Reteaua Corect

Sfere de influență, noi imperii și „viceregi” cu patru stele

Chas Freeman a fost ambasador al SUA în Arabia Saudită, la începutul anilor 1990. A fost apoi implicat în crearea Parteneriatului pentru Pace al NATO. A fost asistent al șefului Pentagonului pentru Afaceri Internaționale. A fost director pentru Afaceri Chineze în Departamentul de Stat și a fost principalul interpret al președintelui Richard Nixon, în timpul vizitei istorice in China, în 1972. Acum, Chas Freeman consideră că „tot ce fac Statele Unite pare să urmărească prelungirea conflictului din Ucraina, nu să grăbească încheierea luptelor”, scrie Cotidianul.

Într-un interviu pentru Grayzone, în martie anul acesta ambasadorul Freeman a mai vorbit despre reducerea libertății de expresie în Vest, când vine vorba despre războiul din Ucraina.

”Membrii NATO, cel mai probabil SUA, i-au spus președintelui Zelenski că nu vor primi Ucraina în Alianță, însă vor susține public că porțile sunt deschise. Zelenski este un tip inteligent și și-a dat seama ce consecințe ar urma dacă lucrurile rămân în coadă de pește: Ucraina ar fi sacrificată pe nedrept. Vestul a spus că va lupta până la ultimul ucrainean, și asta a rămas poziția noastră. Lăsând la o parte toată fervoarea patriotică, este cinic. Daca încerci să privești lucrurile în acest fel, obiectiv, ești imediat acuzat că ești agent rus. Nu poți vorbi pe acest subiect decât dacă faci ca majoretele și te alături corului, altfel nu ți se permite să te exprimi. Cred că asta are efecte nefaste asupra libertăților occidentale – poate nu este un aspect totalitar, însă este o limitare a libertăților. Trebuie însă să ajungem la un echilibru în Europa, iar asta nu se poate decât dacă Rusia este inclusă într-un consiliu paneuropean. Pacea în Europa nu a fost posibilă decât când toate marile puteri au fost cooptate. Asta s-a întâmplat la Congresul de la Viena, în 1815, cu eroul lui Kissinger, Metternich, când Franța a fost reincorporată în consiliile Europei. Asta a adus o sută de ani de pace”, spune ambadorul Chas Freeman.

 

În martie 2022, Chas Freeman a ținut un discurs despre sferele de influență, la Brown University. Mai jos, câteva fragmente din această prelegere.

 

Astăzi, cu excepția Doctrinei Monroe, sferele de influență nu sunt nici declarate formal, nici negociate între marile puteri. Sfera de influență a Indiei este în Asia subhimalayană, sfera de influență a Iranului este în Irak, Liban, Siria și Yemen, cea a Australiei este în Pacificul de Sud, cea a Africii de  Sud este în sudul Africii. Toate aceste sfere de influență sunt informale. Oficializarea lor ar însemna încălcarea principiilor westfalliene ale independenței și suveranității statelor, pe care se bazează sistemul Națiunilor Unite și ordinea mondială post-colonială. Însă faptul că aceste sfere de influență nu sunt oficiale nu trebuie să le reducă din relevanță.

Europa post-sovietică

URSS a început să facă implozie în 1989 și a dispărut apoi ca amenințare la adresa securității în Europa, China, Orientul Mijlociu și în întreaga lume. Parteneriatul pentru Pace al NATO a venit, pentru scurt timp, cu promisiunea unei arhitecturi de securitate bazată pe cooperare în întreaga Europă, cu un rol stabilizator pentru Federația Rusă, ca și pentru Statele Unite. Dar, în loc să renunțe la alianțele și acordurile încheiate în perioada Războiului Rece, Washingtonul a îmbrățișat rusofobia țarilor central și est-europene, subliniind că NATO este un scut împotriva posibilelor amenințări ale Rusiei. SUA au extins NATO nu numai până la frontierele fostei URSS, ci și dincolo de ele. Acesta a fost așa-numitul „moment unipolar” al Americii, când Washingtonul a căutat impunerea valorilor și intereselor sale în întreaga lume și a început să lanseze intervenții masive pentru a schimba regimurile care i se opuneau. Făcând asta, SUA au nesocotit Carta ONU și alte elemente de bază ale dreptului internațional.

