Nord Stream - Marea Mistificare

Cronologic, lucrurile stau aÈ™a: Principalul motor economic al Europei, hegemonul Uniunii Europene, Germania, un stat care nu dispune de resurse energetice, a bătut palma în plan economic È™i politic cu FederaÈ›ia Rusă, cumpărând cantități imense de gaz, la preÈ›uri preferenÈ›iale È™i vânzându-le în profit celorlalte state europene. Acest comerÈ› înfloritor a presupus importante concesii făcute Kremlinului È™i, care, după declanÈ™area războiului din Ucraina, nu mai puteau fi È™i nici nu au mai fost tolerate de celelalte state NATO, în frunte cu Statele Unite. Din acest motiv, într-o izbucnire nervoasă, deci necontrolată, Joe Biden a avertizat Germania că, în condiÈ›iile în care continuă să achiziÈ›ioneze gaz rusesc, conductele ar putea să dispară. Ceea ce, în actul următor, s-a È™i întâmplat. Două explozii succesive au aruncat în aer segmente din cele două magistrale submarine. Și a urmat ceea ce vedem astăzi.

Lumea a rămas consternată. Cum era È™i firesc, toate suspiciunile s-au îndreptat către Washington, Casa Albă refuzând, pentru început, să facă orice fel de comentariu. Ceea ce a întărit suspiciunile. FederaÈ›ia Rusă a solicitat organizaÈ›iei NaÈ›iunilor Unite o anchetă È™i definirea sabotajului drept act terorist. ONU a intrat în bâlbâială. Însă, în scurt timp, opinia publică internaÈ›ională a fost servită cu o dezvăluire bombă. Dezvăluirea este asumată de Seymour Hersh, un ziarist de investigaÈ›ie, laureat al premiului Pulitzer. Acesta, utilizând o sursă care a dorit să-È™i păstreze anonimatul, arată că dublul sabotaj a fost pus la cale de o echipă specializată de scafandri, care ar fi acÈ›ionat la comanda Casei Albe. Concret, la ordinul lui Joe Biden. Dacă aÈ™a stau lucrurile, este un act de o gravitate excepÈ›ională, pe care È™i l-au asumat Statele Unite împotriva unui stat, FederaÈ›ia Rusă, cu care nu se află în război È™i împotriva unui important aliat strategic, Germania, cu care se află în parteneriat NATO. 

În aceste condiÈ›ii, toată lumea a stat cu ochii pe Germania. Întrebându-se cum va reacÈ›iona Berlinul. Mai ales în condiÈ›iile în care Germania face parte dintre cele trei state, care s-au angajat să ancheteze sabotajul È™i să lumineze planeta în legătură cu autorii acestuia. Și ce a urmat?

Liderii de la Berlin È™i-au cusut, literalmente, buzele. Cu un calm specific nemÈ›esc, nu au făcut nicio afirmaÈ›ie. Și nici măcar vreo aluzie. Între timp, cu o viteză uluitoare, Germania s-a reorientat energetic, reuÈ™ind să se aprovizioneze cu întreaga cantitate necesară industriei proprii È™i chiar cu cantități suplimentare, care i-au permis să se transforme, din nou, într-un hub energetic. Cancelarul Scholz s-a deplasat pe neaÈ™teptate, aproape inopinat È™i total neprotocolar, nefiind practic însoÈ›it de o delegaÈ›ie la Washington, unde a purtat o discuÈ›ie cu Joe Biden. La întoarcere, a venit setat È™i a utilizat, de îndată, o retorică agresivă la adresa Moscovei. În scurt timp, însă, a explodat o bombă mediatică de mari proporÈ›ii. 

A fost pusă pe piață o nouă dezvăluire È™oc. Și anume, că cele două conducte Nord Stream 1 È™i Nord Stream 2 nu ar fi fost aruncate în aer de un comandou aparÈ›inând Statelor Unite, ci la ordinul unui miliardar ucrainean, care doreÈ™te să rămână anonim. Acesta ar fi închiriat o navă cu tot ceea ce este necesar È™i ar fi angajat un grup de scafandrii specializaÈ›i, care au primit misiunea de a efectua sabotajul. Autorii acestei noi dezvăluiri au È›inut morÈ›iÈ™ să mai facă două precizări. Care, în sine, sunt extrem de suspecte. Și anume, că Statele Unite È™i, respectiv, Joe Biden, nu au fost puÈ™i la curent È™i deci, nu au È™tiut nimic. Adică nu sunt implicaÈ›i în vreun fel. A doua precizare, la fel de suspectă, făcută de miliardarul anonim care îÈ™i asumă sabotajul, este că această operaÈ›iune nu ar fi fost făcută la ordinul lui Volodimir Zelenski, acesta, la fel ca È™i Biden, nefiind nici măcar pus în temă. 

În consecință, toată lumea scapă basma curată. Biden este curat, Statele Unite nu sunt implicate în niciun fel, Zelenski nu e nici el responsabil, iar Germania tace È™i face, probabil despăgubită în vreun fel pentru pierderea relaÈ›iei privilegiate cu Moscova, hegemoniei asupra Uniunii Europene È™i independenÈ›ei față de Washington. 

O lucrare bine făcută. Cusută, însă, cu ață albă. Mai devreme sau mai târziu, vom afla uluiÈ›i cine, de ce, cum, cu ce costuri È™i cu ce consecinÈ›e a pus-o la cale.