Reteaua Corect
Bogdan Tiberiu Iacob

Un adevăr dureros: de ce s-a ferit România de stări de urgență și de corduri roșii

Scris de Bogdan Tiberiu Iacob in 09 aprilie 2020 la 11:27, in Politics. 671 vizualizari Intra in discutie Taguricod rosu, românia, stare de urgenta shortlinkhttp://crct.ro/nvWc

România are o caracteristică foarte specială în raport cu alte țări, mai ales din jurul ei: nu acceptă niciodată regimuri speciale impuse de evenimente nedorite, că e vorba de coduri meteo roșii, de stări de urgență ori de necesitate, și asta dintr-un motiv foarte simplu și trist, totodată. Asemenea situații impun măsuri speciale și o implicare solidă a autorităților, adică exact ce nu au chef să facă ai noștri aleși.

În prezent, ne aflăm în prima situație de urgență doar pentru că mai toată Europa e în aceeași situație, iar dacă tot au ajuns aici, guvernanții se preocupă mai multe de contracte dirijate, aplicări de amenzi și limitări abuzive ale unor drepturi cetățenești. Care vor avea propriile lor costuri, și nu mici, cînd totul se va fi terminat.

Încă de acum cîțiva ani atrăgeam atenția asupra unor ciudățenii: România era singura țară din Europa care refuza să declare coduri roșii de caniculă, ploaie, ger sau viscol, deși am avut parte de experiențe dramatice. La vremea unuia dintre aceste materiale se înregistra o situație năucitoare: absolut toate țările lipite de noi, aveau cod roșu de caniculă, noi nu. Primul cod roșu de caniculă s-a dat, în 2007, abia cînd temperatura atinsese, la Calafat, 0,2 grade celsius sub recordul absolut de la noi: 44,3 grade. Abia peste opt ani avea să mai vină un cod roșu de caniculă, deși veri toride au fost mai mereu, iar primul an cînd am avut două coduri roșii de caniculă a fost abia 2017. Primul cod roșu de ger și viscol a venit abia în 2014, iar de furtună, abia acum doi ani.

Explicația e simplă și deja am furnizat-o: codurile roșii impun anumite acțiuni, prin lege, ale autorităților, iar acestea mai niciodată nu au chef să se implice, probabil pentru că nu de asta consideră că au fost alese. Și nici nu vor să-și întrerupă concediile de vară/iarnă, plajă/schi.

Nici starea de urgență nu iese din regulă.
România e printre puținele țări europene care nu a avut în ultimii 30 de ani o stare de urgență, națională sau teritorială, pînă săptămînile trecute.
Să ne înțelegem: starea de urgență nu se dispune doar cînd vine războiul mondial sau invazia extraterestră, e o situație care ajută la depășirea mai lesnicioasă, mai rapidă, a unor evenimente nedorite, precum inundații, căderi de zăpadă, cutremure, epidemii și nu doar atît.

Președintele SUA, George W.Bush, spre exemplu, a decretat stare de urgență, în ianuarie 2009, cu prilejul ceremoniei de învestitură a preşedintelui ales, Barack Obama, pentru a debloca astfel fonduri federale, care să ajute la acoperirea cheltuielilor foarte mari pentru organizarea evenimentului. Faptul că Obama era primul președinte de culoare învestit în funcție crea anumite temeri privind reacția publicului conservator și s-au luat măsuri speciale în acest sens, facilitate de decretarea stării de urgență.
Italia a decretat stare de urgență națională, în 2008, doar pentru problema imigranților ilegali care asediau peninsula, Ungaria după celebrul accident cu deversări de reziduuri chimice în cursuri de apă, Serbia, după asasinarea premierului său, Bulgaria pentru inundații și zăpezi, la fel Polonia, Cehia, Slovacia, Albania a făcut-o, în 1997, pe fondul unor proteste antiguvernamenale șamd.

