Fătălăii din fruntea României

Aparent, nimeni nu se aliază cu nimeni. Și nu poate fi construită în niciun fel o majoritate paramentară. Și, pornind de la această imagine absolut halucinantă, acum, când România traversează nu mai puÈ›in decât cinci crize, pe care le-am enumerat cu un alt prilej, marii jucători politici se resemnează È™i se gândesc fie la alegeri anticipate, fie la suspendarea preÈ™edintelui, fie È™i la una È™i la alta È™i, în fine, fie È™i la jonglerii constituÈ›ionale nemaiîntâlnite. Mă văd obligat să încerc să judec lucrurile la rece, beneficiind de faptul că nu sunt partizanul niciunei tabere politice.

Încerc mai întâi să demontez un raÈ›ionament aparent logic, susÈ›inut cu obstinaÈ›ie de liderul PSD. Acesta este pe bună dreptate supărat, pentru că, după ce partidul pe care-l reprezintă a câÈ™tigat alegerile parlamentare, Klaus Iohannis s-a încăpățânat să nu-i permită să tragă lovitura de începere a jocului. Adică să-i delege dreptul, de altfel legitim, de a fi primul partid investit de preÈ™edinte cu È™ansa de a construi în jurul său o majoritate parlamentară. De aici È™i o concluzie logică la fel de adevărată. Și anume că intenÈ›ia explicită, care de altfel a fost È™i declarată ca atare, a preÈ™edintelui Klaus Iohannis, a fost de a nu-i mai permite „ciumei roÈ™ii” să desemneze un premier. Apreciindu-se că cei patru de până atunci nominalizaÈ›i de acest preÈ™edinte au fost de ajuns. De la acest păcat iniÈ›ial, de care indiscutabil se face vinovat Klaus Iohannis, iată, Marcel Ciolacu comite o extrapolare, emiÈ›ând supoziÈ›ia că nici acum preÈ™edintele nu ar proceda altfel. Și, în aceste condiÈ›ii, de ce să se mai străduiască domnia sa să negocieze cu celelate partide pentru formarea unei majorități È™i scoaterea României pe această cale din criză? Cu atât mai mult cu cât trăim în plină furtună la nivel global È™i naÈ›ional È™i, în aceste vremuri, pilotarea navei numită România se poate dovedi o treabă riscantă. În schimb, din opoziÈ›ie poate fi obÈ›inut un bun punctaj electoral pe seama unui guvern lipsit de prea multă susÈ›inere parlamentară sau chiar minoritar. Acest tip de raÈ›ionament a generat un scenariu de-a dreptul halucinant. Marcel Ciolacu propune, nici mai mult nici mai puÈ›in, decât alcătuirea unui guvern format din tehnocraÈ›i, susÈ›inut de toate partidele, cu viață scurtă, de doar câteva luni, urmând ca, din capul locului, să existe o înÈ›elegere asumată inclusiv de către preÈ™edintele Klaus Iohannis, conform căreia în primăvară, când se presupune că trece sau se diminuează urgia, să fie declanÈ™ate alegeri parlamentare anticipate. Acest scenariu nu rezistă, indiferent din ce perspectivă l-am analiza.

1). Un guvern de tehnocraÈ›i, care să zicem că s-ar putea găsi, furnizat de toate partidele parlamentare È™i susÈ›inut politic de către acestea, nu are sub nicio formă capacitatea de a lua deciziile necesare pentru a scoate România din cele cinci crize în care se află. Pentru că, oricum am suci-o pe o parte È™i pe alta, nu are legitimitate, nu are credibilitate, iar în spatele lui se află un conglomerat de partide cu politici diferite, care cel mai adesea se bat cap în cap, dar È™i cu interese diferite, pe care nu au deloc intenÈ›ia să le suspende în cele câteva luni. La ce presiuni formidabile va trebui să reziste prezumtivul guvern de tehnocraÈ›i, când fiecare partid se va da peste cap să-i vâre pe gât mii de protejaÈ›i, care se vor înghesui să apuce cât mai mult din caÈ™caval? Ce tehnocrat va risca să-È™i compromită imaginea pentru doar câteva luni de guvernare?

