Reteaua Corect
Adrian Severin

Pe frontul iranian al războiului global

Scris de Adrian Severin in 10 Mai 2018 la 11:09, in Politics. 408 vizualizari Intra in discutie Taguriacord nuclear, Iran, razboi, românia, sua shortlinkhttp://crct.ro/nsFM

Prin forța lor distructivă armele nucleare sunt bune pentru șantaj iar nu pentru folosit. Cu o tradiție milenară în arta negocierii, asta a făcut și Iranul.

A speriat lumea cu programul său nuclear; apoi a acceptat negocieri cu puterile lumii pentru punerea acestuia sub control; iar respectivele puteri au bătut palma cu privire la el fără să bage de seamă că la umbra acestui acord (Joint Comprehensive Plan of Action - JCPOA sau The Iranian Nuclear Deal - IND) vor crește alte capacități expansioniste. Ridicarea „sancțiunilor” internaționale, subsecventă „înțelegerii nucleare”, a permis, printre altele, reluarea pe scară largă a exportului de petrol iranian și, pe cale de consecință, intrarea unor fluxuri bănești masive, numai bune de utilizat pentru finanțarea „armatelor” șiite din întregul Orient Mijlociu, implicate în războaie clasice sau hibride, fără componentă nucleară, apte a schimba raporturile de forțe și echilibrele geostrategice, și așa precare, din zonă.   

 

În mai multe documente elaborate de mine în 2013, am arătat că o înțelegere americano-rusă cu privire la soluționarea crizei armamentului chimic al Siriei, ar putea deschide calea către un dialog americano-iranian, desfășurat eventual într-un cadru multilateral (cu participarea membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU și Germaniei), care să ducă la un acord asupra înarmării nucleare a Iranului. Așa a fost, numai că, obsedată de problema nucleară, administrația americană a uitat sau a renunțat să discute alte două probleme la fel de sensibile: programul balistic (respectiv producerea rachetelor care să poarte încărcătura nucleară la destinațiile dorite, aflate la mari distanțe de punctul de lansare) și finanțarea mișcărilor de gherilă șiite din lumea arabo-musulmană. Știind că are deja mijloace pentru a produce arma nucleară într-un timp relativ scurt de la reactivarea programului, dar mai ales că oricum nu are interesul să se lanseze într-o conflagrație nucleară efectivă, Iranul a acceptat combinația. Frâna pusă programului nuclear a fost compensată din plin de accelerarea programului de expansiune neoimperială șiită (prin mijloace clasice, prin interpuși sau prin subversiuni specifice așa zisului război hibrid).

 

Deși realitatea este greu de cunoscut, eu unul, inclusiv în virtutea raționamentului de mai sus, cred că partea iraniană a respectat prevederile JCPOA la milimetru. Orice inspecție internațională ar putea-o confirma. Prin urmare, în sens strict, dreptul internațional, dominat de principiul Pacta sunt servanda (promisiunile făcute trebuie respectate), nu poate fi invocat de nimeni pentru a trage la răspundere Iranul și a-i aplica sancțiuni. Dacă Teheranul și-a ținut promisiunea, Washingtonul trebuie să facă la fel.

 

Lucrurile, din păcate, nu sunt însă chiar atât de simple. Viața internațională este mai mult decât poate fi cuprins de logica formală a dreptului internațional. La nivel global, norma de drept este circumscrisă de jocurile de interese și raportul de forțe. Când raportul de forțe se schimbă, inclusiv prin aplicarea convențiilor care constituie izvor de drept, regula convenită cade în desuetudine. Ea devine caducă întrucât în noul context nu mai servește scopului pentru care a fost acceptată și adoptată de jucători (subiecții de drept internațional).

 

Câteva principii teoretice trebuie reamintite înainte de a duce mai departe analiza faptelor. Orice convenție internațională are ca obiect și ca scop acelea de a pune ordine în raporturile (juridice) dintre părți, definind nu numai felul în care ele trebuie să se comporte una față de alta sau/și față de terți, ci, ca o garanție a respectării obligațiilor asumate de fiecare, și modalitatea de stabilire și păstrare a echilibrului de putere între ele, în statică și în dinamică. O asemenea ordine are întotdeauna o singură finalitate: pacea. Când ordinea rezultată din convenții, astfel cum a fost definită de acestea, nu mai asigură pacea, sau cel puțin nu mai conferă securitate stabilității și stabilitate securității, ea trebuie schimbată. Dacă se poate, tot consensual. Dacă este necesar (adică dacă altfel nu se poate), unilateral; cu riscul confruntării violente.

