La judecata lui Serban Nicolae

Experimentatul senator Serban Nicolae, seful Comisie juridice a Senatului, a cazut victima duplicitatii lui Liviu Dragnea. Sa incercam sa ne amintim. In cateva randuri, referindu-se la mult disputata si mult amanata gratiere, Liviu Dragnea a insistat asupra faptului ca, din punctul sau personal de vedere, de la gratiere ar trebui sa fie exclusi cei condamnati pentru coruptie. Intelegand ca acesta este doar un punct de vedere, Serban Nicolae a venit si el cu punctul sau de vedere, diametral opus, l-a sustinut si astfel, in prima forma, proiectul de lege a trecut prin Comisia juridica cu corupti cu tot. Si, cum era de asteptat, a existat o noua reactie a opozitiei, care a organizat degraba o manifestatie politica neautorizata si pasnica in Piata Victoriei. Dupa care Liviu Dragnea s-a facut foc si para.

A fost momentul de declic. Momentul in care liderul suprem la PSD, singurul presedinte de partid ales vreodata in unanimitate, nu de un congres, ci de toti membrii cotizanti, a explodat. Impotriva lui Serban Nicolae. Acuzandu-l pe  acesta ca face o politica personala. Ca nu tine cont de o decizie luata la nivelul partidului. Si l-a trimis, la propriu si la figurat, in baie, singurul loc in care Serban Nicolae ar avea dreptul sa isi exprime opiniile personale. Un gest profund umilitor. Din orice pozitie. Un gest si o afirmatie care il umilesc pe Serban Nicolae. Lasandu-l in ofsaid si lipindu-l de un perete care poate deveni al executiei. In acelasi timp, un gest care arata care este diferenta dintre un lider versatil si unul duplicitar, dintre un om uns cu toate alifiile politice si un personaj lipsit de caracter.

Am urmarit cu mare atentie scena politica romaneasca. Si, cum era firesc, am urmarit indeosebi modul in care partidul care a dat majoritatea si guverneaza se pozitioneaza in raport cu cele mai sensibile provocari. Si, inainte de toate, am fost atent sa vad cum reactioneaza liderii PSD, in frunte cu Liviu Dragnea, la cea mai incitanta provocare a momentului, cea legata de fundatura in care a intrat politica penala a Romaniei. De aceea nu ar fi avut cum sa imi scape o eventuala decizie luata la nivelul partidului privind gratierea. Iar daca mi-ar fi scapat mie faptul ca s-a adoptat, in mod oficial, o anumita conduita politica, nu le-ar fi scapat, cu certitudine, altor analisti. Este insa un fapt de necontestat ca PSD nu a pus in discutie, in mod oficial, o asemenea tema, nu a analizat-o in niciun for de conducere si nu a adoptat nicio pozitie oficiala publica sau nepublica.

In consecinta, domnul Liviu Dragnea minte. Minte atunci cand il acuza pe Serban Nicoale ca nu s-ar fi conformat unei decizii a partidului. Si ca ar fi actionat contra unei asemenea decizii. In realitate, Liviu Dragnea a jucat duplicitar. Si urat de tot. A lasat o tema atat de importanta in voia sortii. A lasat moneda sa cada indiferent pe ce parte. A inceput sa tremure si i-au cazut chilotii in vine atunci cand, dupa decizia Comisiei juridice de a-i gratia pe cei condamnati pentru coruptie, opozitia a reactionat. Si, cu un cinism rar intalnit, si-a sacrificat omul. I-a dat branci in arena ca sa il sfasie leii dezlantuiti.

Iar Serban Nicolae nu a mai avut nicio alta iesire onorabila decat sa spuna adevarul. Si anume ca nu exista nicio decizie a PSD in acest sens. Iar el nu a incalcat nicio regula. Lasat sa joace la liber, si-a exprimat pur si simplu convingerile sale de om politic. Si a reactionat ca atare. De unde sa stie ca seful il va sacrifica cu cinism?