La noi, abia cînd minerii erau gata să invadeze Bucureștiul, în 1999, ne-am apropiat nițel de starea de urgență, dar nici atunci nu s-a mers pînă la capăt. Doar s-a amenințat.

Inundațiile, gerurile, furtunile, canicula, zăpezile, alunecările de teren cu morți, răniți, dispăruți și sinistrați nu au reușit niciodată să impresioneze autoritățile din România pînă la a declara stări de urgență, fie ele și locale.

De rîsul curcilor s-a făcut ministrul Economiei, Adriean Videanu, cînd s-a încumetat să anunțe, în ianuarie 2009, stare de urgență în economie, după ce Rusia ne tăiase exporturile de gaz, dar l-a corectat imediat Comisia de coordonare pentru asigurarea siguranţei în aprovizionarea cu gaze naturale: era vorba de ”situație” de urgență, nu de ”stare”.

Se știe, acum, că în actuala pandemie, conducerea statului a avut un motiv suplimentar pentru a nu declara la timp starea de urgență, anume dorința nebună a președintelui de a provoca alegeri anticipate și a-și extinde puterea absolută peste țară.

Chestie care l-a supărat teribil pe fostul președinte, Traian Băsescu. Nervos, acesta nu mai prididește, de săptămîni bune, să îl acuze pe Iohannis de politicianism și să-i reproșeze că nu a declarat starea de urgență încă din februarie.
Reproșul e corect, în principiu.

Dar atîta gargară, ca să nu spunem de-a dreptul nesimțire, e bulversantă în cazul lui Băsescu.

Pentru că el însuși a refuzat, ca președinte, să decreteze starea de urgență într-un moment de criză majoră în România pentru că dorea să organizeze alegeri anticipate.
Ne referim, desigur, la anul 2005, cînd indundațiile au făcut ravagii și aproape toată lumea cerea imperios stare de urgență, pentru a eficientiza gestionarea situației.

Printre primii care ceruseră, în iulie 2005, convocarea CSAT și declararea stării de urgență era fostul președinte, Ion Iliescu, el însuși un reputat specialist în ape. Au urmat președintele PSD, Mircea Geoană și alte voci grele.

Răspunsul lui Băsescu a fost sec:

„Cei care cer acest lucru sînt cel puţin demagogi, dacă nu inconştienţi, pentru că, dacă nu ştiu, îi considerăm inconştienţi, dacă ştiu şi o cer, sînt de-o demagogie rară şi arată cît de mic este unul care a fost etichetat «prostănacul» sau unul care a răspuns toată viaţa lui de Ape, iar acum se arată enervat de ce se întîmplă cu apele. Nu sîntem în această situaţie şi în nici un caz în calitate de preşedinte al României nu voi decreta starea de urgenţă care arată că statul însuşi este în pericol. Avem 11.000 de oameni oropsiţi, statul poate să facă faţă situaţiei pe măsură ce apele se vor retrage, vă asigur că şi Guvernul şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă au mijloacele de a restabili circulaţia”.

„Cei care cer acest lucru sînt cel puţin demagogi, dacă nu inconştienţi” seamănă teribil cu formula ”schimbați canalul cînd auziți politicieni care cer starea de urgență”.

Pentru ”11.000 de oameni oropsiți”, incluzînd 24 de morți, nu se făcea să declari stare de urgență, măcar la nivel de județe.

Replica lui Geoană nu avea să schimbe lucrurile: „Îmi este foarte clar că din obsesie pentru anticipate, conducătorii nu vor să declanşeze starea de urgenţă. Le-ar strica anticipatele”.

Îi ținea isonul purtătorul de cuvînt al PSD, actual prim-vicepreședinte al PMP, Cristian Diaconescu, care declara că Băsescu refuză să declare stare de urgenţă, deoarece aceasta l-ar „încurca” în declanşarea alegerilor anticipate.

Cu cîteva zile înainte, guvernul lui Băsescu adoptase într-o singură ședință 45 de OUG-uri, inclusiv de modificare a legislației electorale, dar niciuna care să vizeze situaţia din ţară, determinată de inundaţii.

