Reteaua Corect
Dan Pavel

Contrarevolutia lui Barack Obama

Scris de Dan Pavel in 28 noiembrie 2010 la 17:51, in Opinii. 704 vizualizari 1 comentariu TaguriBarack Obama, george bush shortlinkhttp://crct.ro/n7Ms

Recent, un secret de stat bine pastrat a fost dezvaluit opiniei publice de catre cel mai mare ziarist al lumii. Nici presa mondiala, nici serviciile secrete din zeci de tari interesate nu-l aflasera. Si nici nu aveau cum sa-l afle, din moment ce nu-l cautasera – or, tocmai aceasta este una dintre definitiile secretelor (in particular, al secretelor de stat), un corpus de informatii despre care nimeni (altcineva decat pastratorii sai) nu stie nimic. Care este marele secret?

Din ordinul Presedintelui George Bush jr., CIA a antrenat, inarmat si a pus pe teren „a covert army” („o armata sub acoperire”) compusa din 3.000 de luptatori de elita, in marea lor parte afgani. Armata secreta se numeste Counterterrorism Pursuit Team (CTPT). Intre misiunile CTPT facute publice se numara capturarea si/sau uciderea insurgentilor talibani si teroristilor al-Qaeda, pacificarea regiunilor tribale si obtinerea sprijinului acestora.

Marele secret a fost devoalat de catre Bob Woodward, cel mai mare ziarist al lumii, in octombrie 2010, cand s-a publicat cartea sa „Obama's War” (la editura Simon & Schuster). Cartea a devenit best-seller in USA si va deveni cu siguranta best-seller international, la fel precum precedentele unsprezece (11) volume publicate de catre Woodward, singur sau in colaborare cu alti autori. Daca ati vazut „All the President's Men”, „political thriller” regizat de Alan J. Pakula, cu Robert Redford si Dustin Hoffmann, va amintiti ca ecranizarea se baza pe o poveste adevarata senzationala. Era povestea celor doi tineri reporteri de la Washington Post – Bob Woodward si Carl Bernstein - care au investigat „cazul Watergate” cu asemenea persistenta incat in ultima instanta Presedintele USA Richard Nixon a fost nevoit sa demisioneze.

Nu ai cum sa intelegi actuala politica externa americana daca nu citesti cartea lui Woodward despre Obama. Asa cum nu aveau cum sa inteleaga „U.S. Foreign Policy Making-Process” din vremea lui Bush jr. cei care nu au citit tetralogia (= patru carti) lui Woodward despre administratia Bush. Cine nu crede afirmatiile de mai sus nu are alta solutie decat sa citeasca respectivele volume. De ce i-ar interesa acest subiect pe „specialistii” autohtoni sau pe „intelectualii” provinciali din aceasta parte a lumii? Pentru simplul motiv ca in politica mondiala nu exista subiect mai important. Nu ai cum sa intelegi politica mondiala de la primul razboi mondial incoace daca nu studiezi politica externa a singurei supraputeri din „lumea unipolara” de dupa Razboiul Rece, USA. Iar cartile lui Bob Woodward reprezinta surse de inalta acuratete. Dupa „episodul Watergate”, nimeni nu-si asuma riscul sa nu stea de vorba („on the record” sau „off the record”) cu BW, fie ca este vorba de presedinti americani (sau ai altor tari), de fosti si actuali sefi ai CIA, NSA, FBI, DNI, Department of State, Department of Defense, Pentagon, White House, National Security Council s.a.m.d.

