Reteaua Corect
Adrian Severin

Parlamentul-jucator

Scris de Adrian Severin in 24 august 2012 la 12:29, in Politics. 187 vizualizari Intra in discutie Taguriccr, conflict, jucator, Parlament, stat de drept shortlinkhttp://crct.ro/ni1E

Pervertirea institutiilor statului in cadrul si prin actiunea regimului neo-cezarist basescian a adus, iata, Romania in mijlocul une drame paralizante: conflictul intre statul de drept (reprezentat in actualul act al piesei de CCR) si democratie (reprezentata de Parlament). La prima vedere, respectul pentru suprematia legii impune Parlamentului sa ia nota fara cracnire de decizia CCR referitoare la referendumul asupra demiterii Presedintelui Republicii si sa ii asigure aplicarea intocmai. Pe de alta parte, respectul pentru vointa liber exprimata a poporului si regula democratica a majoritatii in luarea deciziilor, ii cere sa nu permita restaurarea Presedintelui-suspendat, dand astfel curs ordinului primit de la 7,5 milioane de cetateni, respectiv 87,7% dintre votanti, adica, in cel mai rau caz, aprox 40% din electorat.

Daca puterile statului ar fi fost complet separate, asa cum recomanda Montesquieu in secolul al XVIII-lea, legislativul ar fi fost liber acum sa isi faca treaba fara sa se impiedice de puterea judecatoreasca. Intre timp lucrurile s-au complicat, insa, intrucat separatia puterilor nu mai este absoluta (asa cum pare a mai crede doar Consiliul Suprem al Magistraturii), acestea limitandu-se si controlandu-se reciporc. Ca sa nu mai vorbim ca in statul secolului al XXI-lea au aparut, ca efect al necesitatii, institutii hibride sau sui generis precum CCR, care, in ciuda aparentelor, nu apartine puterii judecatoresti, sau precum Presedintele statului care mediaza intre puteri (cel putin asa i-o cere Constitutia) fara sa fie parte a vreuneia din ele.

Asemenea nuante si limitari nu pot transforma, totusi, Parlamentul ca reprezentant politic suprem al cetatenilor, ales de acestia prin vot universal si direct, intr-un actor pasiv sau secundar atunci cand in joc sunt decizii esentiale pentru natiune. Chiar si Montesquieu vorbea „despre spiritul legilor”. Or, a respecta litera legii si a-i ucide spiritul este inadmisibil. Mai ales in tara Presedintelui-jucator, Parlamentul nu poate fi un simplu intermediar intre CCR si Monitorul Oficial.

De ce se citeste decizia CCR in fata Camerelor reunite ale Parlamentului? Pentru ca acestea au pus mingea in joc – prin hotararea de suspendare a Presedintelui si jocul trebuie sa se incheie acolo unde a inceput. Initiind procedura Parlamentul a fost activ. Tot astfel trebuie sa fie si la finele ei.

De ce Parlamentul a primit un asemenea rol? Pentru ca demiterea Presedintelui, ca si alegerea sa, este o problema care tine de relatia intre persoana acestuia si popor. Or, nu puterea judecatoreasca este reprezentantul direct al poporului ci Parlamentul. (Cu atat mai putin poporul este reprezentat de CCR.) Prin urmare, a lasa ultimul cuvant CCR inseamna a rapi poporului dreptul de a decide. (Cu atat mai grav cu cat, dupa cum constatam cu uimire astazi, printr-o inadvertenta a Constitutiei, CCR nu numai ca nu are legitimitate democratica – in sensul ca nu este aleasa de popor – ci nu are nici un fel de responsabilitate democratica – in sensul ca activitatea sa nu este controlata si amendata de nimeni, asa cum se intampla cu legislativul si executivul).

In fata unei decizii vadit nelegale si esential netemeinice a CCR, poporul pare lipsit de solutii (altele decat protestul strazii). Este de aceea in obligatia dar si in puterea Parlamentului sa gaseasca o rezolvare constitutionala impasului, utilizand la maxim marja sa de independenta in raport cu celelalte puteri, valorificand ceea ce a mai ramas din principiul separatiunii, amintindu-si ca este mandatarul cetateanului si observand spiritul legii.

Cand decizia CCR se va citi in Parlament acesta va trebui sa constate ca numai unele din enunturile ei sunt „general obligatorii”. Este vorba exclusiv de acele asertiuni care sunt conforme cu competentele legale ale CCR. Desigur, in documentele sale CCR poate scrie tot ceea ce doreste. Nu totul este, insa, in limitele atributiilor sale iar ceea ce nu este constituie o simpla parere fara efecte constrangatoare. In speta, singurul lucru pe care CCR, potrivit legii, trebuia si putea sa il faca era sa stabileaca valabilitatea (validitatea) sau nevalabilitatea (nevaliditatea) referendumului, precum si, in acest cadru, validitatea deciziei prevalente a votantilor. Indicarea consecintelor validarii sau invalidarii referendumului nu mai cadea in competenta CCR ci in aceea a Parlamentului. Faptul ca acesta din urma este abilitat cu stabilirea urmarilor deciziei CCR este tot la fel de explicit prevazut de lege ca si limitele competentei CCR in materie. Or, urmarile nu se pot limita doar la transmiterea deciziei CCR catre Monitorul Oficial.

