Reteaua Corect
Corneliu Leu

Partea europeana si contemporana a lantului de la caine (III)

Scris de Corneliu Leu in 01 martie 2013 la 16:55, in Politics. 45 vizualizari Intra in discutie Taguricaine, contemporan, european, lant shortlinkhttp://crct.ro/nivo

Da, urmarind nu stiu ce baremuri pretinse de lumea occidentala, cam in stilul de astazi al criteriilor de procedura prin care se ascunde sau se eludeaza fondul doctrinar al democratiei europene chiar prin demersuri sustinute de europarlamentari alesi pe banii nostri, „tovarasul”, care mai tarziu avea sa devina „odiosul” iar, ulterior, „impuscatul” a hotarat, la sugestia „consilierilor” care erau „intelectualii lui”- de fapt, macheurii platiti cu privilegii grase ca sa fardeze practicarea abjectelor politici de ingradire a libertatii si pervertire a constiintelor- sa desfiinteze cenzura.

Cu ton mamos si gura plina de secretii emotionate cand vorbea despre el si despre ea, mai bine zis despre dansul  sau despre dansa, si, intr-un „crescendo omagiale” despre tovarasul si tovarasa, Suzana Gadea  a convocat o importanta adunare editoriala si de presa culturala unde, cu mesa si jaboul ei de bunicuta blanda si disciplinata pana la a-si starngula nepotii daca primeste ordin de la partid, incadrata de presedinti de uniuni, directori de mari institutii sau publicatii si „tovarasi de la sectie”, venea sa anunte cu cat mai mare tam-tam, menit sa faca valva aducand niste beneficii economice europene, gestul generos al nesfintei familii de a fi promulgat in CPEX, adica la nivelul slugarniciei ei, a lui Bobu si al lui Dinca-teleaga, marele pas spre „visul de aur” care, in fond, suna mult mai perfid decat „desfiintarea cenzurii”, cum se comunicase prin ”Agerpres” catre presa straina.

Pentru ca, in explicatiile facute cu tonul ei de-a dreptul plangand de bucurie cand cita din „spusele tovarasilor”, nu era vorba de un simplu act de abolire a odioasei institutii, ci de un cadou pe  care ni-l facea noua, oamenilor de cultura, marita „conducere de partid si de stat”. Asa ca, fata de noi, ea nu mai vorbea despre simpla desfiintare a cenzurii, cum suna comunicatul de presa catre occident, ci de-adreptul despre cadoul pe care ni-l facea noua, creatorilor, aceasta conducere. Desigur, era un cadou pentru creatorii supusi ei, de vreme ce se desfiinta cenzura; iar ea, in calitate de presedinta a jamahiriei institutionale care se chema „Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste”, adica un fel de staroste a „intelectualilor lui Ceasca”,avea dreptul sa ne atraga atentia si sa ne stimuleze sa meritam acest cadou. Din acest motiv, cu aplicatie didactica, ne atragea  atentia  chiar asupra fondului problemei, care era mult mai generos, pentru ca nu era vorba de o simpla desfiintare, ci de incredintarea catre noi insine a acestei nobile misiuni de a ne autocenzura. Adica, acest cadou se facea luand cenzura din mainile formei ei institutionale, ca sa manjeasca ochii occidentului, si incredintandu-ne-o noua, ca act de incredere in vigilenta noastra care trebuia sa sporeasca...  Vigilenta de a ne turna reciproc, pesemne; de a ne pandi, a ne controla, a sopti catre sefi ce credem despre sinceritatea creatiei celuilalt si alte asemenea abjectii din practica directa a serviciilor secrete intru asmutirea murdariilor de caracter si suspectarea omului de catre om. Ceea ce, daca ne dam seama bine, fata de existenta unei institutii exterioare a cenzurii, era o mult mai grava si vesnic reciproca injosire a conditiei umane, in viata ca o permanenta spionare si delatiune. Si, cum am aratat intr-un articol trecut, critica literara a si inceput a fi folosita direct in asemenea „demersuri de partid si de stat”. Fiindca avea si ea, in randurile ei, „intelectualii lui impuscatu”.

Eram convinsi ca, aceasta sofisticata smecherie nu facea parte, desigur, din modestele resurse intelectuale cu care Suzanica stia doar s-o linguseasca pe Coana Leana; ci era orhestrata de dibacia perfida a consilierilor din umbra dictatorilor, cei specializati cu cinism in contrapunctul unor asemenea intoarceri sofistice prin care, nu departe de naravurile de acuma, „ cu televizorul se mintea poporul”. Tanti Suzi avea doar de anuntat sensul masurii care era un cadou pus in mainile noastre ca un ou fiert, ca o atentionare ca nu vom fi iertati daca nu ne vom „autocenzura” noi intre noi, exact cum pe vremea lui Stalin ne „sinucideam” noi intre noi. Sugestia cu vigilenta-egal-turnatoria era facuta pe fata prin anuntarea infiintarii acelui serviciu special in fiecare minister de specialitate, condus de ofiteri delegati direct din cadrul securitatii, raportarea catre care devenea, pentru fiecare redactie, obligatie de serviciu, iar neraportarea caz penal.