Depășindu-și rolul pur defesiv, NATO a trecut la vivisecția Serbiei (rupând Kosovo) și s-a alăturat acțiunilor americane de după 11 septembrie 2001, pentru a transforma Afganistanul, iar apoi a ajutat la răsturnarea regimului din Libia. Rusia și alte mari puteri au văzut că NATO devine un instrument ofensiv al politicii externe americane. Între timp, Alianța, care coincide cu sfera de influență politico-militară americană în Europa și Mediterana, a reînceput să-și justifice existența prin referire la amenințarea Rusiei. În cele din urmă, Rusia a recurs la demonstrații de forță, urmate de intervenția militară în Ucraina, pentru a împiedica extinderea sferei militare de influență a SUA.

De-a lungul istoriei, în Europa a fost pace doar când marile puteri europene au făcut parte din același sistem de securitate. Concertul European a menținut pacea în Europa vreme de un secol. Excluderea Germaniei și a URSS din structurile europene, în anii 1920 și 1930, a dus la Al Doilea Război Mondial și la Războiul Rece. Încercarea de excludere a Rusiei dintr-un rol de menținere a păcii și securității în Europa secolului 21 a lăsat Moscova fără alternative, făcând-o să revină la comportamentul belicos.

NATO, UE, Turcia și Rusia

Până în 2020, NATO a trecut prin cinci valuri de extindere, incluzând aproape toate statele Europei, cu excepția celor neutre. Alianța a ajuns la 30 de membri. Pentru cele mai multe state membre, în special pentru noii membri, NATO era o alianță defensivă. Aceste state nu aveau capabilități pentru a contribui la operațiuni militare expediționare și doreau doar ca apărarea lor să depindă de Statele Unite și statele membre mai mari.

Însă NATO a devenit o platformă pentru operațiuni militare ofensive după încheierea Războiului Rece, în Balcani și în alte regiuni, prin intervenții ale unor coaliții „a la carte” susținute sau conduse de SUA. Încercările de a include Rusia în consultările cu SUA și NATO despre securitatea europeană nu au avut succes.

Între timp, Turcia s-a distanțat de SUA, la fel ca și Rusia, și a renunțat la aspirațiile de secole de a fi recunoscută ca parte a comunității națiunilor europene.

Apoi, acțiunile SUA de a implica NATO și aliații în operațiuni de contracarare a forței navale chineze în Marea Chinei de Sud a convins Beijingul că ar trebui să se alăture Rusiei și să se opună extinderii NATO.

Sfera de influență globală a Americii

Washingtonul nu își mai formulează argumentele prin referire la Carta ONU sau alte mari convenții internaționale. În schimb, SUA promovează ideea unei „ordini bazate pe reguli” monolitică, în care primatul american abia de este mascat de internaționalismul liberal. ”Ordinea bazată pe reguli” este, de fapt, sfera de influență globală în care SUA, împreună cu Anglosfera și cu câteva puteri coloniale, stabilesc și aplică regulile. Primatul american și suzeranitatea americană sunt simbolizate de comandamentele militare regionale americane. Acestea se întind pe întregul glob și sunt conduse de generali de patru stele, niște cvasi-viceregi. ”Ordinea bazată pe reguli” condusă de SUA este instituționalizată și întărită astfel:

–                      La nivel militar, printr-o rețea de 800 de baze militare aflate peste hotarele SUA, prin marina cea mai performantă (dacă nu cea mai mare) din lume, prin operațiunile de contraterorism în mai toată lumea și prin cel mai mare volum al vânzărilor de arme.

–                      La nivel economic, prin suveranitatea dolarului și rolul dominant al SUA în instituții multilaterale cu rol cheie, prin care impun un set impresionant de sancțiuni financiare și de alte tipuri asupra altor state.

–                      La nivel tehnologic, prin aplicarea extrateritorială a regulilor americane de control al exporturilor și retransfer.

–                      La nivel informațional, prin rolul dominant al presei americane și al platformelor digitale de comunicare.

–                      La nivel politic, prin operațiuni de schimbare de regim, prin promovarea selectivă a democrației, prin modificarea nivelului de asistență internațională, prin aplicarea Corolarului Roosevelt la Doctrina Monroe (SUA pot interveni în afacerile interne ale țărilor latino-americane, dacă ele comit greșeli flagrante – n.red.) și prin interzicerea vânzărilor de arme și tehnologie în țările care cooperează cu adversarii Statelor Unite.

