziții în administrația publică centrală și locală în deconcentrate, în diplomație, în Armată, în celelalte instituți de forță ale statului. Această redistribuire modifică raportul de forțe într-un mod cât se poate de dramatic din perspectiva PSD.

Uitându-ne la rezultatele turului I la prezidențiale se impune o concluzie: Sistemul s-a implicat mai puțin in alegerile de Duminicaă decât la alegerile europarlamentare din vară!

Eu nu inteleg UNDE este RECORDUL votului din Diaspora despre care vorbeste toata propaganda?

În unele dintre cercurile de oameni cu care eu am contact, Klaus Iohannis este antipatizat. Și taxat în fel și chip. Din ce în ce mai frecvent, aud o acuzație foarte gravă. Cum că ar fi nazist. Așa că am decis să iau taurul de coarne. Și să atac acest subiect extrem de delicat. Îi avertizez însă pe cititori. Din capul locului, eu unul nu admit teza conform căreia Iohannis e nazist.