O ÎNTREBARE TULBURĂTOARE: VA ”RUPE” SIMION ÎN ALEGERI ÎN CALITATE DE OM AL RUȘILOR?

Să o luăm metodic.

Pe 27 martie, un site apropiat serviciilor de la noi publică un interviu cu un fost ministru moldovean, Anatol Șalaru, personaj cvasi-anonimm la noi, dar generos cultivat de o parte a presei romîne de ceva vreme. Acesta lansează o informație fierbinte, dar ”subțire”, nesusținută de vreo minimă probă, despre George Simion:

”L-am cunoscut pe George Simion. Prima dată a venit la parlament, fiind deputat în 2014-2015, a venit cu o delegație de parlamentari din România. Era perceput ca un unionist din România, care vrea unirea, așa îl percepeam și eu. Este un unionist și asta pentru mine însemna foarte mult, fiindcă eu am fost unionist întotdeauna. Șocul cel mare a venit atunci când el a fost expulzat din Moldova și nu mi-am dat seama de ce. Cum poate să fie expulzat cineva care este unionist, prietenul Republicii Moldova. Cred că la începutul anului 2015, primăvară, dacă-mi amintesc bine.
Eu fiind deputat, am avut o întâlnire cu directorul de la SIS (Serviciul de Informații și Securitate din R. Moldova) și pe care l-am întrebat de ce și-a permis îl expulzeze. SIS este serviciul care monitorizează cetățenii străini care vin în Republica Moldova (echivalentul SRI). El mi-a spus că a coordonat toate acțiunile cu serviciile din România și a fost informat din timp serviciile echivalente din România despre expulzarea lui George Simion.
Și mi-a spus: George Simion este monitorizat de mulți ani de serviciile din Moldova, de serviciile din Ucraina, care au fixat și i-au trimis datele și în Republica Moldova și probabil și în România, că în 2011, nu mai știu luna, George Simion, la Cernăuți, s-a întâlnit cu rezidentul FSB-ului. Și acțiunile lui George Simion nu sunt ceea ce credem noi că sunt. Asta mi-a spus directorul SIS. Mi-a mai spus că chiar la noi în Moldova, George Simion se întâlnește des cu Mark Tkaciuk, care era omul serviciilor rusești. Și probabil că s-a mai întâlnit. Eu nu am făcut cunoștință cu documentele și mă bazez pe ce mi-a spus atunci, în timpul acela, directorul SIS-ului, o persoană foarte bine informată”.

Cum spuneam, o acuzație severă la adresa lui Simion, fără minime probe. Șalaru nici măcar nu pronunță numele directorului SIS – lesne identificabil, altminteri -, nici pe al agentului FSB invocat.

Directorul SIS la care se referă Șalaru este Mihai Bălan, tatăl solistului Dan Bălan de la O-Zone, și care a refuzat să comenteze subiectul, la cererea presei române.

În mod normal, te-ai fi așteptat ca Simion să trateze cu dispreț informația, tocmai pentru subțirimea ei.
Surpriză: liderul AUR se repede la Antena 3 CNN și dezvoltă pe larg subiectul, cu dezmințiri hotărîte. Analistul Ion Cristoiu își manifestă stupefacția, etichetînd gestul lui Simion drept o gafă care nu va face decît să întărească suspiciunile.
Numai că nici asta nu-l oprește pe Simion: el merge la altă mare televiziune de știri, România TV, cu același subiect, apoi la podcastul reputatului Ovidiu Ioanițoaia, de la GSP.ro, și dezminte, dezminte, dezminte.

Răstimp, tema penetrează toată presa autohtonă, firul roșu fiind ”Simion – omul rușilor”.
Se îngroapă singur liderul AUR cu agitarea temei?

O primă ipoteză ar fi că da. Mai ales în contextul războiului din Ucraina, s-ar zice că e periculos să fi acuzat de rusofilie, de putinism.

Ori poate că dimpotrivă?

Glumind nițel, am putea spune că Simion țintește șefia NATO, de aceea face valuri cu presupusa lui relație cu Moscova.
Glumind, dar numai nițel.