Prin urmare, Statele Unite caută acum un fel de drept de a determina politicile și alinierea internațională a tuturor țărilor lumii, altele decât China, Iran, Coreea de Nord și Federația Rusa, acestea din urmă fiind desemnate adversare. Țările din sferele de influență ale altor mari puteri sau care nu au intrat încă în sfera de influență americană sunt supuse unei diplomații coercitive, prin sancțiuni, sau aruncate în anarhia schimbărilor de regim, un fenomen pe care unii îl numesc ”cursa pentru supunerea omenirii”.

Însă în perioadele de mari schimbări globale, granițele statice ale sferelor de influență încep să descurajeze tot mai puțin și să invite tot mai mult la schimbare. Asta contravine scopului lor de a proteja securitatea, cultura politică și stabilitatea internă a statelor care stabilesc aceste sfere de influență. Sfera globală de influență a SUA, până acum monolitică, este atacată de țări care se opun dominației americane și concurează cu SUA în alte domenii decât cel politico-militar. În acest fel apar sfere de influența multidimensionale, care se suprapun la nivel politic, economic, informațional și tehnologic.

Concluzii

La început, au fost imperii militare create prin cucerire. Apoi au fost imperii comerciale, care s-au transformat în zone afle sub control politic, precum India și Indonezia. Unele sfere de influență au fost create pentru a interzice altor state să-și exercite influența în zone de interes strategic. Acum, regula sunt sferele de influență în care puterea dominantă are drept de veto asupra deciziilor economice, militare, informaționale sau politice ale țărilor care fac parte din ele. Așa arată sfera de influență globală a SUA. Acum, această sferă de influență este supusă presiunilor în mai multe regiuni ale globului, prin ascensiunea unor economii inovatoare. Rivalitatea dintre marile puteri ale lumii a dus la apărarea sau extinderea sferelor lor de influență. Acum însă, puterile regionale au propriile lor viziuni, viziuni care câștigă teren.

Acum, Statele Unite sunt puse la încercare de adversarii lor, în special de Rusia și China:

–                      America Latină construiește o nouă relație cu China, Rusia, Iran și Turcia, sfidând Doctrina Monroe.

–                      În Asia-Pacific, China propune negocierea unui ”nou tip de relație de mare putere”, care va avea un rol important in viitorul regiunii. În lipsa unui asemenea acord, China ia în calcul posibilitatea scoaterii cu forța a Taiwanului din sfera de influență a SUA și integrarea insulei în China continentală.

–                      În Europa, Rusia se opune cel puțin intrării Ucrainei în sfera de influență a SUA, sferă reprezentată de NATO. Rusia solicită restrângerea sferei de influență americane, pentru a elimina potențialele amenințări din partea vecinilor. Planul maximal al Rusiei este anexarea Ucrainei și extinderea sferei ruse de influență.

–                      În Orientul Mijlociu, sferele de influență precedente ale marilor puteri, inclusiv sfera americană de influență, sunt puse la încercare de islamism și naționalism, iar asta duce la dinamici date de rivalitățile religioase și geopolitice.

–                      În Africa se întrevăd reașezările, pe măsură ce Franța se retrage din cauza atacurilor islamiste din Francafrique, Nigeria creează o noua ordine regională prin Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane, Africa de Sud își influențează vecinii și apar și alte sfere de influență.

–                      Dominația globală a presei americane a fost erodată mult de apariția competiției străine, de parohialismul plicticos, de cenzura corporatistă și de concentrarea presei pe problemele interne americane. Dominația americană în sfera informațională este contestată de platformele locale de social media și de ascensiunea presei naționale din China sau Iran.

Aceste evoluții strategice au implicații uriașe pentru pacea și dezvoltarea globale. Negarea validității și a rolului sferelor de influență nu duce la dispariția lor. Ele au fost mereu parte integrantă a competiției dintre marile puteri. Ele diferă în funcție de scopul lor și de consecințele pe care le au în domeniile pe care le vizează. Acum, sferele de influență generează mai degrabă conflict și instabilitate. Sferele de influență au fost un fenomen esențial al politicii și diplomației și merită o atenție mai mare. Și este timpul să ne gândim care ar putea fi alternativele al aceste sfere de influență.

Cotidianul

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.