Este imposibil sa uitam campania electorala americana din 2008. A fost cea mai mediatizata campanie electorala din lume, cea mai costisitoare campanie electorala din istoria moderna, deci si din istoria umanitatii (mai costisitoare chiar decat campania pentru realegerea lui Basescu din 2009 – este o ironie, sper ca ati inteles...). De ce? Pentru ca lumea intreaga voia sa afle cine ii va urma lui Bush jr. in pozitia de „cel mai puternic om al planetei”, dar mai ales incotro se va indrepta politica internationala, al carui azimut este administratia din Washington, D.C. Dupa 9/11, specialistii au vorbit despre „revolutia lui Bush” in politica externa. Miza alegerii unui candidat precum Barack Obama era schimbarea radicala a policii externe americane. Cu alte cuvinte, „contrarevolutia lui Barack Obama”. Cartea lui Woodward este extrem de utila pentru a intelege discontinuitatile si continuitatile intre doua administratii atat de diferite.

Obama nu a desfiintat armata secreta a CIA. Dimpotriva, el a dezvoltat si a amplificat toate initiativele valoroase ale lui Bush din lupta antiterorista. De pilda, au crescut de cateva zeci de ori atacurile cu succes prin intermediul „unmanned aerial drone attacks”. In ultimii ani ai administratiei Bush, au fost nenumarate critici si solicitari imperioase privind anchetarea, punerea sub acuzare, judecarea si condamnarea ofiterilor CIA, in particular in legatura cu conditiile de detentie de la Guantanamo si metodele de tortura folosite impotriva teroristilor si a suspectilor. Ce credeti ca a facut Obama dupa instalarea la Casa Alba (raspunsul nu-l stiu din cartea lui Woodward)? Noul presedinte a organizat la sediul central al CIA, din Langley, Virginia, o intalnire cu 50 de inalti oficiali ai serviciului de intelligence. Desi a fost o „intalnire strict secreta”, presa a avut voie sa afle informatii selectiv. Asa au aflat americanii ca noul presedinte i-a asigurat pe oficialii, analistii, coordonatorii de covert actions, strategii din cadrul agentiei externe de intelligence ca nu va cere acuzarea in instanta a agentilor si interogatorilor CIA implicati in torturarea teroristilor retinuti in sistemul penitenciar secret al agentiei. Culmea,  garantiile interveneau in contextul in care anumiti congressmeni il avertizasera pe Obama ca s-a pronuntat inaintea publicarii concluziilor raportului Congresului pe temele controversate ale activitatii CIA. Prin urmare, nici vorba de „contrarevolutie”, cel putin nu la nivelul activitatii de intelligence.

Literatura de specialitate distinge clar intre „relatiile internationale pe timp de pace” si cele „pe timp de razboi”. Pentru supraputerea USA, componenta strategic-militara este esentiala in ambele ipostaze. Paradoxal, America isi construieste acum politica internationala pe ambele nivele, in mod normal incompatibile. Dupa bucuria care a urmat alegerii lui Obama ca presedinte, lumea astepta emotionata sa vada noua echipa si o alta politica. Socul socurilor a fost cind s-a aflat ca Obama i-a cerut lui Robert Gates, care fusese numit de Bush in fruntea lui Department of Defense, sa ramana in functie. Tot din cartea lui Woodward aflam ca Robert Gates a ezitat, iar Obama a insistat ca sa accepte ramanerea in functie macar in primul an. In ultima instanta, Gates a acceptat. Iar multi analisti apreciaza ca Robert Gates este cel mai influent membru al Cabinetului Obama, care nu duce lipsa de mari personalitati, cu pretentii in politica externa americana. Dupa un an, Obama a fost atat de multumit incat i-a cerut lui Gates sa ramana in functie toti cei patru ani ai mandatului. Insa Gates i-a promis insa ca va ramane doar doi ani, dupa care se va retrage, pentru a se reface dupa mai multe zeci de ani de serviciu public. Prin urmare, ca si la nivel de intelligence, la nivel strategic-militar Obama nu s-a angajat in nici o „contrarevolutie”, ci a vrut sa intareasca politicile incepute de Bush.