In acealsi timp, Parlamentul va observa ca imediat dupa consumarea referendumului, CCR a decis ca informatiile primite de la BEC in baza listelor electorale existente la data desfasurarii acestuia, nu sunt sigure si nefiind credibile nu sunt relevante. De aceea a cerut mai multor institutii cu competente in materie sa clarifice situatia. Intr-adevar, valabilitatea referendumului in conditiile legii nu putea fi stabilita in functie de aparenta rezultand din niste liste vadit dubioase ci de realitatea cetatenilor cu drept de vot. Procedand astfel CCR a inlaturat listele existente la 29 iulie si cifrele rezultand din ele ca baza a deciziei sale.

Asa stand lucrurile, la 21 august CCR avea trei posibilitati: 1. sa constate ca noile date trimise de Guvern sunt edificatoare si sa ia decizia in functie de ele; 2. sa constate ca noile date transmise de Guvern nu sunt edificatoare, complete sau relevante si sa insiste ca Guvernul sa ii furnizeze datele necesare, amanand decizia; 3. sa constate ca realitatea numarului total al electorilor este imposibil de stabilit si atunci fie sa ignore pragul prezentei la vot ca pe o dispozitie legala imposibil de aplicat, fie sa observe ca dincolo de controversele privind numarul total al electorilor este cert ca 25%+1 dintre acestia au votat pentru demitere si astfel conditia de fond implicata de pragul formal al prezentei de 50%+1, a fost indeplinita. Parlamentul nu are dreptul sa treaca peste faptul ca, ignorand toate aceste alternative, CCR a revenit asupra propriei decizii precedente si a luat drept bune cifre pe care le respinsese ca neconcludente si inselatoare cu cateva saptamani inainte. O asemenea decizie contradictorie este deopotriva imposibil si inadmisibil de aplicat.

In atari circumstante, reactia minima a Parlamentului ar fi aceea de a cere explicatii CCR asupra motivelor care au facut-o sa ignore realitatea reflectata de informatiile Guvernului, pe care chiar ea le solicitase.

Oricare ar fi raspunsul, in masura in care decizia ar fi mentinuta, Parlamentul va putea constata ca aceasta se bazeaza pe date pe care chiar CCR le-a contestat si sa inchida procedura demiterii pe baza cifrelor reflectand prezenta reala la vot si optiunile efective ale votantilor, astfel cum au fost ele transmise de BEC catre CCR si confirmate prin decizia acesteia, fara a tine cont de o invalidare vadit netemeinica si de aceea ilegala. La limita, acceptand, totusi, invalidarea, Parlamentul ar putea dispune reluarea consultarii populare intrucat nu este posibil ca un scrutin nevalabil sa afecteze suspendarea Presedintelui, nici in sensul definitivarii ei prin demitere, nici in acela al revocarii ei.

In fine, Parlamentul nu poate neglija faptul ca majoritatea legala cu care CCR si-a adoptat decizia a fost viciata de imprejurarea ca macar unul dintre judecatori a actionat cu o vointa viciata de presiuni externe nelegitime. Astfel, in repetate randuri, judecatorul Aspazia Cojocaru a declarat public ca se afla sub imperiul unor violente morale: mai intai amenintata cu moartea de un necunoscut, apoi amenintata de cineva cu „puscaria” in cazul in care ar vota pentru validarea referendumului. Or, ce validitate poate avea o hotarare cand un vot esential pentru atingerea cvorumului legal a fost dat, potrivit recunoasterii celui care a facut-o, sub amenintarea puscariei. Practic, doamna Cojocaru a pus in mana Parlamentului proba necesara pentru respingerea deciziei CCR. (Este adevarat ca, de principiu, nulitatea se constata pe cale judecatoreasca dar in aceasta speta atipica singura instanta care mai poate interveni este Parlamentul. Asta, desigur daca, Parchetul nu se autosesizeaza ori nu este sesizat de altcineva – de ce nu de Parlament? – spre a incepe cercetarea in rem cu privire la infractiunea de santajare a unui magistrat...)

De mai multi ani democratia romaneasca a fost submianta printr-o actiune tenace si vicioasa de decredibilizare a institutiei fara de care nu poate exista – Parlamentul. In contrapondere s-a creat legenda unei Justitii (in special a unei procuraturi) calare pe cal alb care cu sabia-i de foc si sub protectia Presedintelui-jucator si mantuitor, taie unul dupa altul capetele balaurului puscariabil reprezentand in fapt elita politica si economica a natiunii. Romanii dar si lumea larga au avut ocazia in aceste zile sa descopere mizeria ascunsa in spatele acestei legende si sa vada ca „regele” independentei justitiei este gol.

Prabusirea prestigiului justitiei (in sine regretabila) nu reabiliteaza automat Parlamentul. Daca Parlamentul va intelege, insa, sa asculte acum glasul poporului si ii va implini vointa (asa cum, de altfel, i-o cere Constitutia), el va recupera miraculos respectul si increderea pierdute, salvand democratia si odata cu aceasta va elibera statul de drept de buruiana miturilor care au permis ocultarea si inflorirea politizarii sale si abuzului judiciar.

Strans in camasa de forta a Pactului Ponta-Barroso, Guvernul nu poate face mai nimic. De fapt, problema nu este intre Presedinte si Guvern ci intre Presedinte si poporul reprezentat de Parlament. De aceea Parlamentul trebuie sa isi asume intreaga raspundere. Viitorul democratiei, statului de drept si indepenentei Romaniei europene sunt astazi exclusiv in mainile Parlamentului. Romanii, indiferent de optiunile politice, i-au lasat intreaga putere. Sa speram ca parlamentarii nu vor rata intalnirea cu istoria in acest ceas cosmic pentru destinul natiunii.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.