Severin versus Romoșan

Bună ziua. 
Am rămas profund surprins de referirea la Tratatul cu Ucraina din articolul Dvs publicat azi în Corectnews sub titlul “Ucraina, un stat eșuat la frontiera de est a României?”
Puteți să îmi spuneți la ce teritorii românești cedate fără luptă în 1997 vă referiți? Eu știam că prin tratat am câștigat un teritoriu de zece mii de km pătrați în Marea Neagră. Fără tratat nu îi aveam. În schimb fără tratat nu intram în NATO și UE. 
Dacă aveți în minte cumva Bucovina de Nord și Basarabia de Sud, acelea erau pierdute prin tratatul de pace de la Paris, în 1946, după ce, în prealabil pierduserăm războiul. Când pierzi războaie pierzi și teritorii. 
Oricum, în tratat nu ne-am referit la acele teritorii, ci am recunoscut doar calitatea de succesor al Ucrainei față de URSS. Ceea ce și fără această recunoaștere se petrecea, întrucât erau aplicabile convențiile ONU în materie. 
Dacă URSS nu avea un drept valabil asupra unor teritorii moștenire de Ucraina, acestea pot fi revendicate și astăzi întrucât succesiunea conservă viciul, iar nu îl acoperă. 
Tratatele politice de bază au fost încheiate în contextul doctrinei Baladur, acceptată de toate fostele membre ale blocului sovietic. 
Normalizarea relațiilor României cu Ucraina era dorită de SUA și Canda, în mod special, dar nu și de Rusia. Aceasta nu voia să rămână singura care are un contencios de frontieră cu Ucraina. 
În acest context a fost realizată o operă de intoxicare și exploatare în orb a istoricului Florin Constantiniu care, de bună credință, fără să fi citit tratatul și bazându-se doar pe relatările unor jurnaliști, a formulat aprecieri negative lipsite de orice trimitere la text și orice bază științifică, la adresa tratatului. 
Constantiniu, pe care nu l-am consultat în prealabil cu privire la tratat, a fost contrazis de alți istorici importanți precumDinu Giurescu, Cristian Popișteanu și Alex Mihai Stoenescu, primii doi fiind informați de mine în legătură cu mersul negocierilor. Cu puțin timp înainte de a muri, Florin Constantiniu mi-a cerut scuze pentru eroarea comisă și a promis că o va corecta, explicându-mi că nu a putut-o face mai repede din cauza bolii de care suferea. Din păcate a murit înainte de a aduce corectura, iar cei interesați au profitat din plin de aceasta.
Memoriile ambasadorului american Alfred Moses, publicate și în România, fac multă lumină asupra contextului dramatic în care s-a semnat tratatul și a luptei date de noi pentru a obține cele mai favorabile condiții. 
De aceea citarea lui Constantiniu, care nu era impusă de analiza Dvs, este și surprinzătoare și dăunătoare. Sunt sigur că veți găsi o cale onorabilă pentru a corecta lucrurile.