Viteji și bravi spioni ai țării mele!... (avertisment: curcile ar putea muri de râs)

Prezent la B1TV, Ioan Talpeș, fostul director al SIE, a dezvăluit o poveste petrecută în 1993, pe vremea cînd conducea serviciul amintit și aveau loc primele strîngeri de relații cu foști adversari din Războiul rece, adică SUA.

Astfel, în aprilie 1993, Talpeș a avut o întrevedere la Washington cu directorul FBI, în cadrul căreia acesta din urmă i-a cerut lista cu spionii români care acționaseră pe teritoriul american, așa cum procedaseră și restul țărilor foste comuniste. Directorul SIE a refuzat să îi dea ”legați”, dar a promis că, în termen de șase luni, îi va rechema în țară pe agenții respectivi, pe atunci cu identitate americană, și le va interzice să mai activeze pe teritoriul SUA. Dacă vreunii nu se prezintă la apel, vor fi livrați – abia atunci – nominal partenerilor americani, a mai promis Talpeș, obținînd acordul FBI.

Urmarea?

Dintre cei 18 spioni apelați de Talpeș, 17 i-au dat cu flit, unul singur revenind în țară.
La trei zile după revenire, respectivul fusese deja racolat cu acte în regulă de SRI, avid după colaboratori americani.
După încă o zi, ambasadorul SUA la București i-a bătut obrazul lui Talpeș, care promisese că România nu va mai încerca să racoleze prin serviciile secrete cetățeni americani.

Concluziile sunt simple: totalitatea spionilor României au ales, ca mari patrioți, ”libertatea” în clipa cînd au avut ocazia, dînd cu tifla serviciului și țării care îi pregătise ca atare.
Unica excepție, s-a dovedit a fi, în realitate, un trădător care trecuse de partea SUA și acceptase să participe la un aranjament prin care americanii, potrivit aceluiași Talpeș, au dorit să testeze loialitatea noilor parteneri. Cu rezultatul cunoscut.
În fine, ce să mai vorbim de profesionalismul celor de la SRI, care s-au repezit să oficializeze în 72 de ore legătura cu primul american care le-a sărit în brațe, incapabili să își dea seama că ”John” era român neaoș, și încă fost agent al serviciului rival.