Reteaua Corect
Andrei Marga

Ieșirea din criza politică

Scris de Andrei Marga in 18 septembrie 2019 la 10:52, in Politics. 373 vizualizari Intra in discutie Taguricriza politica, guvern, guvernare, românia shortlinkhttp://crct.ro/nv0g

Mulți mă întreabă cum văd criza politică actuală. Mărturisesc că ceea ce se petrece, începând cu perorațiile președintelui, este atât de rudimentar și de străin de civism și de onoare, încât mă dezgustă. Repulsia nu este însă răspuns. Iar direcția pe care apucă lucrurile nu duce nicăieri. Ca urmare, formulez răspunsul.

Prima mea observație este aceea că evenimentele au mereu o istorie. Mă gândesc aici la faptul că în România se câștigă alegeri prezidențiale –  vezi ultimele trei ediții – în care candidații nu au vreun proiect sau program propriu-zis și nici pregătire corespunzătoare.  Se alege unul, dar nu pentru merite, ci ca „rău mai mic”, dacă nu cumva îl aleg cei care numără voturile. Apoi „aleșii” se angajează într-o politică pe care o înțeleg doar ca luptă, ba chiar ca ocazie de abuz pentru a împărți funcții și a sta în capul lor. De aceea, nici nu a ieșit ceva din mandatele lor, ci, mai degrabă, pagube și ocazii ratate pentru o țară.

Neavând program și nici capacitate de a argumenta în condiții de pluralism, respectivii “aleși” vor neapărat „guvernul meu”, sperând să conducă țara ca un fel de șefi de tren. Dacă nu reușesc, amenință – nu altcineva decât Tăriceanu evoca amenințarea „vă distrug!”, când nu voia să rupă alianța ce tocmai câștigase alegerile parlamentare! Dacă nu reușesc cu nici un chip, cheamă „mișcarea” străzii pentru a distruge sau măcar a bloca rivalii.

În raidurile electorale interbelice se ajungea la cafteli în toată regula prin sate uitate; acum, nu mai e nevoie, căci se lovește de sus cu contondența unor instituții ale statului. Se fură starturi, se încalcă legi și reguli sub ochii procuraturii. Iar când n-au mai rămas în scenă decât rivali agreabili, se socotește că România devine „normală”.

În aceste desfigurări ale democrației se înrădăcinează în fond criza politică! Oriunde în lumea civilizată pluralismul este oxigenul care pune în mișcare energii și idei. În România, „aleșii” mai noi își subordonează instituțiile de forță și  încalecă pluralismul.

A doua mea observație este aceea că nici o democrație nu rezistă la nesfârșit combinației de abuz în funcție și instrumentalizare a instituțiilor de forță, atunci când cetățenii stau pasivi. Nu numai în Germania anului 1933 și, respectând proporțiile, în România lui 1938, dar și în alte situații, democrația a cedat pas cu pas abuzurilor. Regretele nu au lipsit, dar au venit prea târziu. Astăzi, când personalități integre și de mare pondere din Anglia, Germania și Franța acuză pe drept că se înmulțesc pe continent semnele „postdemocrației” – acea democrație în care sunt alegeri formal libere, dar se perpetuează decidenți fără relief – și când se cultivă pentru vitrină imaginea „luptei cu corupția”, abuzurile se simt încurajate.

A treia observație este că în criza politică din România ar trebui să conteze interesul public și, mai exact, funcționarea instituțiilor. Nu există un partid la ora actuală de la care cetățenii să poată aștepta redresarea. Cei care vor să ajungă să decidă nu au dovedit că aduc ceva în interes public. În fruntea statului nu se află o persoană cultivată, pricepută și responsabilă, care să anime speranțe.

Trebuie distins mereu între ceea ce trâmbițează o coterie și adevăr. Cum spunea Toma d’ Aquino, a nu spune adevărul este păcat. Iar păcatele se plătesc! Nu cumva România a plătit destul din cauza inadecvării decidenților?

Dincolo de politicianisme ce vor să sufoce accesul la fapte, se poate observa că social-democrații au pus în joc în legislatura în curs patru obiective perceptibile – plasarea consumului intern în rolul de motor al economiei, cu oportune măriri de salarii și pensii, reforma justiției, suprimarea statului paralel, gestiunea mai bună a resurselor interne. Cetățeanul onest, ori cu cine ar vota, știe bine că România are nevoie astăzi de aceste obiective. Neștiind însă să le explice populației și penetrați de noua Securitate până la a le selecta prim-miniștrii, social-democrații încasează lovituri și când au dreptate și când ezită și când greșesc.

