Iohannis s-a făcut ca nu vede eșecul lui Costache

Logica spune că ar fi trebuit să înceapă altfel, cu propoziţia „Am luat act de demisia domnului Costache” şi abia apoi să spună „Am primit în cursul acestei dimineți de la premierul Ludovic Orban propunerea pentru numirea domnului Nelu Tătaru în funcția de ministru al Sănătății”, căci aceasta este ordinea firească a evenimentelor, adică mai întîi se ia act de demisia ministrului şi abia apoi îl numeşti pe succesorul său.

Inversarea aceasta nu e întîmplătoare, ci are în adîncul ei un schepsis: Victor Costache, medic la Polisano, spital privat din Sibiu, a fost impus ca ministru chiar de către Klaus Iohannis, care este tot din Sibiu. Trecerea demisiei sale pe planul doi are menirea să atenueze impactul acestei legături, altfel ar fi trebuit să-l vedem agitat, să ne spună că acest Costache face o mare greşeală că părăseşte guvernul tocmai acum în plină criză, ba, chiar, să ne spună că a sesizat procurorii, căci sîntem în „stare de urgenţă”, nu?

Ştirea că Victor Costache „a fost demis” pentru că a colaborat cu Gabriela Firea pentru programul acela de testare a bucureştenilor poate explica de ce Iohannis l-a aruncat la coş, ştiindu-se aversiunea sa faţă de PSD. Altfel, doar nu-şi imaginează cineva că premierul Ludovic Orban l-ar fi demis tocmai pe Costache fără aprobarea Preşedintelui.

Situaţia aceasta neobişnuită, cînd tocmai ministrul Sănătăţii îşi dă demisia în plină criză de sănătate, generată de coronavirus, ne obligă să ne amintim de istoria recentă, astfel încît să ştim că dacă ÎNCREDEREA noastră în deciziile autorităţilor are ceva ca fundament sau e doar o vorbă-n vînt:

– 5 februarie: Guvernul Ludovic Orban a căzut la moţiunea de cenzură

– 26 februarie: Florin Cîţu este desemnat Premier de către Klaus Iohannis. Este exact ziua în care a fost înregistrat la noi primul caz de infestare cu Coronavirus

– 6 martie: Jurnalistul Sorin Roşca Stănescu lanseză ipoteza declanşării „stării de urgenţă”, idee susţinută de mai mulţi politicieni. Au fost înregistrate în această zi încă 2 cazuri de Coronavirus

– 11 martie: Klaus Iohannis „demitizează” boala Coronavirus şi respinge declanşarea „stării de urgenţă”, sfătuind oamenii „să schimbe canalul” cînd aud astfel de propuneri. În acea zi, au fost înregistrate încă 19 cazuri de Coronavirus

– 12 martie: Florin Cîţu şi-a depus mandatul. În acea zi au fost confirmate încă 16 cazuri de Coronavirus

– 13 martie: Ludovic Orban este desemnat Premier. În acea zi au fost confirmate încă 31 de cazuri de Coronavirus

– 14 martie: Guvernul Orban 2 este învestit. Au fost confirmate în acea zi încă 28 de cazuri

– 16 martie: Klaus Iohannis decretează „starea de urgenţă”. În acea zi au fost confirmate încă 24 de cazuri.

Ce observăm din această Cronologie seacă? În primul rînd, faptul că atunci cînd încă nu se înregistrase primul caz de infectare cu coronavirus în România, preşedintele Klaus Iohannis, deşi are la dispoziţie informaţiile primite de la serviciile secrete şi de la instituţiile statului, a ignorat complet pericolul Coronavirus, fiind preocupat de obsesia sa: ALEGERILE ANTICIPATE!