Insist asupra acestor amanunte, din anii de sfarsit si incrancenare in care dictatura, pe masura ce era mai incurajata in calestile regale ale occidentului, devenea mai acerba si mai perfida in impunerea demagogiilor ei, tocmai fiindca ma obsedeza asemanarea cu tentativele contemporane de infiltrare a redactiilor cu agenti ai serviciilor de informatii a caror cinstita misiune ar fi tocmai cea de a ne feri de eventuale atentate impotriva libertatilor noastre.

Ca, tanti Suzi, Dumnezeu s-o ierte, isi stapanea bine rolul de intelectuala-admiratoare-a-Ceausestilor, rasplatita cu functii grase pentru aceasta admiratie. Ea nu era chiar o proasta. Era, mai degraba, o batranica perfida care-si juca frumos ascensiunea in ranguri, facand-o pe proasta intr-un joc atat de persuasiv, incat chiar incepuse sa devina. Ceea ce ar trebui sa dea de gandit si astazi, celor care accepta sa fie etichetati drept intelectuali ai cutarui om politic mult inferior lor din punct de vedere cultural.  Pentru ca ea facuse cariera universitara la Politehnica unde, ajungand la catedra, ar fi trebuit sa aiba discurs, ar fi trebuit sa aiba coerenta in exprimarea cu care se preda orice disciplina, oricat de tehnica ar fi ea. Si, cu toate astea, la apogeul ei politic, Suzanica nu vorbea deloc diferit de Lina Ciobanu, sau coana Leana, sau agramatele mai noi, promovate din secretare. Adica avusese fatarnicia sa-si insuseasca limbajul de servitoare, utilizat cu suficienta in discutiile dintre membrele CPEX cand jucau septic cu familia stapanitoare.

Dar, ca sa revenim la amintirea momentului respectiv, putem spune ca era, totusi, destul de perfida pentru ca, intr-o asemenea convocare, chipurile pentru a ne anunta desfiintarea cenzurii, sa ne arate pisica postata in propriul ei minister, in propria ei coasta, prin infiintarea unui serviciu direct al securitatii, acolo si nu in alta parte, in vreme ce functionarii de la desfiintata Directie a presei deveneau functionari in directiile „de specialitate”, exact cele care controlau si „indrumau” domeniile cultural-artistice ale acestui consiliu suprem al educatiei poporului in spirit  bolsevic, dupa cum mentiona titulatura ministerului.

Adica, la fel cum aici, in redactiile noastre de presa democratica, si nu in alta parte, in ciuda proprietatii private, consfintite prin Constitutie, s-ar dori ca, prin intermediul unor hotarari (sau nonhotarari) europene, sa se insinueze un serviciu tot direct, de „autocenzura”; adica de aratare a pisicii catre vehementele proteste pe care le provoaca politica prezidentiala.

Si, culmea: exact cu sustinerea intelectuala a celor care-si falsifica limbajul si gusturile asa cum o facea la batranete Tanti Suzi, atunci cand, pentru exemplaritatea echivalenta unei executii in piata publica, rezolvand cazuri de genul „Motanului Arpagic”, i-a dat afara imediat pe editorii Mircea Santimbreanu si Viniciu Gafia atragandu-le atentia asupra lipsei de drept de apel: Acum nu mai puteti da vina pe cenzura, fiindca Directia presei nu mai exista si raspundeti voi total.

Dar, despre cinismul pe care l-am fi putut avea fiecare, nepasandu-ne de soarta celui pe care-l inselam facandu-l sa tipareasca ceva ce ar fi putut sa fie luat in colimator, data viitoare.

(va urma)

1.

Partea europeana si contemporana a lantului de la caine (II)

Publicat in 27 februarie 2013 la 16:08

Scriam data trecuta ca „va urma” si promit ca va urma doar cu acele triste amintiri dintr-un jurnal literar de odinioara, eu ne fiind vinovat daca ele sunt retrezite de marsaviile celor care cauta in structurile de astazi, cele ale Statului de Drept, elementele din care si-ar putea incropi „organele” prin care se sustinea alta data dictatura. Nu-i mai comentez si m-as multumi daca acesti perniciosi aventurieri politici si-ar da seama ca actul descreierat prin care incearca sa-si consolideze o iluzorie putere de partid unic nu se poate realiza decat, ca si atunci, aservindu-si tara unui centru de putere din afara ei. Pentru ca, daca agentii acoperiti sau neacoperiti sunt bugetari ai statului, pusi in serviciul public tocmai pentru ca sa-i apere structura dorita in mod popular si impusa democratic, evident lucru ca agentii care servesc interese particulare nu au cum sa fie platiti din acelasi buget si, in consecinta: Rusine politicienilor care au neobrazarea de a cauta sa-si subordoneze servicii unor interese proprii sau de partid!

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.