MAREA RUPTURĂ: CINE VA SUCOMBA POLITIC?

„Eu nu o să fiu șeful unui guvern tras în căciulă” decreta Ciolacu la finele lunii ianuarie. Declarația venea după declanșarea unei suite de atacuri foarte dure ale pesediștilor la miniștri ai PNL precum Predoiu, Bode sau Popescu, ori a primarului Nicușor Dan.

Scriam la acea vreme, analizînd comportamentul coaliției în paralel cu tot mai multele probleme de pe agenda publică:

”Actuala coaliție de guvernare parcurge exact traseul celei din regimul Constantinescu, iar ultimele poziționări ale beligeranților nu prea mai lasă loc de întors. Căruța e ca și ruptă, rămîne marea întrebare ce va fi după momentul rupturii; cum anticipatele sunt practic imposibile, vor trebui analizate restul opțiunilor, de la guvern minoritar la readucerea USR la guvernare șamd.
PNL și PSD au sabia lui Damocles deasupra capului.”

Între 1999-2000, reamintim, peste România a venit o avalanșă de probleme economico-sociale, de la prăbușirea unor mari bănci precum Bancorex, Bankoop, Banca Agricolă, Banca Religiilor, Banca Română de Scont șamd pînă la mega-scandalul CEC-FNI și multe altele. Greve generale în educație și nu numai, proteste de stradă, conflictul din Iugoslavia vecină, o coaliție de guvernare în derivă, un președinte fără soluții.
În anul electoral 2000, un partid, PNL, a avut luciditatea să intuiască marea prăbușire și a ieșit din CDR invocînd varii pretexte. În urma sa, președintele Emil Constantinescu a fost obligat să renunțe la o nouă candidatură, CDR a mers la lada de gunoi a CDR, PSD și PRM au preluat autoritar tortul politic. Dar măcar PNL s-a salvat de la dispariție, semn că, în politică, e crucial să știi cînd să faci pasul înapoi.

Nu altfel dă semne PSD că se va comporta acum.

Mascarada rotativei s-a derulat luni de zile, schimbarea pașnică din guvern – cum tot primeam asigurări de la toți actorii politici – intrînd, de fapt, în contradicție violentă cu realitatea de zi cu zi.

De luni de zile agenda marilor probleme crește, și nicio soluție nu vine.

Doar vorbăraie goală, din zori în seară.
Datoria externă a sărit de 50% din PIB, ajungînd la 140 de miliarde de euro. Din buget lipsesc 20 de miliarde de lei, iar anul acesta avem de plătit 20 de miliarde de euro numai datorii mai vechi, scadente. România se împrumută, se împrumută, se împrumută, și încă la cele mai uriașe dobînzi din Europa. Ca să ne facem o idee, în toamna anului trecut ne împrumutam la dobînzi de 9,3%, în timp ce Rusia invadatoare și supusă sancțiunilor se împrumuta la doar cîteva zecimi de procent mai mult.
În plină grevă în educație – domeniu cu un buget anul acesta de cca.6,4 miliarde euro – pentru salarii mai mari vine vestea că vom cumpăra submarine și alte echipamente de peste 2 miliarde de euro. Ce o fi fost în sufletele dascălilor citind știrea?

Pe țeavă sunt proteste masive ale altor categorii profesionale, poliție, finanțiști, medici etc.
O vară fierbinte se anunță, cu un summit NATO la Vilnius la care guvernele vor primi liste consistente de achiziții militare urgente, întru pregătirea pentru un ipotetic atac din partea Rusiei.
Românii trebuie să fie pregătiți să bage adînc mîinile în buzunare pentru tancuri, avioane, muniții.

Dinspre PNRR nu bate vîntul speranței, de fondurile operative tradiționale nici nu se mai aude ceva. Ciucă se laudă că a mai tras niște bănuți din planul bugetar trecut, încheiat în 2020.

Legile educației încă se screm, reforma pensiilor speciale va fi la Sf.Așteaptă, legea salarizării la fel.
Enorm de multe probleme și, cum spuneam, zero soluții. Nu știm cît de aspră va fi iarna următoare.
Din ea se va ieși direct în buza primului rînd de alegeri.

Coaliția de guvernare e complet depășită.
Dar, cineva trebuie să crape, pentru ca altcineva să se salveze.

E de așteptat ca Iohannis să iasă la rampă zilele următoare și să ceară respectarea protocolului, adică schimbare de premier pe 26 mai.
La fel de previzibil e că PSD va refuza, ținînd de anunțul de azi al lui Ciolacu privind suspendarea rotativei.

De aici o criză majoră, care nu prea are șanse să se încheie altfel decît cu ieșirea unui partid de la guvernare, cel mai probabil PSD.

Nu e întîmplător că Ciolacu a ridicat două ștachete practic imposibil de sărit, reforma pensiilor speciale și rezolvarea problemelor profesorilor.
Reforma pensiilor speciale fusese promisă de PNL, în aprilie 2019, ca fiind rezolvată în 30 de zile de la preluarea guvernării.
Trei premieri liberali s-au perindat de atunci și legea tot în pom e.
Pe de altă parte, greva profesorilor ține de domeniul învățămîntului, iar profesorul de la Cotroceni are un proiect numit ”România educată”.

PSD și-a ales bine țintele.
Mizînd pe enervarea președintelui.

Se anunță o săptămînă de foc, dar vestea proastă e că indiferent cu ce formulă de guvernare ne vom alege, ea nu va aduce și soluțiile salvatoare.