Succesiunea NATO se joacă la „impuse”

Nu există o procedură clară, prevăzută undeva, privind modul în care este desemnat un secretar general NATO. Cele 30 de state, reprezentanții acestora, ajung la un consens și desemnează secretarul general NATO fără ca acesta să fie propriu-zis votat. Secretarul general NATO conduce politic organizația. Nu și militar. Partea militară este adjudecată de comandamentul NATO, care este un apanaj exclusiv al Statelor Unite. Din acest motiv, conform tradiției, secretarul general NATO, adică cârmaciul politic, este desemnat dintre europeni. Dar cum?

O regulă nescrisă, dar devenită tabu, este că secretarul general NATO trebuie să provină din rândul șefilor de state sau a șefilor de guverne. O a doua regulă este că persoana respectivă trebuie să fie agreată de Washington. În fine, se vehiculează, tot la Washington, ideea conform căreia viitorul secretar general NATO ar trebui să provină fie din statele baltice, fie din flancul sud-estic al Uniunii Europene. Și tot acolo a fost lansată ipoteza ca, în viitorul ciclu, NATO să fie condus politic o femeie.

În aceste condiții, scad considerabil atât șansele lui Klaus Iohannis, care nu dă semne că ar fi pregătit pentru o schimbare de sex, cât și șansele lui Mircea Geoană, mult prea strâns legat de „Mihaela, dragostea mea”. Dar totuși nu poate fi cu desăvârșire exclus acest scenariu. Un scenariu care ar da peste cap literalmente procesul electoral din România, întrucât ar presupune alegeri prezidențiale anticipate. Sau, dacă s-ar opta pentru Mircea Geoană, acesta ar fi literalmente scos din viitoarea bătălie pentru Cotroceni. Înclin să cred că viitorul secretar general NATO va fi o persoană în fustă. Poate ne vom lămuri cumva la viitorul summit.