Reteaua Corect

Polemici necesare: suveranism vs. putinism

Scris de newsreporter in 13 Mai 2022 la 10:24, in Politics. 298 vizualizari Intra in discutie Taguriputinism, suveranism shortlinkhttp://crct.ro/nzzU

Greșeala suveraniștilor de a nu se departaja suficient și la timp de teoriile care “fundamentează“ invazia rusă în Ucraina și-a arătat și își va arăta consecințele, indiferent de meridianul la care privim.

În Franța, cu tot progresul electoral pe care l-a marcat față de scrutinul anterior, Le Pen n-a reușit de fel să scape de tinicheaua putinistă pe care i-au agățat-o partizanii europenistului Macron (cu toate că neomarxistul de la Elysee a socializat de mai multe ori cu Putin decât contracandidata lui suveranistă). Electoratul francez a ales răul mai mic, așa cum a procedat electoratul român în anul 2000, când l-a ales pe Iliescu în dauna lui Vadim. Încă o dată se dovedește că în politică nu contează atât cine ești, cât cine aranjezi să-ți fie adversar.
Venind la zilele noastre, după declanșarea agresiunii, la București s-a consemnat scăderea abruptă în sondaje a popularității AUR. Cum altfel? Deși li s-a atras atenția de multe ori că limbajul ambiguu vis-à-vis de autocrația Putin îi duce pe o pantă greșită – și din punct de vedere electoral, și din cel al interesului național -, liderii formațiunii nu au știut sau nu au putut să se dezbare de tentațiile rusofile cu care partidele mainstream i-au incriminat în percepția publică – și o vor face și în continuare.

Când, din acest colț de pagină, am cerut debarcarea candidatului de prim-ministru Călin Georgescu („Simioane, taie în carne vie!”, 10.02.2022) din cauza orientării lui pro-ruse, George Simion s-a limitat la a-i retrage (am înțeles că doar temporar?) nominalizarea la președinția de onoare a partidului. Fără însă a se delimita clar și neechivoc de exprimările împricinatului – un fel de ghiveci de patriotism mesianic, legionaroid, cu inserții suveraniste și putinism justificativ. Iată că deciziile politice bazate pe amatorism și prostie dau la temelie.
Ceea ce liderii AUR si consilierii lor de strânsură nu înțeleg (poate nu au capacitatea necesară sau – și mai rău – e posibil chiar ca unii dintre ei să fie plătiți să nu înțeleagă…) este că pentru români “dosarul rusesc” este foarte sensibil, foarte senzitiv, de-a lungul vremurilor fiindu-i adăugate – probă după probă – diverse forme de agresiuni si rapturi care au lăsat urme de neșters – cicatrici, răni, amputări. Și nu vorbim numai de rapturile teritoriale sau de sovromurile care au spoliat țara și-așa secătuită de război sau de tezaurul făcut pierdut în beciurile Kremlinului. Vorbim de ceva chiar și mai grav. Ireparabil.

Căci, privind mai atent, cea mai dezastruoasă implicare remanentă a statului de la răsărit în istoria românilor rămâne impunerea samavolnică a regimului comunist la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, ceea ce a schimbat forma de guvernământ a țării și a obligat poporul la o complicitate de o jumătate de secol cu sistema securist-represivă, complicitate care, la rândul ei, s-a impregnat și a schimbat ADN-ul existențial al nației. Alegerea repetată a lui Iliescu (un comunist de primă linie), după ce, via Gorbaciov, se înscenase o “revoluție” glasnost-perestrokistă (ce a scăpat ulterior de sub control), dă seama perfect despre confuzia uriașă din mentalul public, despre mancurtizarea acestui popor, începută, susținută și supravegheată de ruși, care, iată, la unii, nu puțini, durează și astăzi.
Alegerea apoi, tot repetată, a lui Băsescu, deși se știa și se vorbea încă din anii ’90 despre calitatea lui de turnător la Securitate și despre posibile pase de recrutare KGB sau GRU de pe vremea când era căpitan de cursă lungă sau performa la Anvers, nu face decât să confirme mutația genetică de care vorbeam mai sus, generalizată la scară națională. Să ai 10 ani președinte un informator al poliției politice și, după asta, să continui să-l chemi la televizor să-ți dea lecții de democrație și, în plus, să-l menții europarlamentar în familia partidelor PNL-UDMR, aflate la guvernare, spune totul. Atât despre cei care îl mai invită, cât și despre telespectatorii care îl mai suportă, dar și despre conducătorii actuali ai acestei țări, care îl acoperă. Uriașa contradicție de termeni existențiali în care se zbate România continuă la trei decenii după ce ar fi trebuit să se termine, dar toată lumea preferă să o ignore. Este un mecanism de autoapărare descris pe larg în lucrările lui Freud și Jung, față de perioada complicităților ante-decembriste și a complexelor de vinovăție acumulate atunci.

