Rușinea multiplă. Penultimul act

Există câteva diferenÈ›e fundamentale între È™ezătoarea domnului Klaus Iohannis È™i conferinÈ›a de presă a doamnei Viorica Dăncilă. Ele fac deosebirea dintre normalitatea È™i anormalitate. Dintre un competitor care fură la rezultat, È™i altul care nu fură. Dar È™i mai dureroasă, pentru mine cel puÈ›in, este deosebirea dintre două moduri diametral opuse de comportament al unor persoane legitimate drept jurnaliÈ™ti. Și care, teoretic, ar trebui să lucreze exclusiv în favoarea cetățeanului. Și să fie acei câini de pază ai societății despre care s-a tot vorbit.

S-a întâmplat un fapt fără precedent, cel puÈ›in în România, cu prilejul organizării È™ezătorii electorale de către staff-ul de campanie al lui Klaus Iohannis. A fost un moment electoral. Și este dreptul oricărui candidat să-È™i organizeze cum crede el de cuvință acest eveniment. Cu o singură condiÈ›ie însă. Să nu încerce să simuleze că le oferă cetățenilor un alt tip de produs. Nu etichetezi ceea ce s-a întâmpat la Biblioteca Centrală Universitară drept o dezbatere, atunci când nici nu poate fi vorba de aÈ™a ceva. Nu încerci să profiÈ›i de naivitatea, de buna credință È™i de lipsa de cultură democratică a cetățenilor, făcând un fel de alba-neagra dintr-un eveniment electoral. Umblând cu cioara vopsită. O dezbatere nu există decât atunci când, față în față, se află două sau mai multe persoane cu opinii diametral opuse sau măcar diferite È™i care se confruntă între ele. Și punct. Dacă această condiÈ›ie nu este îndeplinită, evenimentul pus în scenă nu se numeÈ™te dezbatere. Ci altfel. Și nici conferință de presă, dacă nu sunt îndeplinite criteriile care definesc un asemenea tip de eveniment. La o conferință de presă se prezintă jurnaliÈ™ti, delegaÈ›i de redacÈ›iile din care provin. Iar intrarea acestora este liberă. În niciun caz nu ne aflăm în ipoteza unei conferinÈ›e de presă, atunci când juraliÈ™tii sunt aleÈ™i pe sprânceană de către organizator, peste capul caselor de presă È™i, după cum a remarcat un student care merită toate felicitările, incapabili să-i pună candidatului prezidenÈ›ial vreo întrebare adevărată.

Dincolo, la Viorica Dăncilă, cele două capcane au fost evitate. Organizatorii nu au pretins că fac o dezbatere. Iar Viorica Dăncilă a stat două ore È™i jumătate în picioare, nu tolănită pe un scaun È™i cu pauze de hidratare, È™i a răspuns cum s-a priceput unor întrebări, multe extrem de incomode, formulate de ziariÈ™ti a căror prezență nu a fost nici dirijată È™i nici restricÈ›ionată de staff-ul ei electoral. Acolo, da, a fost o conferință de presă.  

Legat de acest subiect, nu am cum să nu remarc o realitate cel puÈ›in stranie. Televiziunile de È™tiri percepute drept mai critice în legătură cu Klaus Iohannis È™i cu prestaÈ›ia prezidenÈ›ială a acestuia au etichetat evenimentul organizat de staff-ul său în mod obsesiv drept „dezbatere”. În mod total eronat. Și chiar în ciuda faptului că mulÈ›i dintre realizatorii emisiunilor politice au subliniat anterior, de câte ori au avut prilejul, că ceea ce se preconiza nu era sub nicio formă o dezbatere. Iar televiziunile apreciate în general ca fiind mai prietenoase cu Klaus Iohannis nu s-au lăsat atât de uÈ™or amăgite. Și au taxat evenimentul drept ceea ce era de fapt. Adică o discuÈ›ie de tip È™ezătoare, în prezenÈ›a unei asistenÈ›e alcătuite în special din studenÈ›i È™i la care au participat câÈ›iva invitaÈ›i speciali, pe post de jurnaliÈ™ti sau analiÈ™ti, agreaÈ›i de AdministraÈ›ia PrezidenÈ›ială. InvitaÈ›i la bucată. Fără a fi consultate redacÈ›iile. Și fără a se solicita în mod oficial acceptul acestora.

Și tot legat de televiziuni, mai este de remarcat un detaliu extrem de important. Viorica Dăncilă È™i-a început conferinÈ›a de presă la ora 18.00, iar până la ora 19.00 ea a fost prezentă în prim plan pe toate televiziunile de È™tiri, în timp ce în poză era prezentată intrarea de la Bibioteca Centrală Universitară, unde urma să se desfășoare È™ezătoarea. Dar conferinÈ›a ei de presă a durat nu o oră, ci două ore È™i jumătate. O oră È™i jumătate s-a suprapus peste È™ezătoare. Numai că, din momentul debutului È™ezătorii, aproape non-stop Iohannis s-a aflat în direct, telespectatorii având posibilitatea să-i asculte integral zicerile È™i să urmărească întreg circul, în timp ce doamna Dăncilă a fost prezentată gesticulând într-o fereastră, fără ca telespectatorii să aibă posibilitatea să afle ce spune. Sau ceea ce este întrebată. Asta dovedeÈ™te că, în mod tacit, televiziunile de È™tiri au desemnat favoritul aceseti neobiÈ™nuite finale prezidenÈ›iale. Instinctiv l-au preferat pe Klaus Iohanis. În ciuda faptului că cele mai multe dintre întrebările adresate acestuia erau de complezență. Iar răspunsurile, plictisitoare.

Dacă în plină campanie electorală, atunci când în mod natural candidaÈ›ii se dau peste cap pentru a-i seduce pe cetățeni È™i pentru a primi în final votul acestora, unul dintre favoriÈ›i se pretează la asemenea mânării, mie cel puÈ›in nu-mi este greu să-mi imaginez ce va urma în cei cinci ani de mandat, dacă acesta iese preÈ™edinte. Mă  abÈ›in să spun ales, pentru că È™tiu din experiență că, mai devreme sau mai târziu, vom afla, din nou, că important nu e cine votează, ci cel care numără voturile. Iar faimoasa numărătoare paralelă nu face nici doi bani de vreme ce, cum s-a mai dovedit, urnele pot fi schimbate în cel mai rău caz, iar în cel mai bun caz pot fi umplute cu buletine false.