În afara grupului care s-a aliat la guvernare pentru a restabili statul de drept democratic, liberalii nu mai au de ani buni exponenți manierați și inventivi, care să promoveze lărgirea libertăților și drepturilor. Ei se reduc, deocamdată, la o adunătură ce se agită pentru a-și discredita rivalii și pentru a le lua funcțiile, fie și în pofida civilității și a legii.

Creștin-democrații au, în continuare, o prezență prea puțin vizibilă. Distanța dintre valorile creștinismului și ceea ce se face în societate s-a mărit tocmai la inșii care se filmează mergând la biserică.

Restul spectrului politic este compus în România actuală din produse ale diversiunilor ce amintesc de anii treizeci. Din nou, absolvenți  de nivel oarecare ajung să decidă soarta țării, iar păpușarii ies iarăși în lumină.

Așa stând lucrurile,  abordările partinice actuale nu scot România din criză. Nu o scoate nici abordarea prezidențială, căci, așa cum președintele îi acuză de incompetență și eșec pe cei care guvernează, și aceștia spun că actualul președinte nu se lasă întrecut la nepricepere, citit foi insipide scrise de alții și zero realizări. Nu există ultim cuvânt în chestiune.

Abordarea de care este nevoie acum este cu totul alta, anume, o abordare instituțională. Sunt de părere că se poate ieși durabil din criză sub trei condiții: recuperarea politicii în interes public, obligarea la respectarea legitimării, revenirea la  Constituție.

Nu comentez aici ce înseamnă politica, la propriu. Esențial este ca populația, mass media, fiecare cetățean să pretindă politicienilor altceva decât până acum, adică, să pretindă să aducă proiecte efective pentru binele public și să lucreze efectiv la realizarea lor. Dacă se mai acceptă, fără reacție, că tot ce are de făcut un „ales” este să citească ritos, de la tribuna instituțiilor publice, texte despre cât de răi sunt rivalii, atunci se rămâne într-un primitivism pe care lumea civilizată, totuși, nu îl practică. Democrație nu este când cei răspunzători de situație se ascund după atacuri ce vor să stârnească ura, în loc să dea rezolvări chibzuite.

Pe de altă parte, democrația nu este posibilă nici când se ajunge atât de jos încât se țin discursuri electorale la elevii de școală generală sau se tratează cetățenii cu oferte mai degrabă ofensatoare, gen „România educată” sau „România normală”. Firește, cine vrea să fie „educat” și „normalizat” cu asemenea pastile nu are decât să servească meniul. Mai sunt, însă, destui cetățeni care s-au educat la timp și știu bine că altceva este de făcut.

În context, se ivesc însă întrebări mai mult decât normale. Cine ar trebui de fapt educat? Cine educă pe cine? Din cauza cui România trebuie adusă acum la normal? Cine a pictat-o drept coruptă și neputincioasă? Cine a patronat anormale protocoale secrete dintre justiție și Securitate, pe care nici o țară europeană nu le-ar accepta?

Prea multor aleși le este străină chestiunea legitimării. Practic, în lumea civilizată, votul cetățenilor, dat pe programul unui partid sau al unei alianțe, este firul conducător al conduitei politice. În mod legitim, parlamentarul nu poate face ce vrea. Formarea de „partide” în parlament, schimbări de coaliții din ambiții doar personale sunt semne de subdezvoltare, nu de democrație! Ele sunt curmate energic în multe țări. Parlamentarul a fost votat pe o listă a unui partid sau a unei coaliții și rămâne acolo cât timp acel program, pe care a fost votat, este în vigoare. Indiferent de șantaje! Nu pertractările de culise, ci votul pe programul pe care a candidat dirijează ruta parlamentarului, căci acesta este singurul care îl legitimează. Iar cine nu respectă legitimarea, are libertatea demisiei. De aceea, Tăriceanu, și nu numai el, se află acum în afara legitimării.

Ca liberal veritabil, nu cauți să preiei guvernarea prin combinații de culise, mobilizând instituții de forță, ci printr-un program superior, în interes public, la alegeri curate. Democrația șmecherească este o contradicție în sine și nu aduce decât sărăcie. Sub „președinție africană”, ca să folosesc termenul unor constituționaliști de azi, România a alunecat, din păcate, de ceva ani, iar efectele se văd și nu ar trebui întărite.