De-a dreptul înduioșătoare erau argumentele lui Băsescu împotriva stării de urgență. El explica, pe 18 iulie, la TVR, că instituirea stării de urgenţă ar fi presupus restrângerea unor drepturi şi libertăţi constituţionale, inclusiv libertatea presei, și că presa trebuie să rămână liberă şi să relateze corect evenimentele. În plus, zicea el, România ar fi urmat să fie condusă prin ordonanțe militare, ceea ce nu era bine.

Artizanul statului sereisto-polițienesc era intimidat de ordonanțe militare!!

În Bulgaria vecină, țară la fel de afectată de inundații, se declarase, desigur, starea de urgență.

Băsescu a ratat anticipatele din 2005, dar nici stare de urgență nu a declarat. În pofida faptului că inundațiile au revenit în forță în septembrie, iar bilanțul total a fost, în 2005, de 68 de morți și pagube de 1,5 miliarde de euro.

Și nu a făcut-o nici în anul următor, cînd inundațiile au lovit din nou, devastator.

„Vreau să stabilim aici ce este cu situaţia de urgenţă, starea de urgenţă, eu nefiind adeptul stării de urgenţă decretată de preşedinte, pentru că asta înseamnă, conform legii, diminuarea drepturilor civile, conducere militară pe lângă primării, ori nu suntem într-o astfel de situaţie”, declara el, în aprilie 2006.
Răstimp, Ungaria și Cehia decretaseră starea de urgență pe teritoriile lor.

Alte argumente erau de un cinism înfiorător: numărul persoanelor evacuate şi al hectarelor de teren agricol inundate sunt nesemnificative în raport cu populaţia şi suprafaţa agricolă totală a ţării, spunea el, adăugînd că ”starea de urgenţă implică o situaţie generalizată de mare dificultate, care afectează securitatea naţională”.

Am zice că 200 de morți de coronavirus sunt ”nesemnificativi”, acum, raportați la populația de 19 milioane a României, nu-i așa?

În februarie 2012, liderul USL, Victor Ponta, cerea președintelui decretarea stării de urgență în unele zone, din cauza ravagiilor viscolului, dar, din nou, Băsescu a considerat că nu e cazul.

Ba chiar întrezărea și scenarii ticăloase.

”Nu pot decât să apreciez că ori s-a vrut o capcană în care preşedintele să se repeadă cu instituirea stării de urgenţă, ceea ce înseamnă că ar fi fost preluate de militari conducerile administraţiilor locale şi să se conducă prin ordonanţe militară, ori este vorba de necunoaşterea legii. Se încearcă aproape cu disperare atragerea în dispute publice a preşedintelui”.

Nu era vorba, deci, de zeci și sute de mii de oameni afectați, sinistrați, înghețați.
Era vorba de EL și de imaginea LUI.

În realitate, Băsescu nu dorea stare de urgență pentru că la vîrfurile statului se luase decizia debarcării premierului Boc în luna februarie, iar oficializarea situației de criză ar fi condus la amînarea manevrei sine die.

Doi lideri, Băsescu și Iohannis, aceleași metehne. Nu că restul politicienilor ar fi altfel.

Jocurile politicianiste și comoditatea primează în raport cu nevoile țării, cu nenorocirile oamenilor.
Iohannis a fost nevoit, cu jale în suflet, să declare starea de urgență, finalmente, nu de alta, dar ar fi rămas singurul din zonă în afara agendei publice.

Acum, transformat în agent sanitar (”spălați-vă, dezinfectați-vă, nu vă atingeți, nu vă îmbrățișați”) pare că singura lui preocupare e inocularea la nivelul electoratului a impresiei că actuala putere gestionează minunat situația, deși suntem printre fruntașii mondiali la decese.

Cît despre lamentările lui Băsescu – apreciate doar de cei cu memoria scurtă, probabil – rămîne cum am stabilit mai sus: penibile. 

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.