Ruptura de Austria

Guvernele succesive ale Austriei au È™antajat guvernele succesive ale României. Ca să nu fim „blogosloviÈ›i” cu exercitarea dreptului de veto, ca să intrăm în NATO È™i în Uniunea Europeană, cel mai mare preÈ› pe care l-am plătit l-am plătit către austrieci. Le-am dat pe nimic Petromul, care a fost înghiÈ›it de OMV, o societate de câteva ori mai mică. AÈ™a se face că Austria, care nu are nici măcar un metru cub de gaz sau de petrol în solul ei, a devenit un jucător relevant pe piață. Iar acum ne È™antajează din nou, pentru a se transforma într-un hub european al comerÈ›ului cu gaze naturale. Cu gaze extrase din platforma continentală a Mării Negre, după ce, tot prin È™antaj, a obÈ›inut mai multe modificări ale legii È™i înlesniri financiare È™i de altă natură, nemaiîntâlnite altundeva pe glob. Și de aici ar trebui aprins fitilul!

PreÈ™edintele Klaus Iohnnis are datoria, cât încă nu este prea târziu, să informeze opinia publică internă È™i externă asupra solicitărilor pe care i le-a făcut zilele trecute preÈ™edintele Consiliului de AdministraÈ›ie de la OMV Petrom. I s-a cerut sau nu i s-a cerut domnului Klaus Iohannis să facă diligenÈ›ele necesare, pentru ca, în eventualitatea în care austriecii doresc să vândă zăcământul de pe platforma continentală a Mării Negre, asupra căruia deÈ›in o majoritate, să o poată face fără ca România să-È™i exercite dreptul de preemÈ›iune? La schimb cu acordul pentru Schengen. Nu este un târg. Nu este o simplă negociere. Este pur È™i simplu un È™antaj. Și asta se întâmplă în condiÈ›iile în care OMV, după cum se È™tie, a încălcat grosolan È™i sistematic cele mai importante prevederi ale contractului de privatizare. Fără a fi sancÈ›ionat, aÈ™a cum prevede legea.

Cred că a sosit totuÈ™i vremea să ne întoarcem puÈ›in în trecut È™i să cercetăm cum de a fost posibil ca, în 2009, o parte din banii pe care i-am împrumutat cu dobândă de la Fondul Monetar InternaÈ›ional, pentru ca România să poată depăși criza economică, o parte însemnată, să plece cu acordul statului român la Raiffeisen, pentru a fi salvată astfel banca mamă de la Viena, aflată atunci pe buza prăpastiei. Până la urmă gaura creată a astupat-o altcineva decât cetățeanul român? Și, în fine, până la urmă trebuie să ne lămurim ce mendre poartă în È›ara asta Schweighofer, societatea austriacă care exploatează fără milă È™i încălcând toate normele pădurile acestei țări È™i care se bucură de protecÈ›ie de la cel mai înalt nivel. Să ne explice treaba asta tot domnul preÈ™edinte Klaus Iohannis, care are legături atât de strânse cu patronii Schweighofer. Sau reprezentanÈ›ii guvernelor, care au fost siliÈ›i să stea cu mâinile legate, să privească în altă parte È™i să se facă că nu văd cum sunt distruse pădurile României.

Nu este un secret pentru nimeni că OMV Petrom se află într-o combinaÈ›ie financiară nu suficient de transparentă, dar totuÈ™i vizibilă, cu capitalul rusesc din domeniul energiei. Mai pe È™leau, noi am cedat câmpurile petrolifere din România È™i din lume, precum È™i puÈ›urile de extracÈ›ie de gaze din solul României în mod indirect unor societăți ruseÈ™ti. Și la fel se întâmplă sau urmează să se întâmple È™i cu platforma continentală din subsolul Mării Negre. Din nou, nu este un secret pentu nimeni, deÈ™i nici aici nu există suficientă transparență, faptul că Austria nu numai că are un statut neutru, aÈ™a cum s-a convenit la capătul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a devenit cea mai importantă placă turnantă È™i a capitalului, dar È™i a spionajului rusesc din Europa. Ceea ce înseamnă că, într-o măsură apreciabilă, guvernele de la Viena sunt la cheremul Moscovei. Și o bună parte din influenÈ›a malefică pe care Austria o exercită prin mai multe pârghii în România este de fapt generată de la Kremlin. Acum, brusc, s-au trezit È™i marii noÈ™tri analiÈ™ti să descopere că nu este deloc exclus ca exercitarea dreptului de veto de către Austria să fie dictată de la Moscova. Ei bine, asemenea „detalii” ar fi trebuit să fie desluÈ™ite de instituÈ›iile pe care le plătim în acest scop. SRI È™i SIE. Iar întrucât ne aflăm în proximitatea celui mai mare teatru de război din istoria recentă, È™i serviciul secret al Armatei ar fi trebuit să joace un rol. Au făcut aceste servicii secrete vreun efort, cel mai mic efort, pentru a afla ce se întmplă È™i pentru a destructura reÈ›elele care acÈ›ionează împotriva intereselor fundamentale È™i de securitate ale României?

Ne trezim, dacă ne mai trezim, mult prea târziu. Punem piciorul în prag atunci când practic pragul ne-a fugit de sub picioare. Și, fireÈ™te, alunecăm. Păi atunci să se ducă de-a berbeleacul È™i toÈ›i cei vinovaÈ›i de umilinÈ›ele pe care le îndură astăzi România! Iar asta trebuie să se întâmple indiferent dacă cumva, printr-o minune, în ultima clipă se produce vreo răsturnare în ceea ce priveÈ™te primirea noastră în Schengen. A sosit ora socotelilor!