Ziua Constituției, fără Constituție

Nu voi face de această dată o radiografie a ruÈ™inosului eÈ™ec pe care l-am înregistrat la Bruxelles, chiar de Ziua ConstituÈ›iei. Despre asta s-a scris È™i se va mai scrie, s-a dezbătut È™i se va mai dezbate. În schimb, precizez din capul locului că vinovaÈ›ii, adevăraÈ›ii responsabili, sunt cei care au aruncat Legea Fundamentală la coÈ™ul de gunoi. Fără ConstituÈ›ie, nu există suveranitate. Fără suveranitate, nu există È›ară. Ci doar o asociere haotică a unor indivizi. E neimportant dacă aceÈ™tia sunt mii, zeci de mii sau milioane.

Pe parcursul acestui an, ministrul JustiÈ›iei, Cătălin Predoiu, în parteneriat cu reprezentantul opoziÈ›iei, Robert Cazanciuc de la PSD, È™i el cu stagii în acelaÈ™i minister, au elaborat È™i, respectiv, promovat trei legi zise ale justiÈ›iei. Ignorând cu desăvârÈ™ire nenumăratele obiecÈ›ii formulate practic de toate asociaÈ›iile de magistraÈ›i. Și de societatea civilă responsabilă. Aceste legi devenite organice, votate pe repete înainte de partidele majorității guvernamentale, au înfrânt Legea Fundamentală. Au subordonat Legea Fundamentală normelor europene. Curtea ConstituÈ›ională a devenit peste noapte o ficÈ›iune. Care sunt consecinÈ›ele?

Prima È™i cea mai importantă consecință este că suveranitatea României a devenit la rândul ei o ficÈ›iune. De facto, această suveranitate era deja pusă în paranteze prin modul în care, rând pe rând, guvernele României au cedat atribute ale suveranității de stat unor puteri străine È™i unor societăți comerciale. Dreptul de a exploata bogățiile solului È™i subsolului. Dreptul de  a valorifica în interes naÈ›ional uriaÈ™ele zăcăminte de gaze È™i petrol din platforma continentală a Mării Negre. Dreptul de a fi stăpâni pe propriile păduri. Și aÈ™a mai departe. Anterior, tot prin măsuri de sabotare a suveranității statului, guvernele care s-au succedat la putere s-au dovedit incapabile să protejeze forÈ›a de muncă. Și astfel România a pierdut cel mai mare număr de cetățeni din întreaga ei istorie, printr-un exod al forÈ›ei de muncă neegalat încă de niciun alt stat în ultimii ani, inclusiv de statele care s-au confruntat cu calamități naturale sau cu războaie.

Legile justiÈ›iei prevăd că, în mod obligatoriu, atunci când există o divergență între normele stabilite de Uniunea Europeană È™i normele prevăzute în ConstituÈ›ia României, au prioritate normele europene. Cu alte cuvinte, alÈ›ii ne fac legea. Și, aÈ™a cum s-a văzut, legea devine fărădelege.  

Suveranitatea ori e, ori nu e. Nu există o suveranitate diluată. Sau diminuată. Sau È™tirbită. Dacă suveranitatea nu este întreagă, atunci ea nu mai există. Pur È™i simplu. Iar când nu există suveranitate, suntem la cheremul oricui. Trăim È™i acÈ›ionăm sub dictat. Și ridicăm din umeri a neputință. Ne întrebăm uimiÈ›i ce ne-a lovit. Ce ne-a lovit ieri la Bruxelles? Ne-a lovit în moalele capului propria noastră neputință. Facem parte dintr-o generaÈ›ie, care va trebui să răspundă în faÈ›a istoriei pentru pierderea celui mai de preÈ› dar pe care-l are o naÈ›iune. Acela de a-È™i exercita propria suveranitate. Și tot noi sau generaÈ›ia care urmează să vină avem obligaÈ›ia de a ne recâÈ™tiga exerciÈ›iul Legii Fundamentale.