Reteaua Corect
Ioan Grosan

Mecanismul (I)

Daca revin asupra relatiei mele cu Securitatea, n-o fac dintr-un instinct masochist asemanator celui care-l face pe un criminal sa se intoarca la locul crimei, ci doar pentru a intelege si, in masura posibilitatilor mele, a explica un mecanism care a dominat viata Romaniei aproape o jumatate de secol. Si n-o fac pentru cei care au trait acele vremuri buimace, ci pentru cei tineri care au avut sansa sa se nasca si sa traiasca in democratia postdecembrista, asa schioapa cum e ea.

   Aparatul Securitatii era imens. Istoricul Marius Oprea si departamentul de investigatii al „Academiei Catavencu” au reusit sa identifice doar cateva zeci de nume de ofiteri, gras retribuiti, care activau in Aparat. Probabil erau cateva mii, daca nu mai multi. Securitatea functiona asemeneni marilor uzine sau combinate siderurgice: avea plan de productie, depasiri de norme, sporuri, „export”, chiar si rebuturi (cele mai multe involuntare). Numai ca daca uzinele „23 August”, „Republica” ori Combinatul de la Galati functionau pe un perimetru restrans, Securitatea functiona pe intreg teritoriul tarii.

     Doua perioade se pot distinge, in mare, in istoria acestei institutii: perioada stalinista si cea de dupa 1964, cand au fost eliberati detinutii politic. Daca despre prima exista suficiente marturii, despre a doua, despre modalitatile in care Securitatea actiona, sunt – cu cateva exceptii majore, printre care exceptionala carte scoasa recent de Dorin  Tudoran – mai putine.

     „Actiunile noastre nu sunt punitive, ci preventive”, mi-a spus, privindu-ma pe sub gene, colonelul de Securitate venit de la Cluj cand m-a chemat in biroul CI-stului la UM 01252 din satul Corbu, judetul Constanta. Altfel spus, fiindca acum „cuceririle poporului, ale socialismului” sunt in siguranta, nu mai arestam in toiul noptii, cum faceau precedesorii nostri, ci doar ne informam daca exista posibile pericole, sa le prevenim. Iar prevenirea se facea prin masive recrutari de informatori, daca nu erau membri de partid, sau prin „persoane de sprijin”, daca erau in PCR.

     Si cum se facea recrutarea? Am ferma convingere ca in 99% din cazuri se facea prin santaj, amenintare sau descoperirea unei „bube” la dosarul persoanei in cauza. Pentru ca ce om cu scaun la cap se poate gandi ca, de pilda, un tanar absolvent de liceu sau student, cuprins de un navalnic sentiment patriotic, se duce glont la Securitate sa-si ofere, benevol, serviciile?

     Voi reveni.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.