Să ne explicăm, dînd un pic timpul înapoi.

În decembrie 2008, în buza anului electoral 2009, un sondaj Eurobarometru comandat de Comisia Europeană îi prezintă pe români ca avînd cea mai bună părere despre UE, 63% dintre aceştia împărtăşind opinii pozitive despre Uniune, spre deosebire de britanici, unde doar 26% din populaţie are o impresie pozitivă despre UE.

Ei ocupă locul patru între cetăţenii UE care apreciază în mod pozitiv apartenenţa la UE (66%), după Olanda, Luxemburg şi Irlanda. La nivelul UE, media celor care împărtăşesc această opinie este de 53%. De altfel, potrivit studiului, 69% dintre români consideră că ţara lor a beneficiat de apartenenţa la Uniune, în timp ce la nivelul UE această opinie este împărtăşită de doar 56% dintre cetăţeni.

Potrivit statisticilor, încrederea românilor în CE a crescut cu cinci procente comparativ cu primăvara lui 2008. Românii sunt de asemenea foarte încrezători în PE – 63%, faţă de 51% la nivelul UE şi 27% în Marea Britanie. Și mai interesant, sondajul releva că, în contradicție cu pesimismul statelor occidentale vizavi de situația economică, în România, Bulgaria şi Polonia aşteptările optimiste le depăşeau pe cele negative cu 10, 6 şi respectiv 4 procente.

E de la sine înțeles că entuziasmul pro-european al românilor – în trend de creștere pe atunci – ceea ce înseamna automat un spate întors Rusiei, trebuia speculat electoral de către actorii de la București.

Așa a apărut pe tapet scandalul Geoană – agentul rușilor.
În noiembrie, în plină campanie prezidențială, presa de la noi aruncă bomba unor vizite secrete și dubioase la Moscova făcute în acel an de candidatul PSD, Mircea Geoană, pe mîna unui agent al GRU.
Astfel, Geoană ar fi făcut o vizită privată la Moscova (dovedite mai apoi ca fiind două), pe 27 aprilie 2009, unde a avut o întâlnire în secret, aranjată de Boris Golovin, om de afaceri cu interese in domeniul energetic din România, etichetat drept ex-ofiter GRU”, cu un consilier al preşedintelui Dmitri Medvedev, relata HotNews.ro.
După câteva ore, Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, confirma că Geoană a efectuat pe 27 aprilie o vizită privată la Moscova, dar spunea că nu ştie cu cine s-a întâlnit liderul PSD, ce a discutat şi cât a durat vizita, nota Hotnews.
Despre Boris Golovin mai aflam că e fost membru al forţelor speciale ale armatei din fosta Uniune Sovietică, colonel în trupele Spetnatz – GRU – serviciul de spionaj al armatei ruse şi reprezintă în România „interesele lui Oleg Deripaska şi Igor Ziuzin, doi oligarhi ruşi, parteneri ai evazionistului mondial Mark Rich”.

Băsescu a ieșit la atac, public:

„Mă tem că această vizită a avut ca obiectiv târgul, de genul: «Te susţinem» – şi Rusia, slavă Domnului, are destui agenţi de influenţă în România, în oameni din mass-media, în oameni din zona de afaceri, deci, «te susţinem, dar condiţiile sunt următoarele»”.
„Rusia nu face cadouri. Totul costă în relaţia cu Rusia şi Mircea Geoană nu poate convinge pe nimeni că s-a dus să îmbunăţească relaţiile cu România în sistem privat”, a mai spus Băsescu, care a mai menţionat că, în calitatea sa de şef al statului şi al CSAT, trebuie să ia în consideraţie „târgul pe care Mircea Geoană l-a făcut la Moscova pentru a fi susţinut în România să îşi obţină mandatul de preşedinte”. „Costurile ni le va spune probabil cândva dl Mircea Geoană, sper să nu iasă preşedinte să aibă ocazia să şi plătească factura”, a mai declarat Băsescu.

