PNL, lasă bancurile și scoate lista reală

Cine sunt, oficial, candidații alianței PNL-USR-PLUS la sectoare:

Sectorul 1 – Clotilde Armand (USR)
Sectorul 2 – Radu Mihaiu (USR)
Sectorul 3 – Adrian Moraru (PNL)
Sectorul 4 – Simona Spătaru (PLUS)
Sectorul 5 – Cristian Băcanu (PNL)
Sectorul 6 – Ciprian Ciucu (PNL)

Nume ”grele”.
Afară de Clotilde Armand și, vag, de Adrian Moraru, nu prea a auzit nimeni de vajnicii candidați.
Iar în politică, există o regulă de fier: notorietatea e o componentă de maximă importanță în bătăliile electorale. Absența ei poate fi compensată doar de asocierea cu altă personalitate – ori cu mai multe – care să ”tragă” pentru doi.
În cazul listei PNL-USR-PLUS, locomotiva ar fi Nicușor Dan, un om care are, ce-i drept, notorietate în Capitală.
Doar că, pe de-o parte, e cam de greu de crezut că are atîta forță încît să-i tragă aproape pe toți ceilalți în sus, pe de alta, forța respectiva deja începe să dea semne severe de fisurare, atît timp cît el a fost lăsat pe afara recentelor negocieri. Ceea ce trimite clar cu gîndul la candidatul de fațadă, în spatele căruia jocurile sunt făcute, și acum, și în viitor, de alții.
Nu e o premisă prea bună pentru fondatorul USR, plecat cu scandal din propriul partid, revenit temporar înaintea europarlamentarelor și cu un statut incert în prezent.

Să vedem, pe scurt, cine sunt cei care au fost aleși să alunge ciuma roșie din București.

1) Clotilde Armand.

Ceva interesant despre ea, în cartea fugarului Cristian Rizea, fost deputat de București.
”Ce nu stiți voi, este că, în mai 2016, cei care au hotărât cele 6 candidaturi pentru sectoare au fost Dragnea și Coldea, pe vremea aceea foarte buni prieteni, aceștia dându-și girul și pentru Gabriela Firea. Domnule Coldea care a fost prețul primit în noaptea alegerilor, când ați decis, împreună cu Dragnea, să-l dați câștigător pe Dan Tudorache? Poate unii își mai amintesc că, la sectorul 1, rezultatul s-a decis în dimineața zilei urmatoare, la o diferență foarte foarte mica, iar connoisseurii știu ce spun. Acolo, de fapt, câștigase Clotilde Armand de la USR”.
Destul de plauzibil, dacă ne gîndim că alegerile de la sector 1 s-au cîștigat în 2016 cam în stilul lui Bush Jr. în 2000. Armand a cîștigat în toate secțiile în care USB avusese observatori și pierduse, ciudat, în toate celelalte. De asemenea, exit-poll-urile o dăduseră cîștigătoare la închiderea urnelor, iar cererea de renumărare a voturilor depusă de USB a fost respinsă de BEC.
Din păcate, acela pare să fi fost momentul de maximă sclipire al politicianei franceze naturalizate în România.
De la acele alegeri pînă azi, Armand a ținut afișul mai mult prin scandaluri decît prin acțiuni politice concrete. Soțul său, Sergiu Moroianu, a fost exclus cu mare tam-tam din partid după ce i-a acuzat pe Nicușor Dan și echipa de comunicare că a asociat imaginea USR cu cea a activiștilor LGBT și a lui Soros. Clotilde însăși a fost acuzată că și-a plantat în diverse funcții în filiala sector 1 rubedenii și oameni apropiați, că își promovează imaginea personală cu banii partidului etc. Un incident șocant s-a produs anul acesta, după ce userista a dezvăluit public că statul ar fi pierdut un domeniu online de 12 milioane de euro, pentru ca ulterior să se afle oficial că era vorba, de fapt, de numai 12 euro. Și mai interesant e că dezvăluirile aruncate periodic de Armand pe piață vizau inclusiv liberalii din administrația bucureșteană, vezi cazul din primăvară al alocării unei sume uriașe Catedralei Neamului. Acum, userista va trebui să își armonizeze pozițiile cu cele ale liberalilor criticați nu o dată, și să încerce să vîndă alegătorilor imaginea unei echipe omogene și de succes. Misiunea dificilă. În plus, Armand va trebui să explice plauzibil de ce a cerut anul trecut votul românilor pentru Parlamentul European, declarînd că are proiecte mari de tot la Bruxelles, pentru ca după un an și jumătate să ceară același vot pentru cu totul altă demnitate. Inconsecvență politică? Criză de oameni la nivelul USR? Reorientare din mers după bugete mai mari? Întrebări la care ar trebui date niște răspunsuri.

