Reteaua Corect
Bogdan Tiberiu Iacob

Discursul prezidential incepe sa lamureasca lucrurile: Ce urmeaza sa se intample

Discurs cu peripeții al preșdintelui în parlament, azi: lăsat de izbeliște din punct de vedere al protocolului, la sosire, fluierat și apoi abandonat de pesediști, cu niște tentative cam scremute de glume ici-colo. Și totuși, discursul lui Iohannis ar putea limpezi evenimentele extrem de tensionate dar, în egală măsură, stranii, petrecute în ultima perioadă. Într-un moment cînd mai toată lumea se întreabă ce vrea, cu adevărat, strada, că e limpede că ordonanțele nu sunt miza reală, președintele pare să devoaleze scopul real.

Mai exact, ceea ce a spus azi președintele se înscrie perfect în paradigma ”Colectiv”, o continuare logică și la cote mai înalte a acesteia.
Să ne reamintim oarece evenimente din anul tragediei, de pe scena politică.
Atît în anul alegerilor prezidențiale cît și în cel de după, tema nr.1 a politicii a fost integritatea. Iohannis a purtat în permanență portdrapelul unei bătălii contra penalilor, vorbind despre necesitatea introducerii unor criterii de integritate în partide, care să bareze accesul penalilor.

Înțelegînd, printre primii, că tema e una impusă și susținută puternică din exteriorul țării, Victor Ponta a fost primul care a stabilit, spre surprinderea generală, un set de criterii de integritate în PSD, adoptate la Consiliul Național din martie 2015. În aceeași perioadă, urca puternic steaua altui pesedist, Valeriu Zgonea, care trăgea tare pe subiectul lustrației în politică: ”PSD e un partid de oameni onesti si serioși, care nu merită să ducă povara unei imagini afectate de problemele unor lideri, indiferent cine sunt aceștia” scria el, în aprilie, pe Facebook.

În octombrie, s-a produs tragedia de la ”Colectiv”, urmată de revolte stradale.

În 5 noiembrie 2015, analizam, pe Inpolitics, posibilul scop al protestelor străzii și emiteam o ipoteză:

”Mișcările de revoltă nu pot deturna actuala clasă politică spre binele colectiv, nici nu pot identifica personaje providențiale, ori soluții minune.
Pot, în schimb, să forțeze adoptarea unei decizii majore, pe bază de acord politic între marii actori.
O decizie care să aibă drept rezultat un soi de lustrație și prin care marile partide să se angajeze să introducă, rapid, criterii ale integrității în procedura de selecție a viitorilor candidați. 
O modalitate prin care să se bareze drumul spre demnități tuturor celor fie și numai anchetați de către parchete”.

Cîteva săptămîni mai tîrziu s-au adoptat criterii de integritate și în PNL, semn că intuisem corect.

Ce s-a întîmplat în ansamblu, însă, știm cu toții: demisia lui Ponta de la partid l-a adus în loc pe penalul Liviu Dragnea, sfidîndu-se criteriile abia adoptate în partid. Listele de partid pentru locale și parlamentare, nu doar la PSD, au adus cu sine o droaie de penali care au și cîștigat în cele mai multe cazuri.
Experimentul ”criteriilor” eșuase.
Zgonea a fost aruncat la coș de pesediști.
PSD a ajuns să aibă în prezent trei lideri condamnați penal: liderul Dragnea, liderul executiv Bădălău și secretarul general Neacșu.

O formulă care, totuși, a dus la cîștigarea zdrobitoare a alegerilor, lovind puternic în plexul DNA.

Ce era de făcut?

Să ridicăm puțin privirea de deasupra României.
În aprilie anul trecut, ceva inedit s-a petrecut în Franța.
Dintr-o dată, un mare număr de persoane au început să se adune, seară de seară, în Piața Republicii din Paris pentru a-și manifesta o serie de nemulțumiri, legate de corupție, nivelul de trai, violențele poliției, cârdășia elitelor, dificultatea de a găsi o locuință, etc.
”Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public”, astfel sintetiza acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele ”Nuit Debout” (Noaptea în Picioare).
”Vrem să exprimăm saturația generală, împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre”, explica el, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse.
Câteva sute de kilometri la nord de acest oraș, ministrul economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, anunța la o ”reuniune cetățenească” lansarea unei noi mișcări ”nici de dreapta, nici de stânga”, pe care a denumit-o ”En Marche” (”În marș” sau ”În mers”).
În pofida reacțiilor aparent calme ale politicienilor, unii își aratau interesul față de mișcările ”Nuit Debout” și ”En Marche”. Este cazul responsabililor stângii radicale, dar și al primului secretar al Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis, care a recunoscut că a făcut ”o mică plimbare discretă” prin Piața Republicii. ”Este primăvara politicii”, a spus el, declarație pe care și-a nuanțat-o la scurt timp, comparând această mișcare mai degrabă cu cele din Hyde Park sau Puerta del Sol.
”Nimeni nu știe unde se va ajunge”, mărturisea unul dintre participanții la ”Nuit Debout”, care credea însă că ”acesta este un spațiu de discuții de care avem mare nevoie”.