Sintagma „the Bush revolution in foreign policy” a fost lansata in lucrarea „America Unbound. The Bush Revolution in Foreign Policy” (Brookings Institution,  2003) si a facut cariera. Aprecierile pozitive privind lucrarea au fost garantate de faptul ca autorii nu erau niste apologeti ai presedintelui. Dimpotriva, autorii, Ivo Daalder si James Lindsay, erau doi experti apropiati democratilor, care lucrasera in National Security Council pe vremea presedintelui Clinton. In viziunea lor, erau cateva trasaturi importante ale revolutiei. Una dintre ele era unilateralismul, care insemna preferinta pentru exercitiul unilateral al fortei americane si punerea pe plan secund a legii internationale, a institutiilor internationale si multilaterale din care USA facea parte (de la ONU la NATO). Bush jr a vrut sa de delimiteze atat de Bush senior, cat si de Clinton, care pusesera in actiune complicate masinarii diplomatice pentru formarea coalitiilor internationale care au intervenit in primul razboi impotriva Irakului, iar apoi in razboiul din Kosovo. Bush al II-lea mai intai a intervenit militar in Afganistan si Irak, iar abia dupa aceea a format asa-numitele „coalitions of the willings”, din care face parte si România.

Una dintre trasaturile „contrarevolutiei lui Obama” este revenirea la multilateralism. La ONU, la intilnirea G 20 de la Seul, la intalnirea NATO de la Lisabona, noul presedinte american reafirma ferm principiul necesitatii rezolvarii problemelor complexe ale politicii internationale prin implicarea cat mai multor tari. De pilda, la Summitul NATO de la Lisabona, Obama s-a intalnit cu sefii de state din 49 de state care participa la coalitia condusa de NATO in Afganistan. In paranteza fie spus, daca presedintele nostru, Traian Basescu, era mai inspirat, se ducea sa vorbeasca cu Obama, un politician tolerant si flexibil, nu cu Sarkozi sau Berlusconi, ca sa fim scutiti de scenele de „cascadorii risului” de la Lisabona.

Noul presedinte american si-a dat seama cat de periculoasa a fost strategia unilateralismului a lui Bush. Nivelul antiamericanismului din lumea intreaga atinsese cote record. Pentru a evita asemenea inconveniente, noul presedinte si  actorii relevanti pe plan international ai administratiei sale (Joseph Biden, Robert Gates, Hillary Clinton) promoveaza principiul multilateralismului „under US leadership”. Acest tip de abordare este mult mai acceptabila. Cu ocazia vizitei pe care Obama a facut-o la inceputul acestei luni in India, Indonezia, Coreea de Sud si Japonia, el a primit din partea tuturor acelasi mesaj: asteptam „American leadership” in Asia. Subtextul era legat de ridicarea tot mai evidenta in regiune si la nivel mondial a Chinei. Ma ocup intr-un alt text, altundeva, pe larg, de dialectica „revolutie”/ „antirevolutie” si de relatia spectaculoasa USA-China. Nu vreau sa inchei acest text fara a semnala un alt eveniment editorial american care ii priveste pe vechiul si pe actualul presedinte.

In noiembrie 2010, fostul presedinte George Bush jr. si-a lansat cartea de memorii, „Decision Points” (la Crown Publishers). Din prima zi a fost un best-seller. Bush a fost invitat la cel mai popular talk-show din America, gazduit de Oprah Winfrey. Lumea a crezut ca Bush va fi umilit. Desi nu s-a amestecat inainte in politica, in campania din 2008 Oprah Winfrey a participat la adunari electorale televizate, sustinandu-l puternic pe Obama. Conform asteptarilor, moderatoarea i-a intins lui Bush o capcana: l-a intrebat pe vechiul presedinte ce are sa ii reproseze noului presedinte. Replica lui Bush a lasat-o pe Oprah gura casca si a provocat aplauzele frenetice ale audientei, precum si un val de simpatie in America. Astfel, Bush a spus „I didn't like it when people criticized me. And you're not going to see me out there chirping away (at Obama). And I want our president to succeed. I love our country”.

„Revolutionarul” Bush ii doreste „contrarevolutionarului” Obama sa reuseasca.

Comentarii (1):
Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.