Sondaj EXPLOZIV pentru prezidențiale. Cum comentează Cozmin Gușă

Autoritatea Electorală Permanentă cere românilor să se înscrie la votul prin corespondență sau la votul în secțiile din străinătate pentru prezidențiale. Din păcate, președintele AEP, Constantin-Florin Mitulețu-Buică, face, în ultimul său apel către electorat, o gafă, ca să nu spunem răspicat că îi defăimează pe românii din Diaspora.

Când o ţară din lumea a treia ajunge la fundul sacului, când nu se mai întrevede nici o soluţie, îşi caută şi neapărat îşi găseşte un preşedinte, un prim-ministru femeie. S-a văzut asta în America Centrală şi în America de Sud, în Africa şi în Asia. Dar recent s-a văzut şi în SUA, cu candidata la preşedinţie Hillary Clinton, sau în Marea Britanie, cu prim-ministrul Theresa May. Şi Uniunea Europeană şi-a ales de curând un preşedinte al Comisiei femeie, în persoana fostului ministru al Apărării din Germania, Ursula von der Leyen. Ceea ce, foarte probabil, înseamnă că lucrurile merg foarte prost mai peste tot, inclusiv în SUA, aflată în declin, care îşi pune speranţele în contracandidata din 2020 a lui Donald Trump, democrata Elizabeth Warren, dar şi în Regatul Unit, cu interminabilul său Brexit, cât şi în UE, care-i nefericeşte pe mulţi dintre membrii ei, însă nu şi România, preocupată să lase impresia oficială că e încă euro-euforică (etnobotanice ? iarbă ?).

Se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale. S-a dat startul marilor manipulări. Pentru moment, deschiderea o fac niște așa-numite institute de cercetare de piață. De sondare a opțiunilor alegătorilor. Pentru candidații aflați în cursă. Pentru prima dată, această onoare de a manipula opinia publică le revine unor institute neautohtone. Ceea ce confirmă o prognoză pe care o fac de mai mult timp privind intervenția brutală în desemnarea viitorului președinte a factorului extern. Care se adaugă, firește, factorului intern.

Poate doar sa ne amintim cat de preocupat era dl Macron de statul de drept din Romania si cate scrisori semna ambasadoarea lui la Bucuresti in numele anticoruptiei!

„Nu fugim de Constituție așa cum o face președintele. Nu fugim de responsabilitate și nu vom da înapoi. Aceste speculații sunt ridicole, dar sunt ultimul resort la care pot să apeleze cei ce nu vor “România normală”, ci “România blocată” – a pretins madame Sacîz aseară într-o declaratie tv. Bine, bine, dar lucrurile stau exact pe dos. VVDăncilă fuge ca dracul de tămîie să se prezinte in Parlament cu guvernul ei de păguboși, știind că PSD nu mai are majoritatea. Pînă s-o prezenta totuși, ocupcația sa favorită este tergiverseze, în acest interval de timp racolează pe cei slabi de înger și cu mari nevoi financiare…

Traian Băsescu a fost președintele României timp de zece ani. Un cadru de nădejde al serviciilor secrete. Spion cu acte în regulă. După expirarea celui de-al doilea mandat, pe linia de succesiune s-au bătut Klaus Iohannis cu Victor Ponta. Despre primul, nu știm prea multe detalii legate de apartenența sa personală la vreun serviciu secret român sau străin. Dar despre cel de-al doilea știm. Victor Ponta a fost și este, cu arme și bagaje, un exponent a serviciilor secrete. Un spion. Iar astăzi, în cursa prezidențială, în mod direct sau în mod indirect, bătălia se duce tot între spioni. Rând pe rând, civilii sunt dați la o parte. În decembrie 1989, istoria recentă a României a început cu un spion la vârf. Cu Ion Iliescu. După 30 de ani, povestea continuă.

Aflat pe o targa politicii și rămas fără partidulețul lui care incape într-un microbuz, Călin Popescu Tăriceanu a declarat ieri prin telefon pentru TVR1 – „Și domnul Meleșcanu și doamna Grațiela Gavrilescu au votat pentru ieșirea de la guvernare. (…) Nu cerem sprijin la nimeni că nu avem nevoie. Sigur doamna Dăncilă încearcă cu orice preț să restructureze ALDE. Este agresivă.” Ca să zic așa, avem de a face cu o ceată de răzgîndaci nu de războinici. Votezi una azi, fumezi alta mîine, votezi altceva poimiine, E ca la tarabă. Cine dă mai mult, ia marfa!

Cifra de aur este 233. Ea este invocată zilnic atât de către PSD, cât și de către celelalte partide. Este numărul care exprimă existența unei majorități în plenul Parlamentului României. După ea aleargă, ca după o Fata Morgana, și unii și alții. Balanța puterii depinde de 233. Schimbarea râvnită de liberali sau prezența și în continuare a socialiștilor la Palatul Victoria. Este o perioadă de cumpănă. Acum nimeni nu are 233.

Ieri am avut parte nu de singură comedie sinistră (ajungea) ci de două. Marți, zi nefastă.

În urmă cu mai bine de două decenii, analistul Ion Cristoiu scria un editorial cu un titlu năstrușnic: ”ApR, partidul căruia îi lipsește o gaură în cap”, pornind de la teza că formațiunea înființată de Teodor Meleșcanu se comportă atît de mecanic și de neînsuflețit încît e de-a dreptul neatractiv. Și că ar avea nevoie mare de ceva care să-l facă mai altfel, fie ea și o gaură în cap, metaforic vorbind, desigur.