Viitorul Ucrainei e sumbru

Din această perspectivă, a planului post-război expus de către Statele Unite, distrugerile care au loc în infrastructura industrială a statului vecin agresat de Federația Rusă nu prezintă aproape nicio relevanță. Și nici nu vor face obiectul prioritar al reconstrucției post-război. De ce? Pentru că Washingtonul a stabilit cu claritate câteva priorități. Ucraina va deveni, după ce se încheie acordul de pace, unul dintre cei mai mari exportatori europeni de cereale și de alte produse agricole, producția fiind realizată de către marile corporații americane, care s-au implicat și până acum în acest domeniu. Exportul urmând să fie în principal în beneficiul acestora. În al doilea rând, Ucraina va deveni unul dintre cei mai importanți furnizori - și în acest domeniu se va investi masiv - în materie de minereuri de tot felul. Investitorii din Statele Unite vor avea grijă ca acest sector să se dezvolte în mod accelerat. Cât privește populația, deși Washingtonul nu este explicit sub acest aspect, este prea puțin relevant dacă milioanele de ucraineni alungați de război se vor întoarce sau nu vreodată în localitățile distruse. În optica Washingtonului, nu populația reprezintă bunul cel mai de preț al Ucrainei.

Dar ce se va întâmpla cu statutul preconizat de membrul NATO și UE de care ar putea Kievul beneficia, conform angajamentelor Occidentului? Mai devreme sau mai târziu, din motive geostrategice și cu certitudine după un acord de pace, Ucraina va deveni membru NATO. Și chiar mai mult decât atât. Va fi una dintre cele mai puternice, mai bine echipate și mai antrenate armate din Europa. La nevoie, va lua locul Turciei, care se pregătește să părăsească NATO. Cât privește însă primirea și integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană, autoritățile de la Washington nu suflă un cuvânt. Oare de ce?

După ce mai mulți analiști au studiat cu atenție evoluțiile preconizate în ceea ce privește mega-proiectul intitulat „Inițativa celor trei mări”, eu personal am ajuns la câteva concluzii de ordin geostrategic. „Inițiativa celor trei mări” presupune realizarea în comun de către statele din estul Europei a câtorva proiecte de mare anvergură vizând transportul fluvial, feroviar, rutier și energetic în spațiul european ocupat de statele din Europa centrală și de est, mai puțin dezvoltate, cu excepția Austriei, care și-a băgat și ea vârful piciorului în această oportunitate. În jurul acestor mari proiecte, al căror epicentru în mod straniu sau poate nu este Budapesta, Statele Unite preconizează de fapt o parțială decuplare a unei părți din Uniunea Europeană de cealaltă parte a nucleului dur, care până la izbucnirea războiului din Ucraina juca o carte din ce în ce mai independentă și mai periculos independentă față de Washington. Să remarcăm fapul că, dintre aceste state, Ungaria este în același timp și cea mai puternică voce care cenzurează Uniunea Europeană legat de politicile și de cheltuielile pe care aceasta le practică. Este un alt obiectiv vizat de Washington. Am deschis această paranteză pentru a face remarcat faptul că, în prezent, strategii de la Casa Albă urmăresc mai multe ținte legate de viitorul Europei. Și de statutul Europei de viitor partener al Washingtonului.

Ei bine, din această perpectivă, Washingtonul nu are nici ce mai mic interes ca, în viitor, într-un viitor previzibil, Ucraina să facă parte din Uniunea Europeană. Pentru Statele Unite este ideal ca de fapt Europa să fie divizată în trei categorii de state. Statele nucleului dur, statele central și est-europene, care devin economii emergente, și Ucraina, stat NATO, dar non-UE, având deci exact statutul pe care-l are în prezent Turcia, care se pregătește asiduu să părăsească NATO.