Viitorul Ucrainei e sumbru

Din această perspectivă, a planului post-război expus de către Statele Unite, distrugerile care au loc în infrastructura industrială a statului vecin agresat de FederaÈ›ia Rusă nu prezintă aproape nicio relevanță. Și nici nu vor face obiectul prioritar al reconstrucÈ›iei post-război. De ce? Pentru că Washingtonul a stabilit cu claritate câteva priorități. Ucraina va deveni, după ce se încheie acordul de pace, unul dintre cei mai mari exportatori europeni de cereale È™i de alte produse agricole, producÈ›ia fiind realizată de către marile corporaÈ›ii americane, care s-au implicat È™i până acum în acest domeniu. Exportul urmând să fie în principal în beneficiul acestora. În al doilea rând, Ucraina va deveni unul dintre cei mai importanÈ›i furnizori - È™i în acest domeniu se va investi masiv - în materie de minereuri de tot felul. Investitorii din Statele Unite vor avea grijă ca acest sector să se dezvolte în mod accelerat. Cât priveÈ™te populaÈ›ia, deÈ™i Washingtonul nu este explicit sub acest aspect, este prea puÈ›in relevant dacă milioanele de ucraineni alungaÈ›i de război se vor întoarce sau nu vreodată în localitățile distruse. În optica Washingtonului, nu populaÈ›ia reprezintă bunul cel mai de preÈ› al Ucrainei.

Dar ce se va întâmpla cu statutul preconizat de membrul NATO È™i UE de care ar putea Kievul beneficia, conform angajamentelor Occidentului? Mai devreme sau mai târziu, din motive geostrategice È™i cu certitudine după un acord de pace, Ucraina va deveni membru NATO. Și chiar mai mult decât atât. Va fi una dintre cele mai puternice, mai bine echipate È™i mai antrenate armate din Europa. La nevoie, va lua locul Turciei, care se pregăteÈ™te să părăsească NATO. Cât priveÈ™te însă primirea È™i integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană, autoritățile de la Washington nu suflă un cuvânt. Oare de ce?

După ce mai mulÈ›i analiÈ™ti au studiat cu atenÈ›ie evoluÈ›iile preconizate în ceea ce priveÈ™te mega-proiectul intitulat „IniÈ›ativa celor trei mări”, eu personal am ajuns la câteva concluzii de ordin geostrategic. „IniÈ›iativa celor trei mări” presupune realizarea în comun de către statele din estul Europei a câtorva proiecte de mare anvergură vizând transportul fluvial, feroviar, rutier È™i energetic în spaÈ›iul european ocupat de statele din Europa centrală È™i de est, mai puÈ›in dezvoltate, cu excepÈ›ia Austriei, care È™i-a băgat È™i ea vârful piciorului în această oportunitate. În jurul acestor mari proiecte, al căror epicentru în mod straniu sau poate nu este Budapesta, Statele Unite preconizează de fapt o parÈ›ială decuplare a unei părÈ›i din Uniunea Europeană de cealaltă parte a nucleului dur, care până la izbucnirea războiului din Ucraina juca o carte din ce în ce mai independentă È™i mai periculos independentă față de Washington. Să remarcăm fapul că, dintre aceste state, Ungaria este în acelaÈ™i timp È™i cea mai puternică voce care cenzurează Uniunea Europeană legat de politicile È™i de cheltuielile pe care aceasta le practică. Este un alt obiectiv vizat de Washington. Am deschis această paranteză pentru a face remarcat faptul că, în prezent, strategii de la Casa Albă urmăresc mai multe È›inte legate de viitorul Europei. Și de statutul Europei de viitor partener al Washingtonului.

Ei bine, din această perpectivă, Washingtonul nu are nici ce mai mic interes ca, în viitor, într-un viitor previzibil, Ucraina să facă parte din Uniunea Europeană. Pentru Statele Unite este ideal ca de fapt Europa să fie divizată în trei categorii de state. Statele nucleului dur, statele central È™i est-europene, care devin economii emergente, È™i Ucraina, stat NATO, dar non-UE, având deci exact statutul pe care-l are în prezent Turcia, care se pregăteÈ™te asiduu să părăsească NATO.