O nouă închisoare

Sub incidența acestui articol de lege, așa cum este el astăzi formulat, poate să cadă orice persoană, care face orice fel de afirmație publică considerată de procurori și apoi de judecători drept incitare la ură. Și, ca atare, incitare la violență. Ce înseamnă asta? Cum traducem această mutare scandaloasă, care se produce în Parlamentul României? Formula extrem de vagă în care este redactat articolul de lege este cu certitudine intenționată. Dacă lucrurile rămân așa, înseamnă că un cetățean care ocărește Guvernul, pentru faptul că menține în continuare în mod artificial  ridicat prețul la energie electrică, la gaze și la carburanți, ar putea fi condamnat la închisoare în urma unei simple interpretări. Procurorul ar putea să rețină că respectivul cetățean creează la nivelul societății, prin afirmațiile făcute, un curent de opinie. Și că acest curent de opinie ar putea genera o demonstrație, în care să se săvârșească acte de violență. După ce, în prealabil, manifestanții și-ar exprima dezacordul sau chiar ura față de cei care îi guvernează. Iar omul este umflat și aruncat trei ani după gratii. Practic, orice afirmație, în măsura în care concidența face ca ea să aibă urmări violente asupra unor demnitari, cum ar fi aruncatul cu ouă sau stropitul acestora pe față cu cerneală, ar putea să se lase cu închisoare.

Acest articol de lege lovește direct în cetățean. În dreptul legitim, constituțional al acestuia de a spune ce crede. Dar, evident, în primul și în primul rând sunt vizați comunicatorii, respectiv analiștii și jurnaliștii. Aceștia vor trebuie să se gândească de o sută de ori înainte de a formula orice fel de opinie, încercând să anticipeze dacă ea ar putea fi interpretată drept o incitare la ură. Pentru a scăpa cu fața curată, analiștii, ziariștii și cetățenii ar face bine să se abțină de la orice critică. Și, dacă se poate, să laude de dimineața până seara Guvernul. Și să le dea acatiste miniștrilor.

Oare ce este în capul parlamentarilor PSD, PNL și UDMR, care pritocesc asemenea aberații legisative? Care, atenție, sunt parte componentă a arhitecturii Ministerului Adevărului, la baza căruia stau deja, frumos așezate, mai multe acte normative, mai multe proiecte de legi, ordonanțe de urgență sau proiecte de restructurare și control al societății. Din nou, a nu știu câta oară consecutiv, într-un răstimp foarte scurt, miroase de la o poștă a dictatură militară.