Europa de Est: cum va arăta capitalismul în secolul 21? (4) Slovacia

Între anii 1990 și 1995 Slovacia s-a distins printr-un pachet coerent de reforme economice, atribuțiile guvernului au fost limitate, riscurile sociale și economice au fost transferate către cetățeanul de rând, astfel neoliberlismul a pășit acolo cu dreptul. În continuare, politicile naţionaliste şi populiste ale guvernelor Meciar, de după 1992, au fost urmate, din 1998, de reforme economice dure, de încheierea aproape completă a privatizării şi un flux de investiţii străine între 2000 şi 2006, sub guvernarea neoliberală Mikulas Dzurinda. O schimbare radicală de direcţie în politica internă, dar şi internaţională, a survenit în 2006 şi, cu o întrerupere de aproape doi ani (iulie 2010-aprilie 2012), continuă şi în prezent, sub guvernările lui Robert Fico. Politicile sale sociale şi economice au ignorat dogmele neoliberale și au adus în atenţie grupurile sociale dezavantajate şi ridicarea regiunilor mai sărace ale ţării; a desfiinţat coplăţile populaţiei la asigurările de sănătate şi a anulat câteva privatizări ale unor întreprinderi de interes strategic naţional, ba chiar a renaţionalizat companii privatizate de guvernarea anterioară. A renunţat cu desăvârşire la capitalismul neoliberal, „sălbatic”, de tip nord-american, al fostului premier Dzurinda şi a aliniat Slovacia în rândul statelor sociale, asistenţiale, europene. În alte probleme regionale şi internaţionale, Fico a respins proiectul cu scutul antirachetă american din Est, a refuzat să recunoască independenţa Kosovo şi să critice Moscova pentru politica sa în spaţiul ex-sovietc; fără a fi provocător sau combativ, a avut şi menține o politică de apropiere faţă de Rusia şi Serbia; se bucură de încrederea celor guvernaţi, prestaţia sa internă şi externă este susţinută de vasta majoritate a slovacilor. De peste un deceniu a oferit Slovaciei stabilitate şi dezvoltare, a dus-o în Europa pe uşa din faţă, cu fruntea sus.

În Slovacia, comunismul a fost detestat la fel ca peste tot în estul Europei, dar rusofobia nu a fost un fenomen prevalent nici înainte, şi nici după prăbuşirea lui. După 1990, Rusia a rămas

un partener economic major al Bratislavei, începută încă de pe vremea CAER-ului, părţile au dezvoltat, în continuare, o bună cooperare economică pe terţe pieţe, în Asia şi în ţările arabe. După aderarea la UE, în mai 2004, mica ţară central-europeană a devenit o punte importantă a Uniunii către Răsărit, clasificată în grupul „prietenilor pragmatici” ai Moscovei. Încă de acum patru ani Rusia a devenit un partener comercial major al Slovaciei, cu un comerţ total de 10 miliarde dolari.

În 2014, la ultimele alegeri pentru Parlamentul European au ieșit la vot numai unul din opt slovaci, adică 13,05% dintre ei, a fost absenteismul - record din toată istoria UE. Acum, după aproape patru ani, relațiile Bratislavei cu Bruxellesul sunt ”corecte politic” (ce monument de ipocrizie este expresia asta neoliberală!), și reci. Să le pese, oare, atât de puțin slovacilor de viitorul UE?

(ziarul FLUX, Chișinău)

Radu Toma