 

Ordinea JCPOA (care a lăsat fără obiect scutul de la Deveselu) nu mai servește păcii. Argumentul este implicarea Iranului în Siria, Liban, Yemen, Irak etc.; nu cu arme nucleare, ci cu dolarii obținuți de pe urma ridicării embargoului economic, destinat la origine să îi descurajeze programul de înarmare nucleară.

 

Pentru a contracara neoimperialismul persan (cu față șiită) Arabia Saudită și prietenii săi arabi au sprijinit ISIS (statul islamic sunnit), ca formă de autodeterminare pe criterii religioase. Dar Arabia Saudită este și partener strategic al SUA, precum și una dintre puterile arabo-musulmane acomodantă cu ideea securității Israelului; cel din urmă mai mult decât un partener strategic al Americii – o mini Americă în Orientul Mijlociu. Așa se explică de ce, într-un fel sau altul, diverse instituții guvernamentale și școli de gândire americane au fost mai mult decât complezente, atunci când nu au fost de-a dreptul complice, cu ISIS. Aceasta în afară de profitabilul trafic la negru făcut cu aurul de aceeași culoare sub „administrația” milițiilor fundamentaliste ale amintitului „stat”, finanțat de terorismul lucrativ.

 

Jocul prin contraponderi regionale s-a dovedit a fi, însă, prea riscant. Riscul scăpării situației de sub control a devenit insuportabil odată cu intrarea în scenă a Rusiei, contemporan cu apariția primelor efecte geostrategice concrete ale JCPOA. Calculul Moscovei este mai subtil decât s-ar crede. Prima impresie este că el are ca scop exclusiv distrugerea ISIS și menținerea, în acest sens, a regimului lui Bashar al Assad la conducerea Siriei. Mai puțin observat dar menționat totuși, este și obiectivul Kremlinului de a înlocui sau măcar diminua influența Casei Albe (locuită de chiriași tot mai abulici, adică lipsiți de voință, inerți, nehotărâți, confuzi) în Orientul Mijlociu, stăvilindu-i, totodată, elanurile neoconservatoare (adică gustul pentru schimbările de regim prin intervenție externă).

 

Ceea ce este ignorat cu desăvârșire este că „a Treia Romă” (Moscova) nu are cum sprijini cu inima întreagă o teocrație islamică. Acesta cu atât mai mult cu cât prezența respectivei teocrații pe piața mondială a petrolului duce la scăderea prețului său, afectând direct bugetul Rusiei petro-dependente. (Simplul anunț al Președintelui Donald Trump referitor la denunțarea JCPOA, a dus imediat la creșterea prețului țițeiului pe piețele bursiere.)

 

Intervenția Rusiei în Siria trebuie să aibă, deci, ca obiectiv, pe lângă echilibrarea forțelor în conflict, slăbirea aliatului saudit al Americii și împingerea acesteia într-o confruntare robustă directă cu Iranul, între timp devenit în mare măsură dependent de sprijinul pravoslavnic rusesc.

 

ISIS este practic lichidat. A sosit momentul Iranului. Contrariile dispar împreună. O spune Hegel, al cărui adept a fost în tinerețe însuși Karl Marx, cel de curând sărbătorit de liderii creștin-democrați ai UE. O atare evoluție presupune câțiva pași prealabili, dar și asumarea anumitor fracturi, până acum ascunse privirii.

 

Un asemenea pas este înțelegerea cu Coreea de Nord. La întâlnirea din aceste zile dintre liderii nord corean Kim și cel chinez Xi, cel dintâi ar fi spus: „Deținerea puterii nucleare nu este o necesitate absolută pentru Republica Populară Democrată Coreană, iar denuclearizarea este realizabilă dacă părțile relevante elimină politicile ostile și amenințările la securitatea ei.” O declarație care amintește ieșirea din criza rachetelor cubaneze, în 1961. Ea nu anunță o posibilă înțelegere americano-nord coreană, facilitată și garantată de China, ci confirmă această înțelegere înainte de a fi anunțată la apropiata întâlnire Trump-Kim. De fapt, o înțelegere între China și SUA privind ordinea în regiunea Asia-Pacific. Ca și în prima declarație Truman, zona de securitate a Americii în Pacificul de Vest va include numai Japonia, lăsând în afară peninsula Coreea și, probabil Taiwanul.