O mișcare care semăna izbitor cu manifestațiile din România de după ”Colectiv”, dar, și mai bine, cu cele din prezent, din România.

”Să luăm politica în mâinile noastre”, o formulă care descrie perfect ce se preconizează acum la noi.
Prin tergiversare ori rea voință, clasa politică nu mai prezintă încredere în cele mai importate state ale lumii, începînd cu UE și SUA.

Corupția, modul în care s-a făcut politica per ansamblu, în ultimii ani, a dus la șocuri precum Brexit și Trump, la proteste violente în marile orașe europene.

Se simte nevoia unor metode noi, dar, deocamdată, se bîjbîie.

Discursul de azi al președintelui, și, în special, mesajele vectorilor de comunicare on-line care s-au difuzat aproape imediat după, par să indice o nouă direcție.

Mai exact, dacă anul 2015 și tragedia de la ”Colectiv”, în speță, au forțat adoptarea criteriilor de integritate, eșecul aplicării acestora împinge către următorul pas: forțarea adoptării, prin presiunea străzii, a unei norme legislative care să interzică pe viață penalilor accesul la orice funcție publică.

“Doamnelor si domnilor, ce fel de natiune vrem sa fim? Vrem sa fim o natiune puternica, prospera, o natiune care isi construieste un stat de drept si il respecta, o natiune care se poate mandri cu o justitie independenta, o natiune unde autoritatile colaboreaza loial, o natiune cu un parlament puternic, cu un guvern performant sau vrem sa fim o natiune slaba, dispretuita, care pune totul in joc pentru a salva pe cativa din situatii dificile, pe cativa politicieni? Merita Romania acest sacrificiu pentru cativa politicieni? Asta este intrebarea. Acesta este scopul referendumului. O natiune puternica se construieste cu politicieni integri si credibili in varful statului. Asta imi doresc eu pentru Romania si asta cred isi doresc romanii. Asta este intrebarea. Ce fel de natiune vrem sa fim? Si pentru a afla realmente vointa suverana a poporului roman, voi convoca acest referendum. Astept de la Parlament raspunsul la solicitarea mea. Imediat dupa primirea raspunsului, voi convoca referendumul”, a declarat Iohannis, azi.

”O natiune puternica se contruieste cu politicieni integri si credibili in varful statului. Asta imi doresc eu pentru Romania si asta cred isi doresc romanii”.
Fraza-cheie, care ne deconspiră direcția spre care va fi canalizată strada, ca și tema reală a referendumului.

Adoptarea unei asemenea legislații, controversate ori ba, va bara accesul a sute de politicieni la viitoarele alegeri, europene, prezidențiale, locale, parlamentare. Va ”avaria” grav, totodată, PSD, un lucru deloc deranjant pentru occident.

O legislație unică în lume, pentru că nu există, deocamdată, țară care să aibă interdicții pe viață pentru demnitari și aleși în baza condamnărilor.
Ba chiar, în SUA, acum cîțiva ani, apăruseră discuții severe pe o temă fierbinte: în condițiile în care, peste ocean, aproape fiecare condamnare pentru o infracțiune e însoțită de interzicerea drepturilor electorale, s-a constatat, la un moment dat, că mai bine de 10% din populația afro nu mai avea drept de vot, ceea ce, s-a spus, afectează reprezentarea politică și, deci, democrația, în ansamblu.

Dar, la urma-urmei, pentru asta marile decizii sunt experimentate, întîi, pe ”cobai”.
Dacă România e etichetată, deja, în occident, drept un model de succes în materie de anticorupție, de ce nu ar servi curînd și ca exemplu de lustrație politică? Chiar dacă asta se va obține cu prețul unor manipulări publice uriașe.

E bine să fie așa?
E rău?
La asemenea întrebări numai istoria viitoare va oferi răspunsuri.

Sursa: Inpolitics.ro

Comentarii (1):
Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.