O botnita pentru presa?

Mecanismul de monitorizare si verificare aplicat Romaniei este, e bine sa stie toata lumea, un experiment. Un experiment UE, facut pe seama acestei tari de catre birocrati ai acestei importante institutii, cu complicitatea unor politicieni de la Bucuresti. La fel cum s-a intamplat si cu nasterea prin cezariana a Agentiei Nationale de Integritate. Acest mecanism a aparut, culmea, fiindca a fost solicitat de unii politicieni romani. Care, vremelnic, au condus institutia prezidentiala si Guvernul. Si continua si poate continua la infinit, atat timp cat, in continuare, un presedinte ca Traian Basescu solicita insistent acest lucru. Unii, basistii, spun ca aceasta monitorizare si verificare permanenta este indispensabila pentru consolidarea statului de drept. Altii, printre care ma numar si eu, afima ca MCV este un instrument de tip masochist. De aceasta data, insa, avem de-a face cu un raport care nici macar nu a fost discutat cu reprezentantii statului roman si care a fost prezentat de oficialii de la Bruxelles intr-o maniera care, pentru mine cel putin ca cetatean, reprezinta o insulta. Si, in plus, s-a intamplat ca acest raport sa contina o recomandare fara precedent. Cea legata de controlul asupra presei.

Cum exercita presa presiuni asupra unei puteri independente a statului de drept, care este justitia?  Sau asupra unei institutii tot a statului de drept, care este Curtea Constitutionala? Ce crima au comis jurnalistii? De ce in Romania, spre deosebire de cele mai multe state din UE, ar fi necesara o lege a presei? De ce, spre deosebire de toate celelalte state UE, Consiliul National al Audiovizualului, creat pentru cu totul un alt scop, ar trebui sa controleze in mod special presa?

Se admite ca presa poate critica nestingherit Guvernul. Adica puterea executiva. Se admite, de asemenea, in intreaga lume, ca presa poate critica nestingherit cea mai importanta putere in stat si ea independenta, care este Parlamentul. Si atunci, de ce nu s-ar admite acelasi lucru si in ceea ce priveste justitia? Ar putea exista o explicatie logica pentru aceasta exceptie? Sau personajul care a introdus in raportul Comisiei Europene acest pasaj are pur si simplu un cap patrat?

Cu ce s-a facut vinovata presa de la Bucuresti? A descoperit si a semnalat fapte grave din biografia unor judecatori de la Curtea Constitutionala, a unor judecatori si procurori de la CSM sau de la Inalta Curte. E rau ca s-a intamplat astfel? Nu cred. Dimpotriva. E bine. Si tot presa a relatat derapaje in activitatea acestor institutii. E rau? Nu! E bine asa.

Daca, insa, unii jurnalisti au oferit opiniei publice informatii false incalcand legea, exista instrumente legale pentru ca ei sa fie pedepsiti. De ce ar fi nevoie de vreo lege a presei? De o botnita.