Românii onești se plâng, pe bună dreptate, că, imediat după decembrie ‘89, scara de valori și de competențe nu a revenit la realitate, că umbra comunistoidă – transformarea securismului propiu-zis în complicitate de castă supra-politică, cameleonică, non-ideologică, strict de prezervare a puterii – a grevat în continuare evoluția țării. Din această cauză, competiția socială a continuat să fie viciată, locurile din față ale noii societăți fiind ocupate tot de administratorii fostului regim, eșaloanele 2 si 3 ale nomenclaturii de Partid si de Securitate și sicofanții lor. Respectivii au furat startul în decembrie ’89, ei având relații anterioare permise cu străinătatea, pe baza cărora, după căderea lui Ceaușescu, au început evident să facă afaceri, adică să construiască economia de piață pe care până mai ieri o huliseră.
Tot ei au început să “construiască” și democrația de tip liberal (după ce, de asemenea, o scuipaseră până atunci). Astăzi, democrația astfel începută a ajuns, cum era și inevitabil, la stadiul de mucava. Dar, a te lamenta e una și a recunoaște sursa răului e alta. Paradoxal, foarte puțină lume e dispusă să recunoască de unde vine această situație, de unde ni se trage această mascaradă de democrație și această viciere continuă a competiției sociale de trei decenii încoace. Nu e niciun secret: ni se trage dinainte de decembrie ’89.

Mai concret, de când dinainte? Răspunsul este unul singur: de la cei care au ocupat și sechestrat țara și au dat-o pe mâna comuniștilor și securiștilor inventați la alegerile trucate din 1946, ținându-i apoi în brațe până au reușit s-o siluiască și s-o încarcereze pe termen nedefinit. Adică exact de la Stalin, Armata Roșie si consilierii NKVD, stăpânii post-belici ai Europei de Est. Fără ocupația și colonizarea țării de către ruși, comuniștii români nu ar fi reușit niciodată să ia puterea în România (și cu atât mai puțin s-o păstreze), așa cum în țările occidentale, neocupate de Armata Roșie (minus Austria din care s-a retras), comuniștii locali, deși sprijiniți la greu de PCUS, n-au putut niciodată să aresteze puterea – nu pentru 50 de ani, nici măcar pentru 5 minute. Pusă în această perspectivă, reise și mai clar “nucleara” pe care ne-au dat-o rușii, “eliberatori de naziști”, transformându-ne în republică bolșevică – din care, iată, nu putem să scăpăm nici astăzi.
Și-atunci, după ce părinții și bunicii noștri ne-au povestit despre nenumărate episoade de jafuri și violuri comise de soldații sovietici după 23 august 1944, să ne mai mirăm că, în 2022, o soție rusoaică (ulterior, identificată) a fost înregistrată telefonic îndemnându-și soțul, militar intrat cu tancurile în Ucraina (de asemenea, identificat), să violeze câte ucrainence vrea, numai să aibă grijă să se protejeze? Se pune întrebarea: este Putin singurul nebun din Rusia? În acest moment, și Tolstoi, și Dostoievski, și Pușkin, și Cehov pălesc de rușine în ramele patrimoniului universal. Aceeași întrebare s-a pus și în legătură cu Hitler, când vedem marile adunări populare la care era întâmpinat cu ovații și cu mâna întinsă orbește în față. Era el singurul nebun din Germania? Între timp, nemții au fost potoliți (pe parte militară). Rușii – din contră, n-au alt azimut decât partea militară.
Una este să încerci să demontezi gândirea lui Putin pentru a-l contracara și alta – a-l “înțelege”, a-i găsi circumstanțe atenuante, a-l bate consolator sau încurajator pe umăr, a transfera responsabilitatea faptelor lui pe seama americanilor, europenilor, eschimoșilor. Pe de altă parte, nu e prea mult de demontat la un dictator. Tiparul e același. Include crima în scopul propriei supraviețuiri. Am avut și noi unul care nu s-a sfiit să tragă în popor când a văzut că îi fuge pământul de sub picioare. Și Putin trage în propriul popor dacă e să-l credem că ucrainenii sunt tot ruși…

