Dezvăluire explozivă: Cum aranjează statul paralel alegerile și candidații

O declarație bombă, am spune, nu atît pentru că ar mai devoala un presupus om al serviciilor băgat în politică, deja opinia publică e sătulă de asta. Ci pentru că ea pare să devoaleze mult mai mult de atît: modul grosolan în care, de ani de zile, statul-paralel aranjează candidații și chiar alegerile, în ansamblu.
În mod normal, asistăm la debutul unui scandal care ar trebui să producă valuri cît casa.

Să o luăm metodic.

Începutul anului 2014 a fost teribil de tumultos, politic vorbind.
Se apropiau alegerile europarlamentare, sfîrșitul mandatelor lui Băsescu, noile alegeri prezidențiale șamd. Tensiuni maxime peste tot: PDL se lupta cu PNL, pentru ca la jumătatea anului să fuzioneze, PSD domina autoritar sondajele, iar partidul lui Băsescu și Udrea, PMP, se chinuia de zor să-și facă un rost, mai ales pe seama fostei formațiuni a președintelui, PDL.
În care încă mai adăsta fiica acestuia, Elena Băsescu, europarlamentar de soi și pregătită pentru un nou mandat.
După cum reieșea chiar dintr-o apariție a ei la PRO TV, la începutul lunii martie: “Pana la jumatatea anului viitor imi doresc sa devin din nou insarcinata, dupa ce imi termin treaba cu alegerile pentru Parlamentul European”.

Cîteva zile mai tîrziu, însă, EBA află că nu prea va avea treabă cu alegerile, pentru că PDL, intrat în război fățiș cu Traian Băsescu, nu mai dorea să o pună pe listă.

Pe 24 martie, EBA demisionează din PDL și se reorientează spre PMP, dar nu mai vorbește despre un nou mandat.
Cum nu vorbea despre un eventual mandat la PE nici Elena Udrea, președintele de facto al PMP.
Motivul era simplu: sondajele din prima parte a anului dădeau PMP cu un scor simbolic, de cca.2,5%.
Nu că ar fi fost nefiresc: vorbim de un partid vechi de cîteva luni, care nici primul congres nu apucase să-l facă.

Așa se explică ciudățenia defilării PMP cu un afiș electoral cu Udrea în prim plan, dar absentă de pe listă.
Și așa se explică de ce, brusc, trecută de la PDL la PMP, EBA a descoperit că nu mai e interesată de un mandat la PE, reușind chiar să stupefieze presa, într-o conferință de presă pe 25 martie, cu o declarație în stilu-i caracteristic: „Poziționarea mea pe un loc eligibil m-ar dezonora“. Ea a anunțat că noul obiectiv e parlamentul României, în 2016. Și cu acest anunț s-a cam încheiat cariera ei politică, cum știm azi.

Cîteva zile mai tîrziu, cade bomba: pe locul doi în lista PMP e plasat un cvasianonim din afara politicii, Siegfried Mureșan. Cel puțin, din afara politicii mioritice, pentru că în ianuarie 2014 devenise consilier politic principal al PPE.
Totuși, era asta suficient pentru a fi plasat pe listă înaintea unor Teodor Baconschi, Cristian Petrescu, Toader Paleologu, Adrian Rădulescu ori Gabriel Berca foști miniștri ori consilieri prezidențiali?

Ca să fie ”legendat” ca lumea, pe piață au fost lansate informații că desemnarea lui se făcuse pe locul rezervat Elenei Băsescu, chiar la sugestia acesteia, care recunoscuse omul mai bun și mai competent. ”Elenei Băsescu i se cuvenea locul doi pe listă şi ea a decis să se retragă crezând că este mai bine aşa pentru partid. Ea a decis să renunţe” declara Mureșan pe 31 martie, pentru Adevărul, manifestîndu-și, totodată, ”surprinderea” că a fost nominalizat.

Foarte interesantă evoluția evenimentelor după plasarea lui Cristian Preda și Siegfried Mureșan pe primele două locuri pe listă: brusc, PMP face un salt uriaș în sondaje, de la 2,6% la peste 10%, la cîteva zecimi în urma PDL, conform unui scrutin realizat puțin înaintea alegerilor de către INSCOP.
Ba, Adrian Rădulescu, unul dintre liderii PMP, vorbea chiar de 20%.

