POPORUL AUSTRALIAN ARE SI EL DREPTATEA LUI. IAR DJOKOVIC ARE SLABE SANSE SA RAMINA

Tenismenul sîrb, cu păcatele și harurile sale, a ajuns fără voie într-o poziție neașteptată, aceea de superstar planetar sacrificat pe altarul nebuniei Covid. Și din această postură el devine, vrînd nevrînd, cum scriam zilele trecute, un mare broker politic și de afaceri, care interferează deja cu alegerile din cele două țări ori cu mega-afacerile companiei australiene Rio Tinto.

Pentru poporul sîrb, dar și pentru sute de milioane de alți cetățeni ai planetei, Djokovic a devenit un simbol al luptei împotriva robiei instaurate de guvernele lumii.
Pentru australieni, el este inamicul public numărul unu.
Nu era destul că despre australieni se glumea că, la ei, amorezii se numesc ”ciobani”, acum intră în folclor și ca popor neospitalier.
Ceea ce e departe de adevăr.

De ce se cramponează actualul guvern de la Antipozi să-l execute pe Djokovic?

Să o luăm metodic.

În 1956, Jocurile Olimpice s-au derulat în Australia, dar probele de echitație au fost cedate Suediei – fără precedent – pentru că legislația era foarte restrictivă în privința aducerii de animale în țară.
Un sfert de secol mai tîrziu, relata reputatul gazetar Ioan Chirilă într-o carte, fotbaliștii naționalei României participanți la un turneu australian erau opriți pe aeroport și obligați de vameșii australieni să își curețe noroiul uscat dintre crampoanele ghetelor, pentru eliminarea riscului de a aduce microorganisme în țară. Avuția noastră națională sunt oile și vitele și nu ne permitem o epidemie de import, suna explicația oficială.

Dincolo de asta, mai mult decît pentru majoritatea zdrobitoare a statelor lumii, pentru australieni, popor insular și izolat, e crucial sentimentul siguranței granițelor țării.

”Este mai mult decît tenis. E mai mult decât COVID ori siguranța publică. E mai mult decât Novak Djokovic. Dacă nu era el, putea fi altul. Este vorba despre suveranitate. Piatra de temelie a suveranității sunt granițele. Dacă o națiune nu-și poate apăra granițele, nu este o națiune” observă azi, lucid, siteul australian Abc.

Iar guvernul australian actual știe bine cele de mai sus. Dar mai știe o importantă lecție a istoriei.
Și din acest motiv, Djokovic, chiar absolvit de justiția australiană, are șanse minime să prindă Openul, în opinia noastră.
Acea lecție e cea servită de un fost premier australian, John Howard, acum două decenii.

Înaintea alegerilor din noiembrie 2001, la scurtă vreme după doborîrea World Trade Center, Howard, aflat în cursă electorală, a ținut un discurs puternic în fața națiunii, în care spunea că Australia e țara care acceptă cei mai mulți refugiați de pe mapamond, cu excepția Canadei.

”Am primit oameni din 140 de națiuni diferite” a spus Howard. Dar a atras ferm atenția: ”Avem nevoie de o viziune fără compromisuri cu privire la dreptul fundamental al acestei țări de a-și proteja granițele. Doar noi vom decide cine vine în această țară și circumstanțele în care vine”.
Și a luat decizia istorică de a nu permite accesul în Australia unui număr de 440 de refugiați afgani veniți pe mare dinspre oceanul Indian. Mai atrăgea Howard atenția că atacul împotriva SUA din 11 septembrie trebuie să fie resimțit aspru și de Australia: ”Acesta a fost un atac asupra Australiei la fel de mult ca și un atac asupra Statelor Unite, pentru că a lovit în valori dragi nouă”.

Un discurs și un gest care a schimbat peste noapte cifrele din sondaje și i-a adus victoria în alegeri lui Howard.

Și Morrison țintește victoria în luna mai și știe bine ce sentimente încearcă poporul australian. Unul de maximă frustrare, pentru că de la izbucnirea pandemiei, cetățenii țării au suferit nenumărate restricții chinuitoare, dar regulile nu au părut să se aplice și celor bogați și celebri.
Nenumărați cetățeni australieni de rînd au fost carantinați ori blocați peste mări și țări, despărțiți de familii, pentru că regulile, nu-i așa?, erau sfinte.
Dar nu pentru toți.
În pandemie, cei bogați și puternici intrau și ieșeau din Australia ca prin brînză.

Staruri de la Hollywood precum, George Clooney, Julia Roberts și Matt Damon au fost carantinate recent în vile de mega-lux în Australia, la fel Nicole Kidman și Dannii Minogue, în timp ce australienii de rînd, dintre cei suficient de norocoși pentru a reveni în țară, au fost trimiși în hoteluri jalnice. Exact ca Djokovic acum.

Miliardarul Kerry Stokes (între primii 13 bogătași australieni) și soția sa, care se întorceau de pe pîrtiile de schi din Colorado, au fost scutiți de carantină hotelieră din motive medicale, iar decizia autorităților a rămas pînă azi insuficient argumentată, reamintește același Abc.

Nicio țară nu s-a izolat/protejat în pandemie mai mult decât Australia, care a ajuns să fie supranumită „Regatul pustnic”, dar sondajele au relevat că cetățenii au susținut aceste măsuri și că se simt confortabil cu granițele închise sau cel puțin sever restricționate.

Nu e vorba doar de covid, ci și de o imigrație exagerată care a început de multă vreme să deranjeze poporul australian, iar actualele măsuri restrictive au diminuat sensibil asaltul străinilor.

Djokovic a avut doar ghinionul să fie în locul și momentul nepotrivit.

Prigoana exagerată la adresa lui din partea liderilor australieni nu e, aproape cert, nici gafă, nici prostie. E ocazia excepțională a politicienilor de a transmite poporului că țara nu e sat fără cîini. Adică cel mai dorit mesaj pentru oamenii de la Antipozi.

Faptul că guvernul a cerut amînarea cu două zile a procesului lui Djokovic (cerere refuzată), iar ministrul Imigrării așteaptă cel puțin pînă mîine să ia o decizie de eventuală expulzare a tenismenului relevă limpede că se așteaptă cu înfrigurare sondajele care să arate gîndirea electoratului.

Sunt, cum am spus deja, slabe șanse, totuși, ca Djokovic să fie admis la turneu, pentru că ar însemna o înfrîngere umilitoare pentru guvernul de la Canberra fix înaintea alegerilor.
Nu-i mai puțin adevărat că există riscul major ca restul lumii să capete o percepție neplăcută despre Australia în ansamblu, una care deja se manifestă tot mai pregnant.

E de așteptat ca guvernul Morrison să măsoare foarte atent înainte de a tăia. Nu e exclusă nici găsirea unei soluții de compromis cu sportivul sîrb.
Ori, ca să încheiem într-o notă optimistă, poate, cine știe, va intra în scenă în mod cu totul excepțional însuși monarhul Australiei, regina Elisabeta a ll-a, cu vreun mesaj pacifist către supușii din emisfera sudică. Și lucrurile se vor calma. Puțin S.F, nu-i așa? (Bogdan Tiberiu IACOB)