Reteaua Corect

Înainte și dincolo de răstălmăcire

Scris de newsreporter in 26 septembrie 2022 la 09:33, in Politics. 324 vizualizari Intra in discutie Tagurigranite, NATO, razboi, românia, ucraina, UE shortlinkhttp://crct.ro/nAds

Războiul (din Ucraina) îi încrâncenează pe oameni. Și pe cei care participă efectiv, și pe cei care privesc de pe margine. Încontrările opinenților devin tot mai contondente. Ciocnirea de argumente se transformă în atacuri la persoană. Rațiunea și bunul simț sunt aruncate la coș.

La prima mână, problema e – cum se spune în termeni juridici – mai mult de procedură decât pe fond. Sfada, scandalul provin mai curând din inoportunitatea declarațiilor vis-a-vis de momentul istoric pe care îl trăim decât dintr-o eventuală deficiență de adevăr în cele ce se spun.
Astfel, opinenții care aduc în discuție teritoriile străine, aflate acum în componența Ucrainei, spun adevărul. Chiar România are astfel de teritorii înstrăinate în țara vecină. (Nu de ucraineni. De Stalin și de Hitler.) Tot la fel de adevărat este că, în materie de minorități, politica oficială a Kievului a fost/este departe de standardele europene. (De data asta, nu mai e vorba nici de Stalin, nici de Hitler, ci de toți președinții care s-au succedat în Ucraina așa-zis democratică.) Etnicii români, de exemplu, știe toată lumea, sunt năpăstuiți și rupți de cultura lor nativă – nota bene: ca POLITICĂ DE STAT, nu ca abuzuri administrative izolate.

Dacă Ucraina nu schimbă radical actualul statut de paria al etnicilor români, atunci România OFICIALĂ (nu cea de opinii) îi va da „veto” și „reject” oriunde o va prinde, inclusiv în tentativa de a intra în UE. (De NATO nu mai vorbim, că nu e cazul.)
Acest mesaj clar, fără supărare, ar fi trebuit să fie transmis ucrainenilor (nu neapărat public) din capul locului, ca să știm – și noi, și ei – pe ce picior dansăm. Acum era momentul – pe fondul solidarizării arătate de țara noastră, pe toate planurile, cu asumarea, „la pachet”, și a dezagramentelor consecutive acestei poziționări – să le arătăm „pisica” și să le batem obrazul. Nu pare că funcționarii de la București – neavând sânge în instalație și nici glagorie în cap – ar fi procedat în acest fel. Cu asemenea pămpălăi nu se poate face politică de stat.

Problema acum însă este alta și nu servește nimănui să ne facem că n-o înțelegem. Ea constă în faptul că toate aceste belele ucrainene, fiind cunoscute de multă vreme, sunt readuse în discuție EXACT ACUM, PE TIMPUL RĂZBOIULUI. Ca urmare, invocarea lor n-are cum să nu fie percepută drept „proptea” sau fundamentare a agresiunii ruse. Pentru că, în bună parte, ele chiar se suprapun, coincid cu baza doctrinară configurată de Kremlin războiului. Doctrinarii Kremlinului nu sunt nici pe departe proști. Ei folosesc argumente credibile, sustenabile, adică cele de tipul “teritorii străine înglobate în Ucraina, care trebuie cedate”. Asta, pasămite, le-ar permite, le-ar justifica agresiunea.
Așadar, în plin bombardament rusesc revărsat asupra ucrainenilor, în pline dezvăluiri de crime de război comise de trupeții invadatori, în pline referendumuri-fake, SIMULTANEITATEA și SIMILARITATEA argumentației istorice (practicată în unele cercuri și la București) cu punctajul propagandei ruse de război sar în ochi.

Suspiciunea că respectivele enunțuri geo-etnico-istorico-multi-polare sunt menite să furnizeze acoperiri mai mult sau mai puțin explicite pentru agresiune – care, iată, tinde să fie escaladată de Putin în dezaprobarea lumii întregi, inclusiv a Chinei și Indiei – este inevitabilă. Intenționalitatea aceasta poate fi respinsă – în multe cazuri sincer, nefariseic – de către cei în cauză, dar e greu să fie reprimată în percepția comună.

Situația devine încă și mai inconfortabilă pentru cei care fac exerciții intelectuale pe buza războiului când în ecuație apare și o altă fațetă, aceea a manipulării prin false mituri și contra-mituri diseminate de agenții de influență. Se știe că, în trecut, URSS și-a asigurat drept stavilă în fața „pericolului capitalist” euro-trans-atlantic un așa-numit „cordon sanitar”, format din țări subjugate (ca România, Bulgaria, Polonia) și din țări cruțate sub condiția neapartenenței la NATO (Suedia, Finlanda). În toate existau agenți de influență sub controlul direct al Moscovei. Un imperiu nu-și poate permite să nu controleze, să nu tragă sforile la periferie și dincolo de ea.
În țările ocupate de Armata Roșie în 1944-45, în siajul înfrângerii lui Hitler de către Aliați, și ulterior satelizate de Moscova pe 45 de ani, numărul trompetelor pro-ruse era probabil mai mic decât astăzi, întrucât vasalitatea față de URSS era siguranțată, din capul locului, de sistemul politic (comunist) impus în acele țări. Odată cu finalul anului ’89, căzând sistemul, e de presupus că numărul recrutărilor de agenți autohtoni, acționând în slujbă/soldă rusească, a început să crească, chiar dacă (sau cu atât mai mult cu cât) noul tratat de vasalitate româno-rus (Iliescu-Năstase-Gorbaciov), semnat în 1991, n-a mai fost pus în aplicare, iar România a luat calea Vestului.
Ar fi o naivitate să credem că noii și vechii simbriași nu au fost ultra-activați, cu orice risc, la momentul declanșării agresiunii actuale din Ucraina. Chiar cu riscul de a se compromite iremediabil în ochii opiniei publice, din cauza luărilor de poziție pro-ruse prea pe față, prea agresive, pe alocuri de-a dreptul halucinante. În definitiv, de-asta ar fi plătiți, nu? Ca să se sacrifice la momentul cerut. Cât să-i mai ții la conservă? Dacă nu acum, când – inventându-se un război – trebuie îmbârligate mințile oamenilor mai abitir ca niciodată, atunci când?

Față de această realitate, care nu poate fi negată de niciun analist care se respectă cât de cât, opinenții onești, neîncartiruiți, care se exprimă din convingere – și a căror opinie, oricât ar fi de contrară politicii oficiale, trebuie respectată – riscă să fie confundați cu cei menționați mai sus și etichetați/suspectați/blamați pe nedrept.

De aceea, poate că s-ar cuveni – pentru a-și păstra libertatea de exprimare și, în același timp, a evita anateme și răstălmăciri nemeritate – să adauge, la digresiunile științifice, geo-strategice, etnice, istorice, de convingere, de conștiință etc. pe care le produc, o propoziție simplă: “Cele pe care le-am scris/vi le-am spus nu constituie în niciun caz o cauționare sau o aprobare a actualei agresiuni a Federației Ruse în Ucraina și nu trebuie interpretate în acest fel”.
Desigur, în afară de cazul în care ei chiar doresc ca respectivele digresiuni să fie interpretate “în acest fel”: ca o susținere adusă invaziei. Și-atunci, dincolo de răstălmăcire, nu mai poate fi decât partizanat. Ruso-putinist. Ce să ne mai dăm după deget!…

de Eugen Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.