Pentru Europa, în general, şi pentru Italia, în special, toată nebunia cu noul coronavirus a început în luna februarie, cînd în Italia au apărut primele cazuri de infectare, evoluţia fiind atît de rapidă, încît pe 29 februarie Italia înregistra 1.128 de cazuri de infectare şi 29 de decese! Era clar pentru toată lumea că nu e de glumit cu Coronavirusul. Dovadă stă şi documentul publicat de „Cotidianul”, care arată că încă din luna ianuarie, OMS recomandase tuturor statelor, inclusiv României, „să asigure gestionarea infecţiilor cu noul virus”, document ignorat complet de Guvern şi Preşedinţie:

La noi, însă, deşi se ştia că în Italia locuieşte ce mai mare comunitate de români, însuşi preşedintele Klaus Iohannis a impus Guvernului Orban şi PNL să forţeze ALEGERILE ANTICIPATE, aşa cum a constatat chiar Curtea Constituţională a României. Astfel, după demisia Guvernului Orban 1, a urmat nominalizarea lui Orban şi pentru al doilea guvern liberal, după care a fost nominalizat Florin Cîţu, cu intenţia clară de a fi dărîmat la învestire (ca o stranie coincidenţă, chiar în ziua în care a apărut primul caz de infectare din România, adică pe 26 februarie), din moment ce, cu o jumătate de oră înainte de decizia Parlamentului, el şi-a depus mandatul în ziua de 12 martie, cînd în Italia se înregistrau deja sute de morţi în fiecare zi!

Nu este, deci, nici un fel de dubiu că, în timp ce Coronavirusul făcea ravagii prin Europa, determinînd mulţi români să revină acasă, Preşedintele şi Guvernul PNL erau încă preocupaţi DOAR de ALEGERILE ANTICIPATE, în urma cărora doreau să deţină o Putere totală, cu „Guvernul Meu” şi „Parlamentul Meu”, pohta ce-a pohtit Klaus Iohannis încă din primul mandat!

Oricît am vrea să fim de înţelegători, n-avem cum să trecem peste această succesiune de fapte, căci acesta este principalul motiv pentru care s-a ajuns în situaţia de azi: în loc să fie preocupaţi de semnalul dat de OMS, privind pericolul Coronavirus, autorităţile noastre, inclusiv Preşedintele României, erau preocupate de ALEGERILE ANTICIPATE, ignorînd complet consecinţele răspîndirii virusului!

În toate guvernele nominalizate, căzute sau învestite, era acelaşi Victor Costache la ministerul Sănătăţii, în ciuda serioaselor contestaţii apărute în presă, pe care oricine le poate vedea în arhiva „Cotidianul”.

Cu alte cuvinte, pînă şi în fruntea ministerului Sănătăţii, cel care urma să aibă un rol decisiv în stoparea coronavirusului, nu a primat interesul naţional, ci interesele personale sau de concitadinie, ca să zic aşa. Şi, dacă însuşi Preşedintele l-a vrut pe amicul său Costache ca ministru, de ce să nu-şi numească şi Costache favorita, pe Adela Cojan, tot din Sibiu, ca preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) sau Cristian Buşoi pe favoritul său, manechinul Andrei Baciu, ca secretar de stat la ministerul Sănătăţii?

Acum, poate că e prea tîrziu să mai îndreptăm lucrurile care se puteau face mai bine în urmă cu o lună de zile. Dar, aşa, pentru alinarea suferinţelor din aceste zile, cînd numărăm zilnic morţii şi ne uităm la cifrele Coronavirusului cu groază, cei vinovaţi n-ar trebui, oare, ca măcar să-şi ceară scuze poporului, cel puţin pentru ca oamenii să-i înţeleagă şi să aibă încredere în ei în perioada grea ce urmează?

Ca prim pas, de exemplu, cei de la Cotroceni, ar trebui să-i scrie lui Klaus Iohannis pe prompterul de pe care citeşte mesajele prin care ne îndeamnă să ne spălăm pe mîini şi această propoziţie simplă pe care s-o rostească rar, într-o germană impecabilă: „Bitte, entschuldigen Sie mich!”, care nu înseamnă altceva decît „Vă rog să mă scuzaţi!”

P.S. Fac pariu cu oricine că, la sfîrşitul acestei crize, Klaus Iohannis şi ţuţerii săi din PNL vor arunca toată vina pentru criza coronavirus în spatele şi aşa gîrbovit al PSD. Unii deja se antrenează cu asta pe la televiziuni.

Ioan Spânu

Cotidianul