CorectNews
CorectDiaspora
615 vizualizari
”România poate depăşi criza gazelor dacă temperatura exterioară nu coboară sub minus 15 grade Celsius sau dacă nu apar defecţiuni în sistem”, a declarat premierul Emil Boc imediat după ce, în ziua de 7 ianuarie 2009, Rusia a închis robinetul gazelor livrate prin Ucraina. Ministrul Economiei, Adriean Videanu a luat decizia de a instaura starea de urgenţă.
Situația era gravă și suprapusă peste criza economică mondială declanșată în 2008.
Boc și președintele Băsescu s-a întîlnit de urgență pentru a găsi ”soluţii pe termen mediu şi lung pentru evitarea în viitor a unei crize similare”. Ciudat, niciunul nu a suflat vreun cuvînt despre măsurile concrete analizate. A naibii secretomanie.
Marile instituții europene au reacționat vehement la acea vreme, s-au făcut reuniuni și discuții diverse, s-au întrunit foruri, rușii au fost puși la zid, dar la fel și ucrainenii, care refuzaseră să achite niște datorii către Moscova.
S-a vorbit peste tot de luarea unor măsuri care să împiedice asemenea situații în viitor, la nivel european. E drept, anumite mari state din vest, precum Franța, s-au agitat mai puțin, susținînd că e o treabă strict între Rusia și Ucraina. De aici, lipsa unei poziții comune față de problema gazelor.
În România, o poziție lucidă a avut-o preşedintele UDMR, Marko Bela, care a punctat, public, că guvernul Boc ”ar trebui să aibă acest scop, de a elabora cât mai repede o strategie privind domeniul energetic, toate problemele legate de domeniul energetic, inclusiv o colaborare cu celelalte ţări în acest spaţiu al Europei, fiindcă a lipsit şi lipseşte această colaborare şi iată că ne trezim că fiecare ţară trebuie să se confrunte separat cu o problemă legată de furnizori”.
Traian Băsescu a luat imediat legătura cu Vladimir Putin, pe atunci premier, iar acesta a adresat României oferta de a cumpăra gaze direct de la Gazprom, referindu-se şi la firmele intermediare de pe piaţa românească.
O poziție extrem de pragmatică a avut, la acea vreme, Ion Iliescu. El a avertizat guvernanții că relaţia politică dintre România şi Rusia este foarte importantă şi nu poate fi ignorată.
„Noi nu trebuie să mai ignorăm relaţia bilaterală, directă, cu Rusia, pentru a aborda aceste chestiuni. Dar sunt interese mai mari ale Rusiei, inclusiv această relaţie cu Ucraina”. El a apreciat că gazul reprezintă „un instrument de acţiune politică”.
Criza gazelor s-a încheiat după vreo două săptămîni de tensiuni în întreaga Europă, în care nu lipsiseră acuzațiile la adresa SUA, care și-ar fi băgat coada, părerile că energia nucleară trebuie dezvoltată și nu lichidată, dezbateri despre necesitatea unor noi magistrale de gaz șamd.
Au trecut 13 ani de atunci și nici la nivel european, nici național, nu pare să se fi îmbunătățit ceva.
Nu avem o strategie coerentă și realistă în domeniul energetic, avem în schimb promisiuni făcute UE că trecem la hidrogen în loc de gaze și un aranjament dubios cu americanii pentru minicentrale atomice netestate pe undeva pînă acum.
România are depozite de gaze, în sol, maritime ori de șist care continuă să nu fie exploatate. Depozitele de gaze nu mai e obligatoriu să fie umplute, prin schimbarea legislației.
Nu am dezvoltat surse alternative de energie, precum cea eoliană ori solară.
Nu avem vreun contract avantajos, pe termen lung, cu Gazprom, cum are Ungaria, spre exemplu.
Nu am construit vreo nouă centrală nucleară.
Am închis nenumărate mine, dar și grupuri energetice pe bază de cărbuni, care ar mai putea furniza bine mersi energie.
Nu avem o relație mai bună cu Rusia.
Iar președintele actual, Klaus Iohannis, nici în vis nu și-ar găsi curajul să-l sune pe Putin în caz de criză.
Și dacă ar face-o, posibil ca Putin nici să nu-i răspundă.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.