Scena politică s-a inflamat instantaneu:

„De unde putea Mircea Geoană, urmaşul lui Iliescu, să ceară ajutor, decât de la urmaşul lui Brejnev şi al lui Stalin? Îl vedeţi pe Iliescu mergând la Obama sau mergând în Franţa? Geoană este urmaşul lui Ion Iliescu, iar urmaşul lui Ion Iliescu nu poate să ceară ajutor decât de la urmaşul lui Brejnev şi al lui Stalin”, declara un greu al PDL, Ioan Oltean.

În dezbaterea prezidențială, Rusia a fost temă majoră de atac pentru Băsescu, care l-a acuzat pe Geoană că „s-a dus pe furiş la Moscova”, în timp ce candidatul PSD i-a replicat președintelui că nu e primit la Moscova de multă vreme tocmai din cauza politicii sale rusofobe.
Românii mai aveau să afle că, la prezidențiale, Geoană a primit cele mai multe voturi diasporene din Rusia, Belarus și Afganistan, în timp ce Băsescu rupsese în Occident.

La cîteva luni după alegeri, Geoană mergea, la fel ca în anul precedent, la ambasada Rusiei de la București, cu ocazia zilei naționale, și puncta:
„Cred că va trebui să dovedim mai multă creativitate în deblocarea dialogului politic între Bucureşti şi Moscova. Este de mult prea multă vreme blocat şi acest lucru nu foloseşte nici intereselor Rusiei şi nici intereselor României. Este foarte uşor să rămâi blocat în stereotipul trecutului. Este mult mai important şi mai provocator să poţi să găseşti lucruri care ne unesc decât lucruri care ne separă”.
Și mai anunța că va răspunde invitaţiei adresate de preşedintele Consiliului Federaţiei Ruse, Serghei Mironov, de a vizita Federaţia Rusă în toamna acestui an.

Una peste alta, Băsescu a speculat abil și corect orientarea pro-occidentală masivă a românilor, la acea vreme și a cîștigat.

Dar, cum spuneam, vremurile se schimbă.

Sondajele europene relevă acum că tot mai mulți cetățeni adoptă poziții critice la adresa leadershipului occidental, iar ostilitatea față de Rusia și de Putin scade vertiginos. Poate nu atît din simpatie față de agresorul din Ucraina, cît ca o formă de sancționare a politicilor de la Washington și Bruxelles.

În prezent, România a devenit țara cel mai puțin rusofobă din Europa și, totodată, campioană la euroscepticism și la rezerve față de ajutorul pentru Ucraina.
Trendul ia amploare. Ce va fi peste un an, în pragul alegerilor europarlamentare?
Va mai fi conexiunea cu Rusia o piatră de gîtul candidaților, ori, dimpotrivă, le-ar putea aduce voturi masive de la românii cărora le va fi ajuns cuțitul la os?

Vom asista, oare, la un mare vot negativ, ca în 2000, cînd PRM și Vadim au făcut ravagii pe fondul crizei provocate de guvernanții epocii?

Este povestea cu ”Simion, omul FSB” episodul doi al telenovelei ”Geoană, omul GRU”, doar că în sens invers?
Adică un scenariu lansat controlat pe piață din anumite laboratoare electorale, care să lipească AUR de imaginea Rusiei, și asumat indirect, dar tenace, de către Simion și al său partid, fie și prin ajutorul consistent dat popularizării lui.

I-a făcut Șalaru un pocinog partidului AUR prezentându-l pe liderul său drept un personaj atît de dotat încît avea contacte cu puternicii serviciilor rusești încă de la 23-24 de ani?
Sau, dimpotrivă, i-a făcut un imens serviciu de imagine?

Rămîne de urmărit cu toată atenția evoluția poveștii.
Și ca să încheiem pe o notă relaxată, să spunem că dacă Geoană, ”rusofilul GRU”, a ajuns ulterior numărul doi în NATO, poate locul lăsat liber de Stoltenberg va fi ocupat de George Simion, cît de curînd. Datele problemei ar fi cam aceleași, nu-i așa? (Bogdan Tiberiu Iacob)