Reteaua Corect
Tesu Solomovici

S-a ridicat cortina de pe „Tzuk Eytan”

Ultimul razboi israelo-palestinian s-a desfasurat in lunile iulie-august 2014, in Gaza. Israelienii l-au codificat cu numele de „Tzuk Eytan” (stanca nezdruncinata). 74 de israelieni au fost ucisi, intre care 68 de soldati au murit in cursul luptelor. Sute de raniti israelieni au umplut spitalele. Asupra Israelului au fost lansate 4564 de rachete si mortiere. Mortii gazateeni se numarau cu miile si distrugerile din Gaza erau incomensurabile. Cand razboiul s-a incheiat lumea s-a intrebat de ce a izbucnit aceasta conflagratie sangeroasa? Si nu se gaseau raspunsuri. Se impunea o Ancheta statala, dar s-a preferat solutia Controlorului Statului. Acesta a costatat ca „stanca nezdruncinata” avea fisuri. Cateva luni oamenii Controlorului Statului au cercetat, au intrebat, au scormonit in arhive si in cele din urma au intocmit un Raport. Zilele trecute el a fost inaintat Guvernului si a devenit public. Furtuna starnita era previzibila.

Nicaieri in lume, poate, viata societatii nu e supusa unui control atat de adanc din punct de vedere al legalității ca in Israel. E si aceasta un semn al democratiei israeliene. Nici Tzahal nu este exclus acestui control public. De la prim-ministrul tarii si seful Statului Major al Armatei israeliene si pana la ultimul soldat, fara nicio exceptie, cu totii au datoria sa se supuna normelor si cerintelor eticii democratiei. Cand acestea sunt incalcate, intervine justiția. Iar în cazul lui „Tzuk Eytan” – Controlorul Statului.

E adevarat ca de mii de ani se spune ca in razboi e ca...în razboi. Asa e, dar se poate si altminteri. Pentru acest „altminteri” functionează Tribunale militare si civile, Controlorul Statului, si numeroase institutii si fundatii. Asa ca nu trebuie sa mire faptul ca o serie de nereguli si incalcari ale normelor Tzahal au fost cercetate de Iosef Shapira, Controlorul Statului. Oamenii acestuia au  facut ceea ce stiu ei sa faca: au cercetat acuratetea si modul cum au fost luate si aplicate deciziile politice si militare dinaintea declansarii razboiului, protocoalele Guvernului, ordinele comandantilor, rapoartele de pe campul de lupta, starea morala din spatele frontului, declaratiile luptatorilor si ale responsabililor politici, comentariile analistilor militari, absolut tot ce influentează starea natiunii.

Dezvaluiri grave

Au existat controverse daca Controlorul Statului trebuie sa se amestece si inainte si după publicarea Raportului. Democratia israeliană a invins si de aceasta data. Mass-media exulta. Raportul contine numeroase „scoop-uri”, vesti senzationale, dezvaluiri aproape scandaloase, furnizand titluri de-o schioapa pe prima pagina a ziarelor. Raportul Controlorului Statului dezvaluie lacune si greseli, dar nu-i poate pedepsi pe vinovati. Ii arata insa cu degetul, si ii mustra. A mustra e tot un soi de pedeapsa. Primii mustrati sunt sefii importanti ai Executivului politic si ai conducerii militare: prim-ministrul Beniamin Netanyahu si fostul ministru al Apararii Moshe (Bughi) Yalon, generalul Beni Gantz, fost sef al Statului Major Tzahal si generalul Aviv Kohavi, fost sef al serviciilor secrete militare („AMAN”). Netanyahu avea datoria sa mobilizeze si sa informeze Comisia ministeriala de securitate (Cabinetul guvernamental restrans), asa cum prevede legea. Prim-ministrul era bine informat asupra situatiei de la granita cu Gaza si a pericolului tunelurilor sapate de Hamas, dar nu a impartasit toate informatiile ministrilor sai. In Cabinetul guvernamental nu au avut loc niciodata discutii strategice in legatură cu Gaza. Si mai grava este constatarea ca nu au fost transmise Tzahalului obiectivele strategice vizavi de Gaza.  Nolens-volens, Tzahal a fost nevoit sa stabileasca propriile sale scopuri strategice. 

De ce a acționat singur Netanyahu?

Cunoscutul analist politic Nahum Barnea (de la cotidianul ebraic Iediot Aharonot) explica:

1. Netanyahu nu avea incredere in ministrii sai, nu in intelepciunea lor politica, nu in scopurile urmarite de ei, nu în capacitatea lor de a pastra un secret. Ii socotea adversari, nu parteneri la guvernare.

2. Netanyahu nu stabilise o tintă, o strategie a acestui război, si nu a transmis un plan strategic Armatei. Seful Executivului politic a intrat in razboi cu intentia de a iesi cat mai repede din el.

