Surprize de proporții la Bulboaca

Recep Erdogan, cel mai longeviv șef de stat din Europa și unul dintre cei mai longevivi din lume, care în urmă cu câteva zile a câștigat un nou mandat prezidențial și dispune de o majoritate absolută în Parlament, a absentat fără prea multe explicații de la Summitul Comunității Politice Europene, la care Turcia trebuia să se numere printre cele 51 de state prezente. Această absență poate fi pur întâmplătoare, consecință a oboselii pe care Erdogan a acumulat-o pe parcursul unei campanii electorale extrem de grele, care s-a adăugat problemelor grave legate de consecințele celor două cutremure din Turcia. Sau poate avea o cu totul altă semnificație. Și anume o îndepărtare a Turciei de obiectivele pe care le au în vedere statele europene, unul dintre acestea fiind combaterea Federației Ruse, condamnată ca stat agresor, dar cu conducătorul căreia  președintele Turciei are relații de prietenie din ce în ce mai strânse. Dacă este vorba despre o simplă oboseală nu e grav. Dacă însă ne aflăm în prezența celui de-al doilea scenariu pe care l-am prezentat, atunci ar trebui ca în viitor să ne așteptăm la surprize de proporții din partea Turciei.

O apariție cu un anumit grad de senzațional la acest summit este cea marcată de Volodimir Zelenski, care din nou s-a aflat în epicentrul liderilor lumii europene. Care au abordat o paletă de probleme mai complexă și mai variată decât oricând până în prezent. Neuitând să se răsfețe cu cele mai alese feluri de mâncare și băuturi, cele mai multe provenind din Republica Moldova.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, care este inspiratorul acestui Summit al Comunității Politice Europene, aflat acum la cea de-a doua ediție, a prezentat o idee de-a dreptul bulversantă. Și anume că războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei s-ar putea încheia nu numai prin înfrângerea uneia dintre părți, ci și prin realizarea cu succes a unor tratative de pace. Până nu cu multă vreme în urmă, un asemenea proiect stătea, cel puțin teoretic, în picioare. Între timp însă, la presiunile Uniunii Europene, Curtea Penală Internațională l-a catalogat pe Vladimir Putin drept criminal de război, emițând împotriva acestuia chiar și un mandat de arestare, care trebuie pus imediat în executare în eventualitatea în care liderul Federației Ruse trece frontiera în oricare dintre statele semnatare ale convenției. Republica Franceză fiind unul dintre acestea. În aceste condiții, se pune întrebarea cum ar fi posibile negocieri încheiate printr-un tratat de pace cu un criminal de război. Este în mod clar o gravă contradicție în termeni, pe care Macron nu a explicat-o, dar are datoria să o explice. Ce ar urma? Ca liderul de la Kremlin să anunțe că dorește declanșarea unor tratative care ar urma să se finalizeze prin încheierea păcii, după care Curtea de la Haga să-i șteargă cu buretele sentința, să revoce mandatul de arestare, astfel încât să poată avea loc pe teren neutru negocierile cu Ucraina și cu statele garante? Este oare posibil așa ceva?

Pentru un scurt interval de timp, Bulboaca a devenit capitala Europei și unul dintre centrele de mare interes ale lumii. Iar în epicentru s-a aflat firește țara gazdă. Republica Moldova și liderul ei, Maia Sandu. S-au rostit nenumărate discursuri și s-au schimbat nenumărate puncte de vedere. Cel mai interesant mi s-a părut din capul locului dialogul dintre Maia Sandu și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene. În acest discurs am numărat de cinci ori expresia utilizată de Maia Sandu, rostită cu multă afecțiune, „dragă Ursula”. S-au făcut multe afirmații, s-au adresat multe mulțumiri pentru susținerea acordată Chișinăului, dar Maia Sandu nu a rostit nicio vorbă despre România și contribuța acesteia, destul de costisitoare, la supraviețuirea și modernizarea Republicii Moldova. Conform sloganului utilizat insistent în ultima vreme, „Europa e Republica Moldova și Republica Moldova e Europa”. Dar România unde e?