Surprize de proporții la Bulboaca

Recep Erdogan, cel mai longeviv È™ef de stat din Europa È™i unul dintre cei mai longevivi din lume, care în urmă cu câteva zile a câÈ™tigat un nou mandat prezidenÈ›ial È™i dispune de o majoritate absolută în Parlament, a absentat fără prea multe explicaÈ›ii de la Summitul Comunității Politice Europene, la care Turcia trebuia să se numere printre cele 51 de state prezente. Această absență poate fi pur întâmplătoare, consecință a oboselii pe care Erdogan a acumulat-o pe parcursul unei campanii electorale extrem de grele, care s-a adăugat problemelor grave legate de consecinÈ›ele celor două cutremure din Turcia. Sau poate avea o cu totul altă semnificaÈ›ie. Și anume o îndepărtare a Turciei de obiectivele pe care le au în vedere statele europene, unul dintre acestea fiind combaterea FederaÈ›iei Ruse, condamnată ca stat agresor, dar cu conducătorul căreia  preÈ™edintele Turciei are relaÈ›ii de prietenie din ce în ce mai strânse. Dacă este vorba despre o simplă oboseală nu e grav. Dacă însă ne aflăm în prezenÈ›a celui de-al doilea scenariu pe care l-am prezentat, atunci ar trebui ca în viitor să ne aÈ™teptăm la surprize de proporÈ›ii din partea Turciei.

O apariÈ›ie cu un anumit grad de senzaÈ›ional la acest summit este cea marcată de Volodimir Zelenski, care din nou s-a aflat în epicentrul liderilor lumii europene. Care au abordat o paletă de probleme mai complexă È™i mai variată decât oricând până în prezent. Neuitând să se răsfeÈ›e cu cele mai alese feluri de mâncare È™i băuturi, cele mai multe provenind din Republica Moldova.

PreÈ™edintele FranÈ›ei, Emmanuel Macron, care este inspiratorul acestui Summit al Comunității Politice Europene, aflat acum la cea de-a doua ediÈ›ie, a prezentat o idee de-a dreptul bulversantă. Și anume că războiul declanÈ™at de FederaÈ›ia Rusă împotriva Ucrainei s-ar putea încheia nu numai prin înfrângerea uneia dintre părÈ›i, ci È™i prin realizarea cu succes a unor tratative de pace. Până nu cu multă vreme în urmă, un asemenea proiect stătea, cel puÈ›in teoretic, în picioare. Între timp însă, la presiunile Uniunii Europene, Curtea Penală InternaÈ›ională l-a catalogat pe Vladimir Putin drept criminal de război, emiÈ›ând împotriva acestuia chiar È™i un mandat de arestare, care trebuie pus imediat în executare în eventualitatea în care liderul FederaÈ›iei Ruse trece frontiera în oricare dintre statele semnatare ale convenÈ›iei. Republica Franceză fiind unul dintre acestea. În aceste condiÈ›ii, se pune întrebarea cum ar fi posibile negocieri încheiate printr-un tratat de pace cu un criminal de război. Este în mod clar o gravă contradicÈ›ie în termeni, pe care Macron nu a explicat-o, dar are datoria să o explice. Ce ar urma? Ca liderul de la Kremlin să anunÈ›e că doreÈ™te declanÈ™area unor tratative care ar urma să se finalizeze prin încheierea păcii, după care Curtea de la Haga să-i È™teargă cu buretele sentinÈ›a, să revoce mandatul de arestare, astfel încât să poată avea loc pe teren neutru negocierile cu Ucraina È™i cu statele garante? Este oare posibil aÈ™a ceva?

Pentru un scurt interval de timp, Bulboaca a devenit capitala Europei È™i unul dintre centrele de mare interes ale lumii. Iar în epicentru s-a aflat fireÈ™te È›ara gazdă. Republica Moldova È™i liderul ei, Maia Sandu. S-au rostit nenumărate discursuri È™i s-au schimbat nenumărate puncte de vedere. Cel mai interesant mi s-a părut din capul locului dialogul dintre Maia Sandu È™i Ursula von der Leyen, preÈ™edinta Comisiei Europene. În acest discurs am numărat de cinci ori expresia utilizată de Maia Sandu, rostită cu multă afecÈ›iune, „dragă Ursula”. S-au făcut multe afirmaÈ›ii, s-au adresat multe mulÈ›umiri pentru susÈ›inerea acordată ChiÈ™inăului, dar Maia Sandu nu a rostit nicio vorbă despre România È™i contribuÈ›a acesteia, destul de costisitoare, la supravieÈ›uirea È™i modernizarea Republicii Moldova. Conform sloganului utilizat insistent în ultima vreme, „Europa e Republica Moldova È™i Republica Moldova e Europa”. Dar România unde e?