FUMIGENA ZILEI: PUTIN, ARESTAT PENTRU DEPORTĂRI DE COPII.

„Dl Vladimir Vladimirovici Putin, născut la 7 octombrie 1952, președinte al Federației Ruse, este presupus responsabil pentru crima de război vizând deportare ilegală a populației (copii) și pentru cea de transfer ilegal de populație (copii) din zonele ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă (…)
Crimele ar fi fost comise pe teritoriul ucrainean ocupat începând, cel puțin, din data de 24 februarie 2022. Există motive rezonabile pentru a crede că dl. Putin poartă o răspundere penală individuală pentru crimele menționate anterior, (i) pentru că a comis faptele în mod direct, împreună cu alții și/sau prin intermediul altora (…) pentru că nu a exercitat un control corespunzător asupra subordonaților civili și militari care au comis faptele sau au permis comiterea acestora și care se aflau sub autoritatea și controlul său efectiv”.

Cam așa sună motivația CPI.

De ce doar atît? Putin trece o țară prin foc și sînge, dar e căutat doar pentru niște deportări de copii?

Să o luăm metodic cu răspunsul.

În 1998 s-a creat prin acordul mai multor state, la Roma, Statutul Curții Penale Internaționale de la Haga, care a dus la intrarea în funcțiune în 2002 a tribunalului respectiv.

Problema e că încă din textul statutului se desprindeau semne mari de întrebare.

”Art.5: Crimele care intra in competenta Curtii
1. Competenta Curtii este limitata la crimele cele mai grave care privesc ansamblul comunitatii internationale. In baza prezentului statut Curtea are competenta in ceea ce priveste urmatoarele crime:
a) crima de genocid;
b) crimele impotriva umanitatii;
c) crimele de razboi;
d) crima de agresiune.
2. Curtea isi va exercita competenta in ceea ce priveste crima de agresiune cand va fi adoptata o dispozitie conform art. 121 si 123, care va defini aceasta crima si va fixa conditiile exercitarii competentei Curtii in ceea ce o priveste. Aceasta dispozitie va trebui sa fie compatibila cu dispozitiile pertinente ale Cartei Natiunilor Unite”.

Mai pe românește, CPI intră-n forță împotriva agresorilor de țări dar, vai, nu are legislația de rigoare și trebuie să aștepte să se rezolve problema în viitor. Aproape rîsul curcilor.

De ce se ajunsese în asemenea impas nu e greu de ghicit: definirea juridică a crimei de agresiune putea crea probleme unor state occidentale care au invadat în timp diverse teritorii, în numele democrației, așa că nimeni nu se prea grăbea să pună lucrurile la punct.

În 2010, la Kampala, Uganda, au fost adoptate amendamente la Statutul de la Roma, care au intrat în vigoare ani buni mai tîrziu, în decembrie 2017, și care introduceau noțiunea de ”crimă de agresiune” și pe cea de ”act de agresiune”, aplicabile unei persoane, respectiv unui stat.

„În scopurile prezentului Statut, crima de agresiune înseamnă planificarea, iniţierea ori executarea de către o persoană într-o poziţie de control efectiv sau direcţionare a acţiunilor politice sau militare ale unui stat a unei agresiuni care prin caracterul, gravitatea şi dimensiunea sa constituie o violare manifestă a Cartei Naţiunilor Unite” se arăta în noua prevedere.

Dar nici așa lucrurile nu s-au conturat ca deranjante pentru Putin. Asta pentru că crima ori actul de agresiune – spre deosebire de celelalte 3 crime din competența CPI – nu pot fi anchetate/condamnate DECÎT dacă statele implicate recunosc CPI, ceea ce nu e cazul Rusiei și al Ucrainei.

Modificarea Statutului de la Roma privind crima de agresiune nu a stîrnit deloc entuziasm internațional la nivelul specialiștilor în drept, concluzia fiind că, în lumina nenumăratelor probleme derivînd din chestiune, o anchetă nu va putea fi, practic, derulată.
Cine stabilește că un un stat a fost agresat? Consiliul de securitate al ONU, vreun alt organism? Agresiune e doar cînd avem atac armat sau și în alte situații, gen atac cibernetic, sancțiuni economice etc? Agresiunea e doar cînd un stat atacă alt stat ori și cînd în atac e implicată o entitate non-statală, gen ISIS? Agresiune e dacă un stat atacă o entitate non-statală aflate pe teritoriul altui stat? Sunt doar cîteva dintre multele întrebări rămase fără răspuns.

Și e firesc să fie așa, pentru că, ne place, nu ne place, e greu să bagi războiul în Codul penal.
Război e cînd un agresor vrea să se impună cu forța, iar forța nu prea ține cont de principii și norme de drept.

Nefiresc e altceva, în opinia noastră, și anume ipocrizia marilor organisme internaționale.
Ne amintim rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie 2023 referitoare la înființarea unui tribunal pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei, care sublinia:

”necesitatea urgentă ca UE și statele sale membre, în strânsă cooperare cu Ucraina și cu comunitatea internațională, de preferință prin intermediul ONU, să insiste asupra creării unui tribunal internațional special care să urmărească penal crima de agresiune împotriva Ucrainei comisă de conducerea politică și militară a Federației Ruse și de aliații acesteia și să găsească o cale de urmat comună și solidă din punct de vedere juridic în această privință; consideră că înființarea unui astfel de tribunal ar acoperi lacunele mari din actuala structură instituțională a justiției penale internaționale și ar trebui să se bazeze pe standardele și principiile care se aplică CPI, astfel cum se prevede în Statutul de la Roma”.

Ceea ce înseamnă învîrtit în jurul cozii tocmai pentru că CPI, care are competența legală de a ancheta crime de agresiune, nu poate face asta din motivele mai sus expuse.
Așa că soluția salvatoare descinsă din mințile de la Strasbourg e ca în spiritul Statutului CPI – mare ironie! – să se fenteze CPI prin înființarea unui alt tribunal, special pentru crimele rusești.
Un tribunal care nu ar putea ancheta crime anterioare înființării sale, după cum se arată și la art.11 din Statutul CPI: ”Curtea nu are competenta decat in privinta crimelor ce tin de competenta sa, comise dupa intrarea in vigoare a prezentului statut”. La fel cum nici EPPO nu anchetează fapte anterioare înființării sale.

Să credem că europarlamentarii autori ai rezoluției nu știau asta în ianuarie?
Să nu fi știut, venind vorba de implicarea ONU, nici că Rusia are drept de veto în Consiliul de Securitate al organizației și poate bloca orice mare inițiativă?

Ipocrizia a continuat cu anunțul Ursulei von der Leyen, șefa CE, la începutul acestei luni, conform căreia ”un nou centru internaţional pentru urmărirea penală a crimei de agresiune, care va avea rolul de a strânge dovezi despre crimele de război comise de ruşi în Ucraina, va fi înfiinţat în urma unui acord care va fi semnat în acest weekend la o conferință la Lvov”.

Statele democratice ale lumii care susțin CPI au avut nevoie de 19 ani pentru a introduce în Statutul de la Roma două articole noi privind crima de agresiune, articole care s-a dovedit că nu ajută cu nimic justiția.
Aflăm acum, de la vîrful UE, că se lucrează la o entitate nouă, care, declarativ, undeva, într-un viitor incert, va reuși să acopere lacunele existente în actualul sistem de justiție penală internațională și va permite anchetarea lui Putin și a statului rus.

Am spune că povestea băbuței ucrainene care a doborît drona rusă cu borcanul de murături conține mai mult realism decît fumigenele Uniunii Europene.