Mutatis mutandis, a îngurgita logica dictatorului cum că, dacă Ucraina s-ar fi așezat în genunchi, nu ar mai fi existat război, civili omorâți și femei violate, este cea mai mare manipulare din analizele acestei crize. După cum, a accepta și implicit a cauționa ideile separatiste, secesioniste, autonomiste, vânturate de Putin și savurate, în subsidiar, și de Viktor Orban la Budapesta (prietenii știu de ce), este cel puțin o poziție iresponsabilă din partea politicienilor sau analiștilor în cauză. Apropo, zilele-acestea reprezentantul prim-ministrului ungar, Katalin Szili, tocmai a cerut din nou drepturi colective pentru comunitatea maghiară din Ardeal și chiar adresabilitate ONU pentru ca maghiarii “să nu fie asimilați”. (!! -n.n).
Bunul simț ne spune că suveraniștii nu pot fi de acord cu asemenea cereri. Dar începem să ne întrebăm dacă în România există un curent suveranist veritabil sau doar o matroșca deghizată în ie și fotă. A te refugia în brațele lui Putin ca ventilare a anti-americanismului gregar, moștenit de pe vremea războiului rece sau dobândit ulterior, este o eroare de fond, de principiu. Americanii s-or fi dat ei singuri jos de pe piedestal în multe privințe, dar pentru noi, în geografia în care ne aflăm, nu există altă soluție decât a rămâne pe aceeași stradă cu ei. După cum fac și polonezii. Mai nou, iată că și Serbia, un aliat tradițional al Rusiei, face o distincție între suveranism și putinism, președintele Vucic declarând că drumul Serbiei este spre Europa și că este dispus la o reconciliere cu Kosovo. Încă o problemă pe capul lui Putin, care își vede aliatul din Balcani cu un picior în tabăra adversă.
Pe de altă parte, volutele retorice care îl cauționează pe Putin au dreptul lor de existență, ca orice opinie, în spațiul libertății de exprimare – care sperăm că mai există în România – și n-ar trebui sancționate sau îngrădite de nicio hotărâre guvernamentală stupidă și de niciun abuz CNA. Nu suntem în stare de război ca să aplicăm cenzură de presă. Dar tot ca o opinie, nu putem să nu observăm că autorii lor, alegând să empatizeze cu ursul (probabil câtă vreme acesta se află dincolo de gratii…), se află, poate fără să știe, într-o contradicție auto-sancționatorie: își subminează crezul libertății de exprimare prin însuși obiectul practicării lui. Căci la Moscova avem orice, numai libertate de exprimare și drepturile omului, nu! Să folosești libertatea de exprimare pentru a ajuta la uciderea libertății de exprimare – iată o performanță greu de imaginat!

Invazia din Ucraina poate fi disecată, demontată și remontată – mai mult sau mai puțin plauzibil – în zeci de feluri. Dar, la sfârșit, ea nu poate fi decât condamnată. Pe de altă parte, a o condamna formal, dar a face apoi un inventar exhaustiv și speculativ al argumentelor pentru care Putin ar fi avut dreptul, ar fi fost îndrituit să procedeze la invazie, este iarăși un truc publicistic care nu va merge la infinit, fiind o derapare de la logica elementară: dacă Putin ar fi avut dreptul, ar fi fost îndrituit, provocat etc. să invadeze, atunci de ce să mai condamnăm invazia?
Când te uiți acum la foști formatori de opinie democratică sau chiar promotori ai restaurării monarhiei constituționale, care, aparent din senin (dacă nu au alte “obligații contractate”…), s-au sucit și ne explică “justețea istorică”, “legitimitatea strategică”, “rațiunile echilibrului multipolar” etc. ale invaziei rusești, îți dai seama de înfricoșătoarea relativizare a evoluțiilor post-decembriste din România și de vidul (a)moral care bântuie deșertul post-comunist. Dacă ar reveni printre noi, Seniorul Corneliu Coposu nu și-ar putea crede ochilor. Și probabil ar cere să fie scutit de asemenea mostre de incoerență și versatilitate nefericită a naturii umane.

Articol de Eugen Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.