MERKEL, SFIRTECATA DE PRESA GERMANA: 16 ANI CALARE PE FUM

Spre deosebire de alte figuri politice apreciate din trecutul recent, fie că este vorba de Ronald Reagan, Margaret Thatcher sau chiar Barack Obama, Merkel nu poate revendica nicio realizare definitorie. Bornele istorice ale epocii ei – reunificarea Germaniei și lărgirea Uniunii Europene – au avut loc cu mult înainte de venirea ei la putere. Chiar și renașterea economică de care s-a bucurat Germania în timpul mandatului ei a venit ca rezultat al reformelor întreprinse de predecesorul ei, scrie Politico.

Chiar și așa, legiunile de adepți ai lui Merkel îi atribuie acesteia tot felul de realizări monumentale, de la drepturile omului până la politica climatică. Ei o înfățișează ca pe o luptătoare neînfricată a crizei, care a condus cu mînă fermă Germania și Europa de-a lungul unor evenimente precum colapsul Lehman Brothers, implozia datoriilor grecești, criza refugiaților și pandemia. Rezultatul este ceea ce ar putea fi cel mai bine descris drept Mitul Merkel.

Dar s-a „confruntat” cu adevărat Merkel cu bătăușii globali? A transformat ea Germania în liderul moral al Europei? Este Berlinul noua Ellis Island din lume?
Percepția mai aspră asupra lui Merkel ar fi că ea a petrecut 16 ani călare pe fumul puterii industriale a Germaniei, fără a aborda provocările mai profunde cu care țara se confruntă, fie între granițe, fie în străinătate.

De-a lungul timpului, Merkel a preferat să calmeze în loc să rezolve: când a izbucnit criza, ea s-a limitat să tempereze situația, doar pentru a ascunde de fapt sub covor adevăratele mari probleme care au declanșat implozia. Această strategie, susțin criticii, a fost valabilă pentru orice, de la integrarea zonei euro până la refugiați și relațiile transatlantice.

Politico mai punctează că titulatura de ”liderul lumii libere” i-a fost atribuită lui Merkel, nemeritat, de presa germană și cea americană: în fapt, ea a fost ”mascota unui establishment global care a identificat-o drept ultima sa mare speranță”.

Se mai amintește că Merkel a dat din coadă permanent pe lîngă Trump, că a vizitat China de zeci de ori în timp ce critica public diverse politici ale acesteia, dar fără a lăsa niciodată ca drepturile omului să afecteze relația de afaceri, că a acordat împrumuturi Greciei în condiții de cămătărie care i-au destabilizat sistemul politic și au dus țara într-o depresie din care încă nu și-a revenit. Ori că s-a înșelat crezînd că valul de imigranți se va limita la doar cîteva sute de mii de oameni, eroare care a dus la ascensiunea extremei drepte în UE.

În fața coborârii Ungariei în autoritarism sub Orbán, Merkel a refuzat ferm să amenințe, cu atât mai puțin să aplice vreo presiune economică, în ciuda dependenței Ungariei de comerțul și investițiile germane. Același lucru a fost valabil și pentru Polonia. Concluzie: Merkel a vorbit dur cu privire la drepturile omului și la idealurile democratice, dar, concret, ea a făcut doar ceea ce era mai bine pentru afacerile germane, mai scriu analiștii publicației.

Sunt doar cîteva dintre reproșurile extrem de dure făcute de Politico la adresa cancelarului aflat la apus, cînd încă mandatul acesteia nu și-a dat ultima suflare. Ce se va scrie, oare, peste un an sau doi? (B.T.I.)

Inpolitics