Sindromul alegerilor americane

Cei care cunosc ritualul alegerilor prezidentiale in SUA stiu ca statele Iowa si New Hampshire sunt cele pe care toti candidatii le au inscrise, ca si prioritate absoluta, pe agenda lor electorala. Atat democratii, cat si republicanii americani, nu-si desemneaza candidatii pana cand acestia nu trec de scrutinele preliminare ale celor doua state. Asta pentru ca s-a constatat ca, in final, cel care castiga aceste doua state este, de regula si castigatorul fotoliului de la Casa Alba.

Cu ocazia ultimelor alegeri prezidentiale, Mircea Geoana a pierdut Transilvania si in primul, dar si in al doilea tur, diferenta fiind, in primul caz, de chiar 335.864 de voturi in favoarea contracandidatului sau, Traian Basescu.

Este foarte posibil ca aceste statistici, la care se alatura experienta capatata in perioada cat a condus ambasada Romaniei la Washington, ocazie cu care a invatat cum se pot castiga alegerile acolo, sa-l fi determinat pe Mircea Geoana sa considere ca o anumita zona a Romaniei, in acest caz Transilvania, poate deveni emblematica pentru strategia alegerilor in urma carora se desemneaza seful statului.

Nu neg faptul ca acel candidat, care va reusi sa-si atraga simpatia transilvanenilor, poate deveni favorit in cursa pentru castigarea alegerilor, insa daca observam statisticile, de la precedentul scrutin prezidential, putem foarte usor constata ca cel putin la fel de importante au fost si voturile romanilor din diaspora, care, exact cand nimeni nu se mai astepta, au fost cele care au inclinat balanta in favoarea lui Traian Basescu.

Daca ne gandim si la lupta care se da pentru gasirea unei solutii de-a le oferi romanilor, din afara granitelor, oportunitatea de-a vota mai simplu si automat si in numar mult mai mare, este simplu sa contatam ca politicienii romani au realizat importanta acestor voturi si ca batalia finala se va da si pentru modificarea legii electorale si ulterior, pentru atragerea diasporei de partea fiecareia dintre taberele aflate in competitie!