2). Scenariul anticipatelor este È™i el o Fata Morgana. Se vântură în mod stupid ideea că, la porunca liderilor politici, parlamentarii tuturor partidelor ar fi dispuÈ™i să demisioneze la pachet cu parlamentarii neafiliaÈ›i È™i cu cei ai minorităților naÈ›ionale Să admitem prin absurd că aÈ™a ceva chiar s-ar întâmpla. Și că, de dragul interesului naÈ›ional, toate aceste persoane ar fi dispuse să se sacrifice. Ei bine, nici măcar în această ipoteză Parlamentul nu se dizolvă. Dimpotrivă. Rămâne cu toate efectivele intacte. Pentru că, în conformitate cu Legea Fundamentală, când un parlamentar demisionează, îi ia automat locul următorul de pe listă. Și tot aÈ™a. Rămâne teoretic în picioare următorul scenariu. Cel conform căruia preÈ™edintele României se apucă să facă jonglerii constituÈ›ionale È™i să numească, cândva în primăvară, după ce guvernul de tehnocraÈ›i ar demisiona, doi candidaÈ›i de premieri, care să se prefacă cum că formează câte un guvern, guvernele respective urmând să cadă în Parlament. În această situaÈ›ie, conform ConstituÈ›iei, pe care iar se pare că nu a citit-o nimeni dintre cei care lansează asemenea proiecte, preÈ™edintele poate, dar nu este deloc obligat, să dizolve Parlamentul, urmând ca astfel să se declanÈ™eze alegerile anticipate. Care ar avea loc cândva în vara anului următor. Dar de ce ar face preÈ™edintele Klaus Iohannis aÈ™a ceva? Ce interes are el, în plină cădere liberă a PNL, să cheme cetățenii la urne? Și cine îl poate forÈ›a?

3). Aici intervine o nouă ipoteză fantasmagorică, prin care promotorii acestui scenariu încearcă să umple găurile de È™vaiÈ›er la care m-am referit mai sus. Și anume suspendarea preÈ™edintelui. Cine ce ar avea de câÈ™tigat, în ipoteza în care, în primăvară, prezumtivul guvern de tehnocraÈ›i ar demisiona, dar preÈ™edintele s-ar încăpățâna să nu întreprindă paÈ™ii către anticipate, iar PSD ar declanÈ™a suspendarea acestuia? Nimeni! În primul rând, pentru că suspendarea nu ar fi posibilă fără o majoritate în Parlament. Ori majoritatea nu există. Dacă nu există azi, de ce ar exista mâine? Prin urmare, preÈ™edintele Klaus Iohannis nu poate fi È™antajat. Și astfel se prăbuÈ™eÈ™te castelul de nisip al anticipatelor.

Nu mai rămâne în picioare, la o analiză cât de cât atentă È™i făcută cu bună credință È™i în respect față de interesul public, decât iniÈ›ierea È™i desfășurarea de negocieri între partidele politice, astfel încât, în final, să poate fi degajată o soluÈ›ie, de preferat o majoritate parlamentară, fie ea È™i anemică. În acest scop, rolul de primă vioară îi revine, conform ConstituÈ›iei, preÈ™edintelui României. Azi, acesta este prezent la o întrunire a Consiliului Europei. Dar mâine? Dar poimâine? Dar sâmbătă? Dar duminică? De ce preÈ™edintele Klaus Iohannis pierde atâta timp preÈ›ios? Ce încearcă el să facă, cumpărându-È™i acest timp, în vreme ce È›ara arde? Cum este posibil să-È™i ia, în asemenea momente cruciale pentru soarta României, o pauză? În definitiv, el este responsabil pentru situaÈ›ia în care s-a ajuns. De ce nu acÈ›ionează? De ce a declarat senin că lasă timp partidelor să se gândească? Ce È™i-a imaginat? Că până acum partidele nu s-au gândit? Că au fost în recreaÈ›ie? ÎÈ™i ia preÈ™edintele o pauză, fiindcă a muncit prea mult? Sau pur È™i simplu încearcă să uneltească în mod netransparent È™i să vină în faÈ›a românilor care l-au ales a doua oară cu o soluÈ›ie surpriză? Cu o soluÈ›ie miraculoasă? Dacă în loc să medieze, lucrează pe sub masă, atunci avem de-a face cu un preÈ™edinte ticălos. Și nici nu vreau să mă gândesc la aÈ™a ceva. Dar el iese È™ifonat È™i în caz contrar. Adică È™i în ipoteza în care È™i-a luat pur È™i simplu o pauză, vrând să profite de un weeked prelungit după ce, săptămâna aceasta cred, a mai făcut o nevăzută, dând fuguÈ›a într-un târg din Germania, pentru a-È™i atârna la rever o nouă tinichea. Ce fel de preÈ™edinte avem? Și închei punând È™i următoarea întrebare, încă È™i mai dură. Ce fel de lideri de partide avem? Incapabili să găsească o soluÈ›ie? Incapabili ca, într-un asemenea moment, extrem de critic, pe care nu È™tim încă cum îl va traversa România, să se dovedească a fi bărbaÈ›i de stat? Sau în fruntea partidelor se află doar fătălăi?

P.S.: AtenÈ›ie mare! Starea de alertă nu mai poate fi prelungită de un premier interimar. Proiectul legii bugetului, care trebuia să fie gata, nu a fost finalizat È™i riscăm ca, până în vara anului viitor, să nu avem buget într-un moment extrem de critic pentru economia României. Iar Guvernul nu mai poate emite, începând din data de 20 ale acestei luni, niciun fel de act, pentru că, începând din 20 octombrie, nu mai avem nici măcar ministru interimar de JustiÈ›ie È™i, prin urmare, nimeni nu mai poate aviza documentele Executivului. Huo!