Legea spune că Tzahal e în subordinea Guvernului, și Cabinetul îndeplinește politica și voința Guvernului prin intermediul ministrului Apararii. În realitate, toate deciziile, ca și mersul razboiului este dirijat de un „mitbahon”, un forum care nu e prevazut de vreo lege. Termenul de „Mitbahon” a aparut dupa ce unele din sedintele importante ale conducatorilor tarii, in vremea „Razboiului de 6 zile”, au avut loc in ”Mitbah”,  (bucatarioara prim-ministrului Golda Meir). Unii spuneau ca un Cabinet guvernamental nu e capabil sa conduca eficient razboaiele, e prea mare, prea politic, si sufera de amatorism. Ca atare, actiunilor militare au fost gandite si lansate din „mitbahon”. La sedintele din „mitbahon” participau premierul tarii, ministrul Apararii, seful Statului Major al Armatei, seful „Mossad”, seful serviciului secret militar AMAN, ministrul de Externe. Nici nu intrau mai multi oameni in bucatarioara Goldei. In „mitbahon” nu exista armonie intre participanți. fiecare avea propriul plan strategic, fiecare cu dorinta si asteptarile sale, fiecare cu antipatiile si ura sa. Nu exista armonie și nici încredere. Asa era pe-atunci, asa este si astazi. Ministrii lui Netanyahu isi pandesc seful, Netanyahu nu-l suporta pe Naftali Benett, Lieberman il sapa pe Natanyahu, Cahalon comploteaza, fiecare pentru sine si toti impotriva tuturora. Ministrii de dreapta nu-l agreau pe Bughi Yalon, ministrul Apararii. Avigdor Lieberman actiona din culise si pe fata sa-i ia functia (și i-a luat-o!). Lieberman perora despre necesitatea cuceririi Gazei fara sa propuna ce vom face cu Gaza dupa ocuparea ei. Criticile Controlorului Statului la adresa lor sunt indreptatite. Cat ce priveste pe Naftali Benett, acesta dorea si el sa-l lichideze pe Bughi Yalon, si-l inebunea pe ministrul Apararii cu zeflemeli despre incapacitatea acestuia de a distruge tunelurile Hamasului. Nu stiu daca avea dreptate, stiu doar ca dorea sa devina el ministru al Apararii, scurtandu-și astfel drumul catre fotoliul de prim-ministru. 

Șeful Statului Major in capcana

Nici generalul Beni Gantz, seful Statului Major Tzahal nu a scapat neatins de vanzoleala politicienilor. Discutiile despre atacarea si ocuparea iminenta a Gazei s-au scurs înafara, si Hamas s-a comportat ca atare. Liderii Hamas refuzau sa inceteze luptele. Strategia hamasnică urmarea atragerea trupelor israeliene cat mai adanc in interiorul Gazei. Nu avea importanță pentru ei imensele distrugeri si numarul mare de morți gazateeni. Planul lor pervers urmarea ca Israelul sa piarda cat mai multe vieti, clătinand astfel moralul si etosul național al Israelului. Generalul Gantz nu putea sa evite capcana, asa ca pe de  o parte el trebuia să explice Liebermanilor de ce cucerirea Gazei e o prostie, iar pe de alta, sa se comporte de parca Tzahal e gata-gata sa atace decisiv si sa cucereasca Gaza. Ca primul soldat al tarii, Gantz trebuia sa pozeze ca un luptator brav si curajos, daca Cabinetul vrea cucerirea Gazei, trupele sale vor lupta si vor ocupa Gaza. Dar Netanyahu nu dorea acest lucru. Hamas trebuia bine scuturat, nu sugrumat. Hamas trebuia sa continue si după razboi sa guverneze Gaza. Asa ca abia dupa opt zile de lupte s-a precizat obiectivul razboiului: distrugerea tunelurilor prin care hamasnicii intentionau sa ajungă la kibutzuri si bazele noastre militare. Subit, tunelurile au devenit o amenintare majora pentru Israel. Cate tuneluri au existat? Vreo 35? Cate au rămas dupa retragerea trupelor israeliene din Gaza? Si cate au mai sapat hamasnicii intre timp? Gantz zice că ar fi putut cuceri Gaza in cateva zile. Daca Tzahal ar fi primit ordinul. Dar Netanyahu si ministrul Apararii nu au dat un asemenea ordin. Asta e problema lui Netanyahu, inca de la inceputul intrarii sale in politica si de cand se afla la guvernare, din timpul razboaielor si din perioadele dintre razboaie: el ezita sa ia decizii, amana.

Controlorul Statului nu a ezitat si a amendat aceasta meteahna a premierului israelian. Au murit zeci de soldati si ofiteri israelieni, sute au ramas schilozi pe viata. Parinți, soții, copiii lor asteapta un raspuns: au fost necesare aceste jertfe?   Raportul Controlorului Statului nu da raspuns intrebarii. Liderii politici si conducatorii militari ai tarii nu vor rasounde nici ei la asemenea intrebari. Ca toate Rapoartele intocmite de Comisiile de anchetă sau de Controlorul Statului, după încheierea razboaielor Israelului, si acest Raport va infierbanta nitica vreme opinia publică israeliană, ca apoi sa fie depozitat in Arhiva guvernamentala. Aleluia!

Nimeni nu are timp sa citeasca si sa invete lectiile trecutului.

Comentarii (1):
Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.