 

Al doilea pas se referă la o înțelegere (nu neapărat publică și expresă, dar coerentă și explicită) cu Rusia. Ea este necesară și legitimă. Nu știu câtă istorie cunoaște Președintele Trump, dar cred că instinctiv nu simte impulsul de a apăra granițele trasate de Stalin și Hrușciov în Europa de Est. În acest caz el poate redesena, împreună cu Președintele Putin, proaspăt reconfirmat în funcție, arhitectura de securitate din această regiune, precum și din Balcani și Orientul Mijlociu. Din păcate pentru Ucraina, lucrul se va face pe spezele ei (incidental punând în valoare, pentru noi, tratatul româno-ucrainean din 1997). Din fericire, nu se va face pe spezele României, așa cum s-ar întâmpla în cazul unui Pact Merkel-Putin.

 

În contextul internațional actual, pentru a face „America măreață dinnou”, Președintele Trump va trebui să reactualizeze realismul politic al Președintelui Nixon (și al lui Henry Kissinger) față de China, Rusia și, ultima pe listă, România, din anii 1970. Atunci ne aflam în plin Război Rece; astăzi ne aflăm în plin Război Hibrid. Ambele sunt alternantive ale celor două Războaie mondiale.

 

Prețul – sau poate bonusul – acestor opțiuni este developarea unor fracturi de mult existente dar până acum parțial ascunse sub fardul solidarității „valorilor” și de aceea netratate corespunzător.

 

Mai întâi fracturi între cele două maluri ale Atlanticului; adică în cadrul NATO. Aliații europeni nu au apucat să își negocieze prețul și nu vor să iasă din acordul cu Iranul. Care, la rândul său, sparge unitatea euro-atlantică, promițându-le europenilor că va continua să respecte JCPOA, chiar dacă va fi denunțat de SUA.

 

Fracturi între „Europa Veche” – imperialist-globalistă, americano-alergică, rusofilă, și israelosceptică – și „Europa Nouă” – național-suveranistă, americanofilă, ruso-alergică și arabosceptică; adică în cadrul UE. În mod normal aceasta ar trebui să impună abandonarea euroșovinismului geramano-francez în favoarea unui federalism democratic european autentic, pe de o parte, și antanta americano-rusă în defavoarea ciocnirii plăcilor tectonice euro-atlantică și euro-asiatică, pe de altă parte. Dacă în loc vom avea o antantă germano-rusă, dublată de una euro-arabă, în opoziție cu una americano-israelo-saudită, atunci Războiul Nord-Sud, va fi dublat de unul Est-Vest; adică de un haos global din care va ieși fie o nouă arhitectură a lumii sau fie neantul.

 

În colonia România, reluarea ostilităților americano-iraniene obligă la opțiuni până acum ocolite. Până atunci (dacă acest atunci va veni în timp util) aceasta va adânci falia dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria, și va amplifica lupta serviciilor secrete străine rivale (de fapt războiul hibrid) pe teritoriul românesc. Aparenta remiză a tuturor meciurilor dintre cele două palate, reflectă echilibrul dintre puterile străine care le controlează.

 

Confruntarea prezentă are totuși un merit. Ea a permis scoaterea la iveală a înțelegerilor oculte și a rețelelor criminale interne care au lucrat și lucrează pentru distrugerea națiunii române și a statalității sale. Chiar dacă acestea nu au fost încă desființate, faptul de a le fi identificat este important întrucât dă sens luptei forțelor naționale, atâtea câte sunt, pentru salvgardarea libertății, identității și ordinii noastre democrate. În trecut, când protagoniștii globali au fost dezbinați, românii s-au descurcat bine. Momentele de tranziție la nivelul ordinii mondiale au priit, de regulă, românilor. Să sperăm că istoria se va repeta.   

 

 

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.