Iar dacă statul se ia în serios ca stat, atunci trebuie spus că în 26 mai 2019 nu s-a „stabilit” nici o schimbare instituțională în România, cum pretind tot felul de profitori, în pofida Constituției. Un democrat demn de nume nu acceptă numărarea militarizată a voturilor și nici referendumuri suprapuse cu alegeri, pentru a masca opresiunea. Este periculos pentru un stat să facă sursă de decizii din diletantismul cuiva, oricine ar fi!

Doar prin revenirea la Constituție se poate ieși din criza actuală. Dar, cum se întreabă tot mai mulți concetățeni, se chiar înțelege Constituția?. Mai ales că din rândul consilierilor a ieșit recunoașterea faptului că, deși s-a jurat pe Constituție, aceasta nu este pricepută. O recunoaștere forțată de împrejurări, desigur, căci au trebuit dese intervenții din partea Curții Constituționale pentru a opri aiurelile.

 În orice țară, în materie de respect al legislației, rezultate sunt numai dacă de la vârful statului în jos se dau exemple pozitive. Democrațiile mature știu bine acest adevăr. Altfel – cum se observă deja în societatea României de azi – peștele s-a stricat de sus, iar lucrurile o iau razna în tot mai multe locuri din societate. Nu numai că multe performanțe au slăbit, iar statisticile sunt grăitoare. Nu numai că nimic nu se lămurește până la capăt – nici fraudarea de alegeri, nici „Colectiv”, nici Caracal, nici vânzarea de copii, nici altceva. Nu numai că deriva este mare, dar, efectiv, degradarea se extinde, acum dezvăluindu-se în  barbaria ei comercializarea de ființe umane. Într-un stat de drept, toate acestea îi implică, în virtutea ariei răspunderilor, și pe cei din fruntea statului, nu doar pe cei de la fața locurilor!

Câteva certitudini cu impact practic sunt de repetat. Anume, că România, prin Constituție, nu are regim prezidențial. Guvernului, rezultat din majorități ce se creează în Parlament pe baza votului cetățenilor, îi revine atributul de a imprima direcția țării. România, prin Constituție, nu are funcția de „șef de stat”, cum cred unii care nu-și dau seama de diferențele juridice. În virtutea Constituției, România are președinte, care „reprezintă” statul român, dar politica externă o face guvernul. Deținătorul funcției poate „desemna” șefi – în procuratură, înalta curte, servicii secrete – dar selecția revine Parlamentului. Președintele nu are dreptul să aleagă prim-ministrul, ci îl „desemnează” pe cel susținut de majoritatea parlamentară.

Este un adevăr plin de urmări grave acela că în România actuală continuă, în pofida Constituției, abuzul desemnărilor unipersonale. Acest abuz, trebuie spus, este el însuși semn de needucație și de neînțelegere a democrației și a Europei. Vasta emigrare a cetățenilor – cea mai mare dintr-o țară în timp de pace – este doar una, poate cea mai grăitoare, dintre urmări.

Care este soluția practică?  În condițiile date, nu este ieșire din criza politică fără restructurarea guvernului prin Parlament. Restructurare, nu doar remaniere! Și, desigur, fără restabilirea Parlamentului ca subiect de drept al suveranității țării. Dacă ocupantul funcției de vârf în stat nu înțelege decât meschine interese private, oricâte daune aduc acestea interesului public, atunci se pune în paranteză, ca eroare a istoriei.

Mulți oameni speră că trece criza actuală, vin alegeri și totul se „resetează”. Eu cred că ei se înșală.

Nu va fi schimbare durabilă fără schimbarea ocupanților funcțiilor. Nici generația lipitorilor de afișe de acum zece ani, a noilor băieți de bani gata și a recentelor confecții ale securismului nu este soluție. Marin Preda spunea că tinerețea nu este virtute. Azi, se poate adăuga liniștit că, dacă dintre tineri contează nu cei valoroși, ci veleitarii, atunci vin calamități.

A devenit clar că nu grupurile nepregătite și vindicative de azi vor duce înainte România. Nu de tehnocrația de mucava a „guvernului meu” este nevoie. Aducerea în față a unor cetățeni capabili și devotați cauzelor publice, care, din fericire, există, este dezlegarea profundă a crizei.

Cu aceiași actori politici, criza, fie și atenuată pe moment, va reveni oricând. Căci continuă premisele ei. Lipsa de proiecte va fi aceeași,  incultura la fel, priceperea va fi ca vai de ea, repezirea la iataganul instituțiilor de forță va rămâne.

Uneori, unde nu dă Dumnezeu, insiști degeaba! Și nu rămâne decât să schimbi! În fond, și românii ar merita să aibă beneficiile unor actori politici luminați și preocupați de binele public.

"http://www.andreimarga.eu"

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.