2) Radu Nicolae Mihaiu e omul USR de la sectorul 2, care va trebui să învingă un candidat, Neculai Onțanu, susținut de PSD și care a mai deținut cîndva primăria, știe bine ce înseamnă administrația și e în politică de decenii. Ca să înțelegem ce cotă are anonimul Mihaiu, intrat în politică acum vreo trei ani, e suficient să spunem că alianța USR-PLUS l-a plasat anul trecut pe locul 16 al listei pentru europarlamentare. A scos capul în politică cu o prezență, timp de cîteva luni, ca secretar de stat în guvernul Cioloș, în 2016. Singurul lucru bun pentru notorietatea sa e asemănarea de nume cu celebrul ziarist Liviu Mihaiu. Ca bîlciul să fie complet, anonimul Mihaiu va fi contracandidat de liberalul Dan Cristian Popescu, în calitate de independent, ceea ce cam miroase a lovitură pe sub masă administrată de Orban ”partenerilor” de la USR.

3) Adrian Moraru, susținut de PNL. Aici merită punctat un aspect ceva mai aparte. România, din păcate, este terenul unui fenomen nu tocmai benefic, cel al amestecării fără rușine a domeniilor politic, mass-media și ONG. Nu ar fi un cap de țară intrarea unui ziarist ori oengist în politică, se mai întîmplă și la alții. Doar că la noi unii stau cu fundul în două luntrii, concomitent. Am avut, bunăoară, scandalosul caz al ziaristului Moise Guran, care a trebuit să recunoască la un moment dat că era, în paralel, consultant politic de partid, la USR.
Adrian Moraru, din păcate, e un caz și mai grav. De ani buni aflat în fruntea ONG-ului Institutul pentru Politici Publice, ca director executiv, acolo unde fondator a fost Violeta Alexandru, Moraru și-a făcut un renume din criticarea clasei politice, disecarea finanțărilor electorale, criticarea unor proiecte legislative majore etc. Exact ce e firesc să facă un ONG care se prezintă pe siteul oficial ca fiind ”una dintre cele mai obiective dar şi incisive organizaţii din România, fiind recunoscută ca o autoritate în domeniile sale de excelenţă.”

Numai că povestea cu obiectivitatea devine brusc necredibilă, iar ONG-ul devine OG. Și nu ne referim la faptul că Violeta Alexandru e ministru liberal și președinte al cele mai mari organizații a unui partid. Ci la faptul că Adrian Moraru, tot din poziția de director al IPP, s-a aflat în 2016 pe lista scurtă a candidaților PNL la aceeași primărie a sectorului 3, alături de Florin Alexe, Sulfina Barbu, Cristi Tudorache și Vasile Florin Ştefan.
Nu a fost să fie, a rămas, senin, șef la IPP, iar patru ani mai tîrziu face o nouă tentativă, fiind în prezent și consilier guvernamental. Dacă ratează și acum, va rămîne, desigur, oengist ”obiectiv” pînă data viitoare.

4) Simona Spătaru, susținută de PLUS, o anonimă absolută pentru electoratul bucureștean și presă.
Se știe, între puține altele, pe lîngă că a fost militantă de stradă în piața Victoriei, că a lucrat ca avocat la firma ”Ceparu & Irimia”, în perioada în care, conform unei anchete a Corpului de Control al Ministerului Transporturilor la Administratia Porturilor Maritime Constanța s-a stabilit că firma respectivă încasase onorarii cu încălcarea legii. Faza tare era că cei de la administrația porturilor angajaseră firma respectivă pe bani foarte grei, fără aprobarea legală a ministerului Transporturilor, ca să dea în judecată fix ministerul Transporturilor. Inactivă chiar și pe Facebook.

5) Cristian Băcanu, susținut de PNL și intrat în politică acum 3 ani, e un la fel de mare anonim pentru alegători. Doar în anumite cercuri se știe că el e juristul de casă al lui Orban, autor al halucinantei plîngeri penale pentru înaltă trădare pe adresa premierului Viorica Dăncilă. Și al nu mai puțin aiuritoarei propuneri ca românii să fie obligați cu toții să depună anual declarații de avere precum politicienii și să fie înființate parchete financiare care să le verifice/ancheteze. Propulsat în postul de secretar de stat la Justiție de către protectorul său, Ludovic Orban.

În fine, la sectorul 6 e propus Ciprian Ciucu, în prezent consilier general din partea PNL, foarte activ, nu-i vorbă, pe Facebook împotriva administrației pesediste și autor al numeroase dezvăluiri despre culisele administrației bucureștene. Din păcate, la fel de anonim pentru marea masă a alegătorilor.

Cu excepția lui Nicușor Dan și a Clotildei Armand, candidații dreptei din București nu sunt cunoscuți nici după nume, nici după fapte, nici după înfățișare, handicapuri majore pentru orice specialist în politică. În plus, pandemia va limita la maxim posibilitatea de mediatizare și promovare a respectivilor candidați, ceea ce va îngreuna exponențial lucrurile.

Echipa de azi a PNL, cu aliați cu tot, e încă mai slabă decît cea din 2016, și atunci ne amintim că liberalii au scos un rezultat dezastruos.

Motiv pentru care nu putem lua în calcul decît o variantă, ca să nu fim obligați să credem că Orban vrea intenționat să piardă iar capitala: lista PNL nu e cea reală, avînd de a face doar cu niște iepuri scoși din joben doar pentru ca cei autentici să fie protejați pînă la momentul oportun.
Ori poate, PNL știe deja că nu vom mai avea alegeri locale, și totul e doar un joc de glezne în așteptarea anunțului oficial, peste cîteva zile.