În alegeri, să vezi poznă, însă: PDL ia dublu față de PMP, obținînd 5 aleși, iar popularii intră în PE doar cu tandemul Preda & Mureșan.

În anii care s-au scurs de atunci, Preda și Mureșan au avut ceva în comun, pe lîngă calitatea de eurodeputați: amîndoi s-au manifestat ca vajnici susținători ai mișcării tefeliste, ai protestelor de stradă, ai DNA și ai serviciilor, ai legislației penale din mandatele lui Băsescu șamd.
Mureșan a participat personal la mitingurile din Piața Victoriei și și-a făcut o datorie din a informa permanent plenul de la Bruxelles și de la Strasbourg cu derularea fiecărui asemenea miting.

”Solicit tuturor partenerilor internaționali să exercite presiune asupra Guvernului României pentru ca aceste modificări adoptate aseară să nu între în vigoare în termenul stabilit peste zece zile. De ce este important ca Europa să fie alături de oamenii din România acum? Deoarece cetățenii României așteaptă ca Uniunea Europeană să îi apere în lupta cu politicienii corupți” tuna Mureșan anul trecut, pe 1 februarie.

Amîndoi au fost cei mai vocali aleși în a cere Bruxellesului sancțiuni contra statului român, Preda mergînd pînă la a critica, recent, PNL și pe Klaus Iohannis pentru că nu achiesează la rezoluția împotriva României.

Acum, aflăm de la o voce extrem de autorizată că Mureșan a fost plasat pe listă de către serviciile secrete.
Adrian Rădulescu, reamintim, a fost un om de casă al președintelui Băsescu și al familiei sale, ba chiar creditat, conform unor surse, cu închegarea moșiei de la Nana. Rădulescu a plecat de la Cotroceni special pentru a se ocupa de organizarea noului partid prezidențial, avînd resurse, bani, relații etc. La congresul din iunie a candidat la șefia PMP, dar s-a retras strategic în favoarea Elenei Udrea, de care era extrem de apropiat, facilitînd victoria acesteia.
E limpede, deci, că cel puțin în ceea ce privește începuturile PMP, Rădulescu știe ce spune, în calitate de insider.

Acuzația extrem de precis formulată aseară merită, în consecință, toată atenția imaginabilă.

Pentru că ea trimite cu gîndul la un scenariu pe cît de terifiant, pe atît de plauzibil:
nou lansatul partid al lui Băsescu și Udrea a fost băgat în PE – în pofida realității din teren – de către serviciile secrete strict grație trocului făcut: plasarea pe primele două poziții a unor oameni de încredere, vectori ai mișcărilor de protest din țară și ai atacării PSD dinspre Bruxelles.

În acest mod, PMP nu s-a ales cu mare lucru în privința aleșilor, dar măcar a bifat trecerea glorioasă a pragului electoral și lipirea pe frontispiciul PE, ceea ce nu era puțin lucru, mai ales din perspectiva dorinței Elenei Udrea de a deveni președinte al României.

După dezvăluirile fostului său consilier, Traian Băsescu nu are dreptul să tacă, în opinia noastră, ci să spună, explicit, dacă, cum și de ce a acceptat să facă jocurile murdare ale serviciilor.

Șantaj ori camaraderie?

În plus, dacă lucrurile stau cum le-a prezentat Rădulescu, situația e agravată de desemnarea lui Siegfried Mureșan drept propunere de premier de către Băsescu, anul trecut, în iunie.
Pentru că asta înseamnă că Băsescu a avut misiunea nu doar de a-l propulsa pe Mureșan în marea politică, dar și de a-l ocroti și promova în continuare, ca un tutore desemnat din umbră.
De aici întrebarea legitimă cît de supus statului-paralel e nu doar europarlamentarul Mureșan, ci și fostul președinte al României.
Ori, mai nou, întregul partid liberal, la care s-a transferat cu surle și trîmbițe Siegfried Mureșan în primăvară, aproape imediat aflîndu-se că va figura pe loc eligibil la PE, de astă dată din partea formațiunii Brătienilor.
Ca și la PMP, în dauna unor membri mult mai vechi ai partidului.
Ca mai mereu, simple coincidențe…