S-au incaierat hienele

Vreau sa ma fac bine inteles. Pentru un jurnalist cu experienta mea, modul in care un om de condei isi construieste rationamentele, maniera in care frazeaza reprezinta o amprenta de neconfundat. Alina Mungiu-Pippidi, in textul ei incriminator la adresa lui Cristian Ghinea, vorbeste despre ea insasi la persoana a treia. Pentru acuzare, e mai convenabil asa. Dar textul, publicat de altfel pe un site extrem de prietenos cu aceasta doamna, ca sa nu spun mai mult, ii apartine in intregime.

Dupa aceasta precizare, care este necesara pentru a intelege mai bine, din punct de vedere psihologic, dar si etic, natura acestui conflict, sa vedem ce sta la originea acestui razboi dintre cele doua personalitati ale vietii noastre publice. Pentru a-si mentine pe linia de plutire ONG-urile, pentru a reusi sa incaseze sume consistente de pe urma lor, Alina Mungiu-Pippidi trebuie sa faca fata concurentei. Ea se bate pe bani publici, dar si pe bani europeni, care si ei sunt tot publici, cu alte ONG-uri, care si ele doresc accesarea acestora. Desi au defilat mult timp impreuna sau tocmai de aceea, Cristian Ghinea a devenit treptat un concurent redutabil al Alinei Mungiu-Pippidi pe aceasta piata, nu foarte generoasa, dar totusi consistenta, a fondurilor destinate ONG-urilor din Romania.

Iar Cristian Ghinea, actualul ministru si, in viitor, poate un fruntas PNL, a dat lovitura. S-a dus unde trebuie. S-a aruncat, aparent, in bratele Ministerului Afacerilor Externe si, in realitate, in cele ale Serviciului de Informatii Externe. Din ce in ce mai insistent si sub o buna indrumare din partea domnului Mihai Razvan Ungureanu, Ghinea a inceput sa umfle, din ce in ce mai acoperit, buget dupa buget, din fondurile derulate, vezi Doamne, pentru asistenta pe care statul roman o acorda Republicii Moldova, Georgiei si Ucrainei pentru ca aceste state, fost sovietice, sa ajunga, intr-o buna zi, sa devina compatibile cu Uniunea Europeana.

Cel putin acestea sunt acuzatiile Alinei Mungiu-Pippidi, care adauga faptul ca este imoral ca un ONG sa traiasca in concubinaj cu serviciul secret. Una dintre dovezile pe care le prezinta in acest sens – legat de imoralitate – provine dintr-o istorie recenta. Atunci cand Cristian Ghinea a refuzat sa il infiereze pe Teodor Baconschi, pe atunci ministru al Afacerilor Externe si una dintre “luminile” lui Traian Basescu, pe motiv ca acesta, fapt cat se poate de real, i-a facut ciumpalaci pe demonstrantii anti-Basescu. Iar dovada suprema a perversitatii lui Cristian Ghinea si a duplicitatii ONG-ului sau este, daca nu o apropiere excesiva fata de DNA si structurile de securitate ale statului, in orice caz sprijinul neconditionat pe care membrul de azi al Cabinetului Ciolos l-a adus celor care doreau exploatarea gazelor de sist prin fracturare si a aurului de la Rosia Montana prin metoda utilizarii de cianuri.

Nu am niciun fel de indoiala asupra faptului ca acest domn, Cristian Ghinea, este un pion otravit al “sistemului”. Astept insa cu nerabdare opinia sa, probabil la fel de autorizata, despre fostul mentor, respectiv doamna Alina Mungiu-Pippidi.